Anulare act administrativ . Decizia 996/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 996/R-
Ședința publică din 24 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE aMunicipiului D, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 802/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant DORRE, domiciliat în D, str. - -, -.3,. D,. 7, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 17 octombrie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 24 octombrie 2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice Municipiului D, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor fiscale nr. -/26.02.2008, nr. 5281/11.03.2008 și nr. -.03.2008 și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 3.484 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat autoturismul marca VOLKSVAGEN GOLF, second hand, an de fabricație 2006, importat din Germania, pentru care a achitat taxa de înmatriculare de 3.484 lei.
Dispozițiile art. 2141și art. 2142din legea nr. 334/2006 de modificare a Codului Fiscal, invocate ca temei pentru plata taxei sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, prin care se statuează că nu se plătesc taxe și impozite interne asupra produselor provenite din alte state, de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Apreciază că taxa specială intră sub incidența art. 90 din, este discriminatorie și contravine normelor europene.
Principiul efectului direct al Dreptului comunitar este consacrat și de Constituția României care prin art. 148 alin.2 prevede că în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se mai arată că, atât jurisprudența instanțelor interne cât și Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit obligația de a nu se aplica o normă națională ce încalcă dreptul comunitar.
În drept, cererea se întemeiază pe disp. art. 148 din Constituția României art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri.
de timbru au fost integral achitate.
Prin întâmpinarea de la filele 17-20 dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepția ca inadmisibilă, iar în situația în care se va trece peste această excepție, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.802 din 17 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus anularea actului nr. -/26.02.2008; a respins cererea pentru anularea adreselor nr.5281/11.03.2008 și nr.4895/24.03.2008; a dispus obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 3.484 lei, plus dobânda legală, de la data încasării până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat autoturismul marca VOLKSVAGEN GOLF, second hand, an de fabricație 2006, importat din Germania, pentru care a achitat taxa de înmatriculare de 3.484 lei.
Susținerea pârâtei, în sensul că taxa de primă înmatriculare se justifică față de prevederile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este neîntemeiată, întrucât începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar. In cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale au obligația să dea eficiență acestuia din urmă. Prin urmare, în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale.
Reținând că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile legale din legile interne, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte prin întâmpinarea de la filele 10 - 13 dosar.
Reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind speciale pentru autoturisme stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință, reține instanța de fond, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din invocate atât de reclamant, cât și de pârâte, potrivit cărora" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare",instanța constatat că în acest fel se limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, interzicând discriminatorii și protecționiste.
Față de reglementările dreptului comunitar, reclamantul, persoană fizică română se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar ordinii juridice comunitare de către autoritățile administrative, cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în luna februarie 2008.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. l din interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007, prin art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa specială pentru primă înmatriculară a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art. 214/1 alin. 3 din Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare este percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE, în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
In consecință, s-a reținut că modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule încalcă în mod direct dispozițiile art. 90 alin. 1 din și, implicit, ale Constituției României.
Intr-o atare situație, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare dreptului comunitar, respectiv art. 90 din și nu pot fi aplicabile în cauza dedusă judecății.
Taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul achiziționat în februarie 2008, în cuantum de 3.484 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea liber acces la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
În ceea ce privește cererea de anulare a actelor nr. 5281/11.03.2008 și nr.4895/24.03.2008, instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât acestea nu sunt acte administrative, astfel cum sunt definite de dispozițiile Legii nr.554/2004, fiind simple adrese de răspuns la solicitările reclamantului.
Față de cele menționate, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea actului nr.-/26.02.2008, a respins cererea de anulare a adreselor nr.5281/11.03.2008 și nr.4895/24.03.2008 și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.484 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, plus dobânda legală, până la plata efectivă.
În termen legal, împotriva sentinței de mai sus, a formulat recurs pârâta DGFP,atât în nume propriu cât și în numele subunității sale a Municipiuluiși, invocând dispozițiile art.304 pct.7,8, 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Astfel, susține că: prima instanță nu a înțeles motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, argumentele în respingerea acesteia, fiind străine de cauză; arată că motivarea excepției a fost făcută pe disp.art.214/1 - 214/3 din Codul fiscal, care stabilesc autoturismele scutite de la plata acestei taxe speciale, iar instanța trebuia să rețină că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una dintre situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, privind scutirea de la plata taxei speciale.
Pe fondul cauzei, susține că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand, provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimatul-reclamant a solicitat, în scris, respingerea recursului ca nefondat, arătând, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță, deoarece prezenta cerere nu a fost promovată în temeiul disp.art.2141- 2143Cod fiscal, ci pe disp.art.90 din Tratatul CEE care, în speță sunt încălcate tocmai de dispozițiile legale invocate de recurentă; pe fond, susține că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Instanța nu poate reține argumentul referitor la noua reglementare a taxei primită prin OUG nr.50/2008, întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal. Susține că ne aflăm în prezența a două instituții diferite: taxa specială de primă înmatriculare, solicitată de el la restituire și taxa de poluare, care nu i se poate aplica deoarece la momentul intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, autoturismul său era deja înmatriculat, legea nouă neputând retroactiva.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Excepția inadmisibilității acțiunii formulată de recurenta - pârâtă, a fost legal respinsă, cererea reclamantului nefiind întemeiată pe disp.art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, nesusținându-se că s-ar afla într-una din situațiile prevăzute de acest text legal, ci pe disp.art.90 din Tratatul CEE.
Reclamantul, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Potrivit art. 25 "între statele membre sunt interzise vamale la import și la export saucu efect echivalent".
Intimatul - reclamant a cumpărat un autoturism, importat din Germania, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect echivalent unei taxe vamale de import, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE aMunicipiului D, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 802/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant DORRE, domiciliat în D, str. - -, -.3,. D,. 7, județul V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
:
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
6.11.2008
jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
