Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ. NR. 1.156/2008
Ședința publică de la 15 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și de pârâții DIRECTIA JUDETEANA DE EVIDENTA A PERSOANELOR C și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C împotriva Sentinței civile nr. 13/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimații, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR, CONSILIUL JUDETEAN C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 24.04.2008 și 08.05.2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 13 din data de 11.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și CONSILIUL JUDEȚEAN
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și CONSILIUL JUDEȚEAN
Totodată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și -, împotriva acelorași pârâții, pârâtul C fiind obligat la plata către reclamanții a sumei de 1.230 lei, a sumei de 1.262 lei, a sumei de 357 lei și - sumei de 333 lei reprezentând sporul de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2005, sume actualizate la data plății, iar pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, a fost obligat să aloce fondurile necesare.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și C, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă fiind obligat să efectueze demersurile necesare pentru alocarea fondurilor bugetare.
În final, instanța de fond a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special potrivit prev. art. 1 din Legea nr. 360/2002 și art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 și prin art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată s-a stabilit acordarea unui spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, iar aplicarea acestei prevederi deși a fost suspendată pentru anul 2005 prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, nu echivalează cu pierderea a însăși dreptului consacrat prin art. 6 din nr.OG 38/2003.
A constatat instanța de fond că dreptul reclamanților a fost doar suspendat și nu și desființat, iar cererea de chemare în judecată a acestora vine să paralizeze acest efect al suspendărilor și să satisfacă operațional dreptul reclamanților la soporul de fidelitate.
Instanța de fond invocând prev. art. 18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, care prevăd că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricărei încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, a apreciat că reclamanții, și Launa- sunt îndreptățiți la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, iar pentru anul 2006 s-a constatat că sporul de fidelitate a fost plătit reclamanților.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, instanța de fond a reținut incidența prev. art. 78 din Codul muncii, iar fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restanțe, pârâta a fost obligată la reactualizarea, indexarea și majorarea acestor sume.
De asemenea, pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, a fost obligat să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate, iar pârâtul a fost obligat să includă în rectificarea bugetului și să vireze fondurile necesare achitării sporului de fidelitate pe anul 2005 în favoarea reclamanților, și Launa-.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta, instanța de fond a respins-o ca nefondată având vedere că în cursul anului 2005 aceasta s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, raporturile sale de muncă fiind suspendate, neputând beneficia de sporul de fidelitate ci doar de dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Prin încheierea civilă nr. 72/CC/ 26.02.2008 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către reclamanți iar eroarea strecurată în sentința civilă menționată anterior a fost îndreptată în sensul că în al. 5 din dispozitiv se va trece și "obligă pârâții C și Consiliul județean C la plata sporului de fidelitate pentru perioada 31.03.2005-01.01.2006, actualizate cu data plății "
Împotriva sentinței civile nr. 13/2008 au formulat recursuri chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI. (2 si 4 )
Recurentul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin C solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea în totalitate a acțiunii reclamanților, precum și a cererilor de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN Cas olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că dreptul pretins de reclamanți în temeiul dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, astfel că, în bugetul aprobat C în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, iar dispozițiile art. 57 din nr.OG 38/2003 prevăd că acordarea drepturile bănești reglementate prin această ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
În aceste condiții cât și în temeiul disp. art. 4 și 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, recurentul apreciază că nu poate fi obligat la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005.
Recursul pârâtei DIRECTIA JUDETEANA DE EVIDENTA A PERSOANELOR C este formulat împotriva încheierii civile nr. 72/CC. din 26.02.2008 și se solicită admiterea recursului și obligarea Inspectoratului Național de Evidență a Persoanelor la plata sporului de fidelitate pentru perioada 31.03.2005 - 01.01.2006.
În dezvoltarea motivelor s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a menționat în încheierea civilă atacată obligarea sa la plata sporului de fidelitate pentru perioada 31.03.2005 - 01.01.2006, întrucât reclamanții sunt funcționari publici în cadrul, detașați conform reglementărilor legale, în cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor
Pârâta a invocat dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 și dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, precizând că în cazul în care drepturile salariale ale polițiștilor detașați sunt mai mici decât cele care s-ar cuveni polițiștilor încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.
Pârâta a mai precizat și faptul că pârâtul Consiliul Județean C, care este ordonator principal de credite, acordă drepturile salariale și polițiștilor detașați doar pentru funcția publică pe care sunt încadrați, din aceste drepturi nefăcând parte și sporul de fidelitate.
S-a mai relevat că funcționarilor publici și personalului contractul din cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor C li s-a acordat acest spor prin Contractul colectiv de muncă, dar acesta poate fi acordat doar membrilor de sindicat, iar polițiști detașați nu sunt membri ai aceluiași sindicat.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3
(1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Recursul C este fondat din următoarele considerente:
La dosarul cauzei, în recurs, s-a depus un script din partea Inspectoratului Național pentru Evidență Persoanelor B (35) din care rezultă că acordarea sporului de fidelitate cuvenit reclamanților, polițiști detașați să îndeplinească funcții publice la C, pentru perioada 01.04.2005- 31.12.2005 intră în obligația
Față de cele arătate în actul menționat anterior Curtea constată că apărările formulate în recurs de către pârâta C sunt recunoscute ca fiind pertinente de către debitorul obligației de plată, sens în care în temeiul art. 22 al. 3 din Legea nr. 554/2004, precum și în baza art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul formulat împotriva încheierii civile nr. 72/CC/26.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, ce va fii modificată în sensul că la alin. 5 al dispozitivului sentinței civile nr. 13/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj se va trece "și obligă pârâtul INSPECTORATULUI NAȚIONAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR B la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate, actualizate cu rata inflației, către reclamantă, pentru intervalul 01.04.2005 - 31.12.2005."
Se vor respinge recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C împotriva sentinței civile nr. 13/11.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, ce va fii menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECTIA JUDETEANA DE EVIDENTA A PERSOANELOR C împotriva încheierii civile nr. 72/CC/26.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că la alin. 5 al dispozitivului sentinței civile nr. 13/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj se va trece "și obligă pârâtul INSPECTORATULUI NAȚIONAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate, actualizate cu rata inflației, către reclamantă, pentru intervalul 01.04.2005 - 31.12.2005."
Respinge recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 13/11.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
-în concediu de odihnă- -în concediu de odihnă-
Semnează Semnează
Președintele Curții de APEL CLUJ Președintele Curții de APEL CLUJ
- -
Red.
Dact./3 ex./23.05.2008
Jud. fond: /
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
