Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.160/2008
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamanții, și de către pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 225/08.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții -, G, și cu pârâtul TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari - drepturi salariale.
Se constată că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 225 din 08.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale actualizate cu rata inflației la data plății efective a acestora reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economic-financiar și administrativ al celorlalte instanțe judecătorești conform perioadelor cuprinse în dispozitivul sentinței.
Totodată, a fost obligată pârâta CURTEA DE APEL CLUJ să emită decizie cu privire la drepturile salariale acordate și înscrierea lor în carnetul de muncă, iar pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR au fost obligați să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că începând cu anul 2004, salarizarea funcționarilor din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al este distinctă de cel al personalului din alte instanțe, potrivit mai mult ordonanțe de urgență, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, dar având în vedere că atribuțiile funcționarilor din cele două tipuri de instanțe sunt identice, nu se justifică diferențierea de natură salarială, în caz contrar încălcându-se art. 6 alin. 2 din Codul muncii, iar prin hotărârea nr. 262/2007 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări între cele două categorii de funcționari, astfel încât se impune repararea acestui prejudiciu în baza art. 2 alin. 12 din nr.OG 137/2000.
În aceste condiții, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, iar ordonatorii de credite au fost obligați să repare prejudiciul, plătind reclamanților diferența de salarizare pentru perioada în care au fost încadrați la Tribunalul Cluj, respectiv Curtea de Apel Cluj.
Referitor la calitatea procesuală a reclamanților, instanța de fond a apreciat că aceasta rezultă din atribuțiile specifice ordonatorilor de credite prev. de Legea nr. 304/2004, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în virtutea faptului că are atribuții de a propune proiectul de buget de stat și a aloca fondurile necesare instituțiilor publice conform Legii nr. 500/2002.
În legătură cu solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata acestor drepturi și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, instanța de fond a respins acest capăt de cerere, determinat de faptul că admiterea unei astfel de solicitări ar echivala cu subrogarea instanței în drepturile legiuitorului, ceea ce este inadmisibil potrivit art. 1 din Constituția României și faptului că situația discriminatorie ar putea înceta oricând prin modificarea actelor normative sau prin plata voluntară a sumelor pretinse.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, și pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
În recursul formulat de reclamanți s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea petitului privind obligarea pârâților la acordarea diferențelor salariale actualizate, până la încetarea stării de discriminare.
Astfel, reclamanții arată că deși le-a fost admisă în parte acțiunea, stabilindu-li-se dreptul la diferențele salariale până la data introducerii acțiunii, 1.11.2007, respectiv până la data efectiv lucrată pentru reclamanții al căror contract de muncă a încetat anterior acestei date, consideră netemeinică și nelegală motivarea instanței de fond privitor la neacordarea diferențelor salariale și în continuare până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, invocând dispozițiile art. 2 alin. 11 și art. 27 din nr.OG 137/2000.( 2).
Au mai arătat reclamanții că prin hotărârea atacată s-a dispus în mod greșit acordarea diferențelor salariale pentru reclamanții - și pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, deoarece aceștia sunt angajați începând cu data de 01.07.2005, reclamanta și începând cu data de 23.04.2007 reclamantul.
În recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Cluj se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, motivat de faptul că soluția tribunalului este nelegală și netemeinică întrucât nu există bază legală pentru o salarizare identică a personalului din cadrul și cel din cadrul celorlalte instanțe, iar acordarea acestora ar încălca dispozițiile nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007. ( 10).
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.( 13 - 14).
Ministerul Justiției prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondate. ( 15 - 16).
În motivarea recursului, pârâtul a apreciat că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții ale autorității legiuitoare, cea ce atrage casarea hotărârii conform dispozițiile art. 304 pct. 4.pr.civ.
Totodată, pârâtul apreciază soluția primei instanțe ca fiind nelegală și prin prisma dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. nefiind aplicabile dispozițiile nr.OG 137/2000, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, în speță, neexistând un text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate, deoarece calitatea procesuală pasivă a acestuia este justificată de dispozițiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004.
Pârâtul, în baza acestor dispoziții legale răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect respinsă de prima instanță.
Astfel, o atare procedură nu este necesară deoarece litigiul de față se înscrie pe coordonatele dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu pe cele speciale ale art. 106 din aceeași lege, care face vorbire de respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Pe fond, de asemenea criticile din recurs nu sunt întemeiate, cele reținute de prima instanță fiind legale și în acord și cu hotărârea nr. 262/21 iunie 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat cu privire la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul instanțelor de judecată, aplicarea unui tratament diferențiat, raportat la faptul că funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție sunt salarizați potrivit Anexei I din Legea nr. 303/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul celorlalte instanțe de judecată sunt salarizați potrivit Anexei III a aceluiași act normativ, în condițiile în care art. 125 și art. 127 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reglementează unitar activitatea managerilor economici și recrutarea acestora, indiferent de locul lor de muncă.
Sistemul de salarizare este guvernat și de principiul egalității de tratament și al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Prin urmare, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
În ceea ce privește obligația de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art. 44, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 304/2004, raportate la cele ale G nr. 177/2002 și G nr. 27/2006, conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, secundar, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Cu privire la actualizarea sumelor în raport de inflație, legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1084 Cod civil, pentru o reparare integrală și justă a prejudiciului suferit de reclamanți prin discriminarea creată, urmând ca aceste sume să fie achitate și în continuare, pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, ca urmare a constatării că legea încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, instanța de judecată având obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața acesteia și totodată să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională.
Astfel se va reține că reclamanților le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din G nr. 137/2000, art. 2 alin. 1-3, art. 29 pct. 2 din G nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii.
Toate acestea, referitoare la fondul cauzei, conduc la concluzia netemeiniciei, pe fond a recursurilor formulate de către pârâți.
În privința recursului reclamanților, sub cele două aspecte invocate, Curtea constată următoarele:
Situația de discriminare se perpetuează în timp până la momentul în care direct sau indirect i se pune capăt.
În spetă situației de discriminare în care s-au aflat reclamanții i s-a pus capăt prin Legea nr. 97/2008, publicată în. Oficial al României nr. 294 / 15 aprilie 2008, respectiv prin modificarea art. 90 indice 2 din OUG 100/2007, reclamanții urmând a fii salarizați, de la data intrării în vigoare a legii, conform dispozițiilor legale menționate anterior.
De asemenea, drepturile salariale se cuvin fiecărui reclamant de la data încadrării în funcția publică, cu respectarea limitelor termenului de prescripție de 3 ani, conf. Decretului nr. 167/1958.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul reclamanților, și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că pârâții vor fi obligați să achite reclamanților drepturile salariale calculate până la data de 19.04.2008, (data intrării în vigoare a Legii 97/2008) iar pentru reclamanta - pentru 01.07.2005 - 19.04.2008 și pentru N pentru 23.04.2007 - 19.04.2008.
Pentru considerentele expuse anterior vor fi respinse recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 225 din 08 februarie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâții să achite reclamanților drepturile salariale calculate până la data de 19.04.2008, iar pentru reclamanta - pentru 01.07.2005 - 19.04.2008 și pentru N pentru 23.04.2007 - 19.04.2008.
Respinge recursurile pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.06.2008
Jud.fond:,
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Simona Szabo
