Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1141
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulSTATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANȚELOR - prin DGFP, cu sediul în T, - -, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr.392 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. Tătărani, sat, nr. 392, județul D și pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T 2, cu sediul în T, - -, nr. 166, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Statul Român - Ministerul Finanțelor - prin DGFP D și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice T 2.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului intimatului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sub nr-, reclamantul -, a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice B pentru Statul Român, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice T 2, solicitând restituirea sumei de 3.667 lei, achitată cu
titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul marca Volkswagen Golf, model 1,9, cu număr de înmatriculare -; obligarea la plata accesoriilor acestor sume reprezentând dobânzi, majorări, calculate de la data plății nedatorate și până la achitarea integrală a sumelor; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat suma de 3.667 lei la data de 10.09.2007, la Trezoreria T cu chitanța seria - B nr. -, conform calculului Trezoreriei Statului cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, taxă impusă de art. 2141Cod fiscal, introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificată prin OUG nr. 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, a normei de poluare sau tipului autoturismului, însă această sumă i-a fost percepută nelegal.
A mai susținut reclamantul că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 alin. 1 și 2 al Tratatului Comunității Europene, care consacră principiul nediscriminării produselor importate din comunitatea europeană în raport de produsele interne.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit, începând cu data de 1.07.2008, o taxă pe poluare pentru autovehicule, în art.11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
A mai arătat pârâtul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revine exclusiv Parlamentului, și nu instanțelor judecătorești.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat
sentința nr. 392 din 28 mai 2009, prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată de Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 3.667 lei, achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii integrale a acesteia și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1039,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar pe fondul cauzei că, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și punctul 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate,
aduse din import, din statele comunitare, ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, astfel că, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, art. 90 paragraful (1) interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
A mai reținut tribunalul că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
De asemenea, s-a concluzionat că suma plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului în cuantum de 3.667 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare, faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
În ceea ce privește apărarea pârâților, conform căreia reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată și speculativă, întrucât nici organul administrativ care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emit un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze, astfel că însăși obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar, așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor - prin DGFP, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței 392/28.05.2009, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prin OUG 50/2008, a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, ulterior s-au emis Normele Metodologice de aplicare a ordonanței aprobate prin HG 686/2008, este prevăzută o procedură de restituire a sumelor ce reprezintă diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, legiuitorul reglementând doar restituirea diferenței dintre cele 2 taxe și nu restituirea integrală, astfel că obligarea recurentului la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare este nelegală și netemeinică, fiind prejudiciat bugetul general consolidat al statului.
S-a mai susținut că obligația generică de armonizarea a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, textul constituțional prevăzând că au prioritate reglementările comunicare față de dreptul intern" cu respectarea
prevederilor actului de aderare, obligația de armonizare revenind deci, Parlamentului, dispozițiile art. 90 alin.1 din TCE au în vedere limitarea drepturilor statului de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ.
constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În anul 2007 reclamantul, a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf, model 1,9 - fabricat în anul 2005, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 3667 lei, potrivit chitanței seria - nr.-, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Motivul de recurs potrivit căruia, în prezent este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondat, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată la 10 septembrie 2007, prin
emiterea acestei ordonanțe care s-a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De asemenea, Curtea constată că nu este fondat nici motivul potrivit căruia obligația de armonizare a legislație interne cu cea europeană revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, întrucât în art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut în mod expres efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).
Nici susținerea potrivit căreia taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulație a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovița, a concluzionat că, a respectat procedura prevăzută de Legea 554/2004, acțiunea sa este admisibilă, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat reprezentat de dobânda legală așa cum este reglementată de OG nr.9/2000, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulSTATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANȚELOR - prin DGFP, cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței nr.392 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna Tătărani, sat, nr. 392, județul D și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
T 2, cu sediul în T, - -, nr. 166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL
5 ex./08.10.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
