Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1158/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1158/2008
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 90/25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, având ca obiect anulare act administrativ - decizie stabilire impozit pe profit.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 90 din 25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și s-a respins excepția de tardivitate a acțiunii formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-
Pe fond, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă având ca obiect anularea deciziilor nr. 7/2006 și nr. 822/2006 a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin actele administrativ-fiscale menționate anterior s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unor debite bugetare în considerarea dispozițiile art. 236 din Legea nr. 31/1990 având în vedere transmisiunea universală a patrimoniului societății comerciale cu răspundere limitată dizolvată către asociatul unic.
A stabilit instanța de fond că reclamanta nu a depus acte prin care să dovedească faptul plății sumelor datorate, iar pe de altă parte, a constatat instanța de fond că dobânzile și penalitățile aferente debitului datorat au fost corect calculate.
A mai constatat instanța de fond că nu rezultă din actele depuse în probațiune că procesul-verbal nr. 1.221 din 10.05.2002 încheiat de către Garda Financiară C ar fi fost modificat sau ar fi fost desființat prin exercitarea căilor legale de atac și nici faptul că reclamanta ar fi achitat în întregime suma menționată în sentința penală.
În privința excepției tardivității, instanța de fond a constatat că în raport de data sesizării instanței, cererea de chemare în judecată a fost formulată în interiorul termenului de 6 luni prev. de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
A constatat instanța de fond lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C motivat de faptul că nu această instituție publică este emitenta actelor administrativ fiscale atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul anulării actelor administrativ-fiscale și emiterea unui nou act care să cuprindă obligațiile bugetare ale reclamantei așa cum au fost stabilite prin sentința penală nr. 908 din 26.05.2005 a Judecătoriei Cluj -
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că obligațiile sale de plată au fost stabilite prin hotărârea judecătorească menționată anterior unde s-a consemnat și faptul plății unei părți din debitul datorat, astfel încât în mod nelegal a fost emisă dispoziția nr. 882 din 25.09.2006.
Pârâta a solicitat respingerea recursului ( 10) arătând că reclamanta achitat o parte din debitele datorate în baza hotărârii judecătorești, iar întârzierea în executarea obligațiilor de plată a generat obligația de plată a majorărilor penalităților și dobânzilor legale.
Reclamanta a răspuns la întâmpinare ( 17) arătând că și în expertiza contabilă depusă în dosarul penal s-a consemnat achitarea integrală a impozitului pe profit, iar ulterior a mai efectuat plăți în contul debitului, inclusiv plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, precum și în condițiile art. 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Din analiza comparativă a conținutului dispozitivului sentinței penale nr. 809 din 26 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 3.897/2004 al Judecătoriei Cluj -N ( 5) și a dispoziției nr. 822 din 25.09.2006 emisă de către pârâta C-N ( 22, dosar fond) rezultă că în sarcina reclamantei, în ambele acte juridice menționate anterior, a fost stabilită obligația de plată pentru și impozit pe profit, cu accesoriile acestora determinate de neexecutarea la termen a obligației de plată.
Atât în sentința penală cât și în actul administrativ-fiscal este consemnată obligația de plată în sarcina reclamantei a sumei de 3.199 lei reprezentând cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.
În privința impozitului pe profit, în sentința penală se menționează că suma totală datorată este de 3.798 lei achitată la data de 6 februarie 2003.
În actul administrativ-fiscal este menționată suma de 74 lei cu titlu de impozit pe profit, iar în întâmpinarea depusă atât la fond cât și în recurs, organul fiscal a arătat că reclamanta nu a achitat integral impozitul pe profit, existând restul menționat în actul administrativ-fiscal atacat.
Pentru impozitul pe profit, organul fiscal a calculat dobândă și penalități de întârziere.
Emiterea dispoziției nr. 822 din 25.09.2006 este nelegală sub două aspecte:
Așa cum s-a arătat anterior, dispoziția menționată reia obligațiile fiscale stabilite deja în sarcina reclamantei prin sentința penală nr. 809 din 26 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 3.897/2004 al Judecătoriei Cluj -
Cu respectarea formalităților impuse de lege (art. 446.pr. pen. raportat la disp. art. 372 și urm. pr.civ.), acea hotărâre judecătorească poate deveni un titlu executor, în baza căruia organul fiscal, în calitatea sa de creditor bugetar poate proceda la executarea silită a reclamantei pentru obligațiile bugetare menționate în sentință, reprezentând debitul propriu-zis și accesoriile calculate până la o anumită dată.
Emiterea dispoziției încalcă puterea de lucru judecat a celor menționate în sentința penală, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, obligațiile bugetare au aceeași sursă și reprezintă în fapt aceleași sume.
Existența sentinței penale, care are aptitudinea de a deveni titlu executoriu, împiedică organul fiscal să procedeze la emiterea unui alt titlu pentru aceleași debite.
Așa cum s-a arătat anterior, dispoziția nr. 822 din 25.09.2006 este nelegală sub două aspecte.
Cu privire la cel de-al doilea aspect de nelegalitate, Curtea constată că aceea dispoziție a fost emisă și în considerarea dispozițiilor art. 236 din Legea nr. 31/1990 motivat de faptul că "" GE C-N la care reclamanta a avut calitatea de asociat unic și-a încetat existența ca urmare a dizolvării, astfel încât, în temeiul textului legal menționat anterior, a apreciat organul fiscal că a avut loc transmiterea universală a patrimoniului persoanei juridice către persoana fizică asociat unic.
Art. 236 din Legea nr. 31/1990 nu își găsește aplicarea în prezenta speță.
Potrivit disp. art. 236 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, în forma în vigoare la momentul emiterii acestei dispoziții, "Dizolvarea unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societății către asociatul unic, fără lichidare".
de aplicare a alin. 1 al art. 236 este circumscrisă în alineatul următor, care statuează:"(2) Transmiterea patrimoniului are loc și societatea își încetează existența la următoarele date:
a) dacă nu s-a făcut opoziție, pe data expirării termenului de introducere a opoziției;
b) dacă s-a făcut opoziție, pe data la care a devenit irevocabilă hotărârea de respingere a opoziției sau, după caz, hotărârea prin care se constata ca societatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanții acceptate de creditori sau a convenit cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor".
Or, din întreaga economie a Legii nr. 31/1990 reiese că opoziția este reglementată drept cale de atac a creditorilor sau oricăror persoane interesate doar în ipotezadizolvării voluntare, prin hotărârea asociaților, în cazul societății comerciale cu raspundere limitată cu asociat unic, prin hotărârea unicului asociat.
În cazul de față, dizolvarea a operat de drept, în puterea legii, potrivit disp. art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 359/2004, calea de atac împotriva acestei modalități de dizolvare fiind, potrivit disp. art. 31 alin. 1 din aceeași lege, fiind recursul, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 236 din Legea nr. 31/1990.
Chiar în măsura în care s-ar aprecia ca aplicabilă această prevedere, ea operează, așa cum s-a susținut în doctrină, doar după ce pasivul social s-a stins, concluzie care se desprinde din prevederile alin. 2 al art. 236. O interpretare de genul celei făcute de pârâtă, în sensul preluării de către asociatul unic și a pasivului social ar presupune încălcarea principiul răspunderii limitate, or pierderea acestui beneficiu, consacrat expres de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, trebuie să fie rezultatul unei exceptări exprese din partea legiuitorului, pentru situația SRL-ului cu asociat unic. O atare exceptare expresă neexistând, cele două texte, art. 236 și art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, trebuie interpretate coroborat, ducând astfel la concluzia expusă mai sus.
Singura ipoteză în care are loc și o transmitere a pasivului către asociatul unic este cea care se desprinde din art. 236 alin. 2 lit. b teza finală din Legea nr. 31/1990, anume atunci când asociatul unic oferă garanții"acceptate de creditori sau a convenit cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor".
Un argument de text suplimentar în sensul că transmisiunea universală a patrimoniului operează doar după plata pasivului reiese și din prevederile art. 236 alin. 2 lit. b teza a II-a, potrivit căroratransmisiunea universală are loc, dacă s-a făcut opoziție împotriva dizolvării,la data lacarea devenit irevocabilă hotărârea prin care se constată că societatea sau asociatul unic a plătit datoriile.
Reținând cele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță nu a avut loc transmisiunea pasivului " GE" C-N către asociatul unic, astfel că dispoziția pârâtei, contestată în prezenta cauză, nu are fundament legal.
Dizolvare " GE" C-N a avut loc în baza Legii nr. 365/2004, ca urmare a nemajorării capitalului social la limita minimă prevăzută de actul normativ menționat anterior și nu în baza voinței liber exprimate a asociatului unic de a proceda la dizolvarea și respectiv lichidarea ulterioară a persoanei juridice la care are acea calitate.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va dispune anularea dispoziției nr. 822/25.09.2006 și a deciziei nr 7/22.12.2006, emise de pârâta C-
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 90 din 25 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că dispune anularea dispoziției nr. 822 din 25.09.2006 și a deciziei nr. 7 din 22.12.2006, emise de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./27.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Simona Szabo
