Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1267
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, Județ, împotriva sentinței nr.307 din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște, -, Stația, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimata -
reclamantă - SRL, avocat în substituire avocat
, lipsă fiind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având cuvântul pentru intimata - reclamantă - SRL, avocat în substituire avocat, depune la dosar delegațiile, concluzii scrise și chitanța seria A nr.90/9.10.2009, după care arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru intimata - reclamantă - SRL, avocat, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, reclamanta - SRL Târgoviște a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția
Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând să îi restituie suma de 6287 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca VW Golf, înmatriculată sub nr. - cu nr. de identificare -.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat această sumă de bani la 29.08.2007 cu chitanța seria - 3B nr. -/29.08.2007, taxă impusă potrivit art.214 din Codul fiscal, precizând că perceperea acestei taxe reprezintă un abuz, întrucât România, membră a Comunității Europene, nu respectă dispozițiile art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne.
Au fost atașate cererii chitanța de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar și în copie, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, chitanța de plată a taxei de înmatriculare, contractul de vânzare cumpărare al autoturismului, cartea de inspecție tehnică și certificatul de înmatriculare, în traducere cu legalizare de semnătură a traducătorului, din care rezultă că autoturismul a fost înmatriculat în Germania, certificatul de înregistrare a reclamantei la ORC
Prin întâmpinare, pârâta DGFP D - Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; mai arată că potrivit prevederilor art.4 din OUG 50/2008, prin care fost instituită taxa de poluare pentru autovehiculele supuse primei înmatriculări în România, este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către registrul Auto Român pentru a se stabili cuantumul taxei de urmează a fi restituită.
După administrarea probelor, prin sentința nr. 307 din 5.05.2009, Tribunalul Dâmbovița, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să restituie acesteia taxa de primă înmatriculare în cuantum de 6287 lei, cu plata dobânzii legale calculate de la data încasării sumei până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 6287 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca VW Golf, cu chitanța seria chitanța seria - 3B nr. -/29.08.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform actului de vânzare cumpărare emis de încheiat la 14.07.2007, fiind anterior înmatriculat în Germania, așa cum reiese din actul sus menționat.
A mai reținut prima instanță că la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare, iar conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică,
direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 6061 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei;
Totodată, s- reținut ca fiind neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prin OUG 50/2008, a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, ulterior s-au emis Normele Metodologice de aplicare a ordonanței aprobate prin HG 686/2008, este prevăzută o procedură de restituire a sumelor ce reprezintă diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, legiuitorul reglementând doar restituirea diferenței dintre cele 2 taxe și nu restituirea integrală, astfel că obligarea recurentului la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare este nelegală și netemeinică, fiind prejudiciat bugetul general consolidat al statului.
S-a mai susținut că obligația generică de armonizarea a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, textul constituțional prevăzând că au prioritate reglementările comunitare față de dreptul intern"cu respectarea prevederilor actului de aderare, obligația de armonizare revenind deci, Parlamentului, dispozițiile art. 90 alin.1 din TCE au în vedere limitarea drepturilor statului de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În anul 2007 reclamanta - SRL, a achiziționat un autoturism marca VW Golf - fabricat în anul 2004, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 6287 lei, potrivit chitanței seria - nr.-, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în
România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare a efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Motivul de recurs potrivit căruia, în prezent este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondat, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată la 10 septembrie 2007, prin emiterea acestei ordonanțe care a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare a negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De asemenea, Curtea constată că nu este fondat nici motivul potrivit căruia obligația de armonizare a legislație interne cu cea europeană revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, întrucât în art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut în mod expres efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).Nici susținerea potrivit căreia taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât
cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulație a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovița, a concluzionat că - SRL a respectat procedura prevăzută de Legea 554/2004, acțiunea sa este admisibilă, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamanta a fost vătămată în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat reprezentat de dobânda legală așa cum este reglementată de OG nr.9/2000, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
Întrucât instanța va respinge recursul declarat de pârâtă, în sarcina acesteia se reține culpa procesuală, sunt incidente dispozițiile art. 274 pr.civ. astfel că va obliga recurenta să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.307 din data de 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, Stația, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
4 ex./ 27.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
