Anulare act administrativ . Sentința 99/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.99/2008
Sedința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect anularea parțială a Ordinului nr.760/C din 22.04.1999.
La apelul nominal se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru ( fila 14 ) și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 23.01.2008 s-a înregistrat la dosar din partea pârâtului întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului depune la acest termen la dosar înscrisuri, reprezentând: răspunsul pârâtului la procedura prealabilă efectuată, extras de pe forma inițială, iar în probațiune depune la acest termen în fotocopii încheierile de ședință pronunțate în data de 10.10.2007 și data de 20.10.2007, în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -
Reprezentantul reclamantului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie, iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, anularea parțială a Ordinului nr.760/C din 22.04.1999, fără cheltuieli de judecată.
Prin ordinul atacat, s-au aprobat normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, text care încalcă legea și creează o serie de confuzii, prin obligarea la plata unor taxe judiciare de timbru a tuturor părților din proces, fapt nelegal și prejudiciator pentru o parte din proces. Mai mult, este nelegală stabilirea în sarcina pârâtului, care contestă valoarea, obligația de plată a taxei de timbru. Or, de principiu este și o practică constantă, în sensul că cel care promovează un litigiu trebuie să și avanseze cheltuielile.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului declară că nu a formulat o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamantului.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la 31 oct.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând anularea parțială a Ordinului nr.760/C din 22 aprilie 1999 în sensul elimina din textul acestui act, articolul 7.
În dezvoltarea motivelor reclamantul arată următoarele:
Prin ordinul sus menționat s-au aprobat Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ordin publicat in Of.nr.380/10 aug.1999.
În articolul 7 al normelor se statueaza ca: "În aplicarea dispozițiilor prevăzute la art.3 alin.(2) lit.c) din Legea nr.146/1997,prin titularul cererii se întelege partea care contesta bunurile de împărtit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calitătii de moștenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reductiune a liberalităților si cererilor de partaj." Se arată că acest text încalcă legea si crează o serie de confuzii, ducând la obligarea la plata unor taxe judiciare de timbru a tuturor părților dintr-un astfel de proces, fapt care este nelegal si prejudiciator pentru o parte din proces.
Cu privire la nelegalitate, reclamantul arată că în art.3 alin.(2) lit.(c) din textul Legii nr.146/1997 nu se face nici o referire la "titularul cererii" si prin urmare, printr-un ordin al unui minister, chiar al Justiției fiind, nu se poate adăuga la lege. Este adevărat că în prima formă a Legii nr.147/1997 (Of.nr.173/1997) se făcea referire în art.3 alin.(2) la faptul ca "taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestata" Acest text stabilea că reclamantul într-o cauza de partaj, va timbra acțiunea, pe lângă taxa fixă, cu taxa de timbru aferentă valorii contestate de pârât.
Prin noile norme metodologice însă, obligația de a plăti taxa se stabilește în sarcina pârâtului care contesta valoarea. Această situație este nelegala (lipsind din textul legii) si nefirească. Pârâtul nu are cerere de judecat, prin urmare nu poate fi titularul unei cereri.
Reclamantul mai arată că, în practica judiciară s-a acceptat ca într-un proces de partaj, ambele părți au calități procesuale. Dar, din punct de vedere strict procedural,titularul unei cereri este cel care a făcut o cerere în mod expres, iar apărările pe cale de excepție nu pot transforma pârâtul în titularul cererii.
Sancțiunea celui care contestă întinderea drepturilor ori valoarea bunurilor de împărțit este obligarea lui la plata cheltuielilor în cazul în care cade în pretentii.
Cu privire la interesul în promovarea acțiunii, acesta se datorează faptului că în cauza care face obiectul dosarului cu numărul - pe rolul Judecătoriei Cluj -N, reclamantul, care are calitatea de pârât în procesul de sistare a comunitătii de bunuri a fost obligat să achite taxa de timbru aferentă valorii bunului de împărțit.
Consideră că nu datorează potrivit legii taxa de timbru și prin aplicarea textului din Normele atacate îi sunt prejudiciate interesele, inclusiv dreptul de a se apăra într-un proces civil, pe care nu l-a promovat, pentru că nu a avut mijloace financiare de a iniția un astfel de proces.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a depus întâmpinare înregistrată la 23.01.2008 ( 26-28) solicitând respingerea excepției de nelegalitate.
În apărare se arată în esență că, având în vedere că textul art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 prevede în mod generic că separat de taxa fixă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, taxa judiciară se datorează de titularul cererii la valoarea contestată, au fost edictate Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, în conformitate cu art. 28 alin. 2 din lege. Câtă vreme Legea nr. 146/1997 nu detaliază în cadrul proceselor de partaj care dintre părțile procesuale este obligată la plata taxei de timbru la valoarea contestată, acest lucru se poate deduce numai prin interpretarea dispozițiilor art.3 lit. c coroborate cu dispozițiile art.7 din Normele de aplicare a acesteia.
Prin Normele metodologice se prevede la art. 7 ce se înțelege prin titularul cererii, iar din analiza acestui text rezultă că titularul cererii nu poate fi decât cel care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora ori mărimea drepturilor coproprietarilor.
Fiind pusă în discuție de către instanță recalificarea întâmpinării drept cerere reconvențională, s-a arătat că întâmpinarea a fost formulată în baza dispozițiilor art. 34 din Codul familiei, potrivit cărora calitatea de bun comun poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, iar obligația de a plăti taxa judiciară și timbrul judiciar revine reclamantei corespunzător valorii contestate, respectiv în cotă de 1/2.
Totodată,s-a mai precizat că nu s-a formulat cerere reconvențională, ci doar întâmpinare, care exprimă poziția procesuală cu privire la cererea reclamantei, și prin care se dorește a se dovedi faptul că imobilul a fost dobândit cu contribuție exclusivă.
Întrucât reprezentantul pârâtului a arătat instanței că nu este împuternicit să formuleze cerere reconvențională și nici să indice valoarea imobilului, Judecătoria Cluj -N a dispus prin încheierea din 10.10.2007 amânarea judecării cauzei și citarea pârâtului cu mențiunea de a indica valoarea de circulație a imobilului, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente.
Pârâtul a mai arătat că, potrivit practicii, procesul de partaj se caracterizează prin aceea că dă naștere la o judecată dublă (judicium duplex), pârâtul fiind și el considerat ca reclamant deoarece poate obține "condamnarea" reclamantului inițial, chiar fără să fi făcut o cerere în contra lui.
Potrivit art.3 lit c din Legea nr. 146/1997 pentru acțiunea de partaj se prevede o taxă fixă. Taxa judiciară păstrează cuantumul fix, doar dacă nu se contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor. Când se contestă aceste aspecte, devin incidente
dispozițiile art.3 lit. c din Legea nr. 146/1997, urmând ca, separat, să se achite de către titularul cererii taxa la valoarea contestată.
Pentru a clarifica aspectul timbrării în procesele de partaj, prin art.7 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 s-a definit noțiunea de
titular al cererii ("partea care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora ori drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererii de partaj.")
Dispozițiile legale mai sus menționate impun clarificări asupra înțelegerii noțiunii de "titular al cererii" cât și a distincției între "contestare" și "apărările pe fond" pe care părțile înțeleg să și le facă în cauză.
În cazul în care în procesul de partaj se depune întâmpinare prin care se contestă mărimea drepturilor coproprietarilor și se tinde, În fapt, nu doar la respingerea pretențiilor formulate de către reclamant prin acțiune, ci și la afirmarea unor pretenții proprii ale pârâtului, în contradictoriu cu reclamantul, atunci întâmpinarea devine o adevărată cerere reconvențională, evaluabilă în bani, și pe cale de consecință, semnatarul acesteia are obligația de a timbra la valoarea contestată.
În speță, având în vedere faptul că domnul nu solicită doar respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată ci urmărește obținerea unei hotărâri prin al cărei dispozitiv instanța de fond să se pronunțe asupra pretenției sale concrete, respectiv atribuirea în integralitate a imobilului, fără obligarea la plata unei suite, este evident că nu ne aflăm în prezența unor simple apărări în fond, ci a unei cereri reconventionale în sensul art. 119 alin. 1 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, se apreciază de către pârât că, în mod corect Judecătoria Cluj -N a calificat cererea formulată ca fiind cerere reconvențională și a dispus obligarea la plata taxei judiciare de timbru aferente.
Se mai arată că reclamantul consideră că textul art. 7 din Norme este nelegal întrucât contravine prevederilor art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997 în măsura în care în partaj sarcina timbrajului este răsturnată, prin obligarea pârâtului-reclamant la plata unei taxe de timbru.
În apărare, pârâtul susține că, a admite argumentele potrivit cărora prin cererea adresată Judecătoriei Cluj -N s-au formulat simple apărări pe fond, prin care s-a cerut doar constatarea calității de bun propriu a imobilului și că nu se poate deci impune obligația timbrării, care îi revine în totalitate reclamantei, ca titulară a acțiunii în partaj, echivalează cu a consimți la eludarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 prin încadrarea cererilor patrimoniale reale în categoria celor neevaluabile în bani.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 146/1997, "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: c) cereri pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducțiune a liberalităților și cereri de partaj - 19 lei; Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit,
valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată."
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, care, la art. 7 prevede: "În aplicarea
dispozițiilor prevăzute de art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, prin titularul cererii se înțelege partea care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reducțiune a liberalităților și cererilor de partaj. "
Așadar, titular al cererii este persoana care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor.
Prin natura lor, procesele de partaj se caracterizează prin aceea că dau naștere la o judecată dublă, pârâtul fiind și el considerat ca reclamant deoarece poate obține "condamnarea" reclamantului inițial.
Astfel, în cazul în care în procesul de partaj se depune întâmpinare prin care se contestă mărimea drepturilor coproprietarilor și se tinde, în fapt, nu doar la respingerea pretențiilor formulate de către reclamant prin acțiune, ci și la afirmarea unor pretenții proprii ale pârâtului, în contradictoriu cu reclamantul, atunci întâmpinarea devine o adevărată cerere reconvențională, evaluabilă în bani, și, pe cale de consecință, semnatarul acesteia are obligația de a timbra la valoarea contestată.
În speță, având în vedere faptul că reclamantul nu solicită doar respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, ci, urmărește obținerea unei hotărâri prin al cărei dispozitiv instanța de fond să se pronunțe asupra pretenției sale concrete, respectiv atribuirea în integralitate a imobilului, fără obligarea la plata unei sulte, este evident că nu suntem în prezența unor simple apărări în fond, ci a unei cereri reconvenționale, în sensul art. 119 alin. 1 Cod procedură civilă.
Apărările pârâtului în procesul de partaj nu sunt doar simple apărări de fond întrucât partea urmărește constatarea dobândirii unui drept real, iar în calitatea sa de titular a unei asemenea cereri, urmează aot imbra în mod corespunzător.
Cadrul procesual stabilit de pârât în dosarul de partaj conduce la aprecierea caracterului evaluabil în bani al cererii, întrucât aceasta are ca obiect dobândirea unui drept real asupra bunului a cărui partajare se solicită.
În baza acestor considerente se va reține că actul administrativ atacat nu este nelegal, în partea care se solicită a fi anulat, astfel că, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT E:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C-N- A. 40 jud. C împotriva pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B sector 5-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red./
4 ex./2.04.2008
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar
