Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1255/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1255
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.168 din data de 7 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul -reclamant, domiciliat în P,-, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta Administrația Finanțelor Publice și intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P, anularea actelor administrativ fiscale nr. 1563/19.01.2009 și 4120/30.01.2009 și obligarea acesteia la restituirea taxei speciale achitată în cuantum de 486 lei, sumă ce urmează a fi reactualizată cu plata dobânzii legale până la data plății.
A arătat reclamantul că a achiziționat în data de 18.07.2007 un autoturism VW, fiind nevoit pentru a-l înmatricula în România să achite taxa de primă înmatriculare în sumă de 486 lei, taxă percepută nelegal cu încălcarea art.90/1 din Tratatul CE.
Prin întâmpinarea formulată la data de 7.04.2009, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006 cu aplicabilitate de la 1.01.2007 și se abrogă cu ocazia primei înmatriculări în România potrivit art. 2141și art. 2142, iar art. 90 alin. 1 din Tratatul CE nu este incident în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de către toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr.168 din data de 7 aprilie 2009, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 486 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată de reclamant, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că potrivit chitanței seria - 2A nr. - din 15.08.2007, eliberată de Trezoreria mun. P, reclamantul a plătit suma de 486 lei reprezentând taxă auto primă înmatriculare, iar ulterior, la data de 16.01.2009 a înregistrat la pârâtă o cerere pentru restituirea acestei sume, pârâta răspunzând prin adresa nr. 1563/19.01.2009 în sensul refuzului restituirii respectivei sume.
Ulterior la data de 28.01.2009 reclamantul a solicitat P și DGFP P să se pronunțe prin decizie asupra contestației sale, solicitarea sa fiind respinsă potrivit adresei nr. 4120/30.01.2009.
Tribunalul a mai constatat că aceste adrese materializează în conținutul lor manifestarea de voință a autorităților fiscale de a respinge cererea sa de restituire a respectivei taxe, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic, însă un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de disp. art. 2 alin 1 lit. c, precum și ale alin 2 din Legea 554/2004 prin asimilarea refuzului nejustificat de a rezolva cererea referitoare la un drept sau un interes legitim actelor administrative unilaterale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că art. 90 din tratat produce efecte directe și creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja, iar judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale astfel încât drepturile prevăzute în tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul cărora s-a perceput taxa specială contrară normelor dreptului comunitar ( și ) înfrânge nu numai dispozițiile constituționale respectiv art. 148 alin 2 din Constituția României, dar și obligația aplicării cu prioritate a dreptului comunitar în exercitarea competenței fiscale.
A mai reținut prima instanță și că jurisprudența Curții Europene de Justiție reține drept problemă prioritară în ce privește taxa de primă înmatriculare efectul discriminatoriu al unei accize între produsele naționale și cele similare importate ori protejarea producției interne în contradicție cu art. 90 din Tratatul CE, iar taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07.2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxei colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois de impots accises).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței nr.168/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006 cu aplicabilitate de la 1.01.2007 și se abrogă cu ocazia primei înmatriculări în România potrivit art. 2141și art. 2142, iar art. 90 alin. 1 din Tratatul CE nu este incident în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de către toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
S-a mai arătat că prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit, începând cu data de 1.07.2008, o taxă pe poluare pentru autovehicule, în art.11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a fortmulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-și susține eventualele apărări.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul-intimat a achiziționat în data de 18.07.2007 un autoturism nou marca VW 1,2/55 CP fabricat în anul 2007, de la firma Motors P, dealer Porche România, iar pentru înmatricularea acestuia, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 486 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, percepută în temeiul art. 214 indice 1 și 3 Cod fiscal.
Așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare al autoturismului, deși reclamantul nu a precizat în cererea introductivă de instanță, certificat nr.-H, depus la fila 10 dosar fond, raportat și la anul de fabricație al acestui autovehicul, este vorba despre un autoturism nou ce nu a mai fost înmatriculat anterior în țară sau în străinătate. De altfel, reclamantul-recurent nu a făcut nicio probă și nicio susținere din care să rezulte existența unei înmatriculări anterioare a mașinii în cauză.
Curtea reține că, la momentul achitării taxei de primă înmatriculare contestată, respectiv în data de 15.08.2007, această operațiune era reglementată de disp. art. 214 indice 1 și 3 Cod fiscal, precum și de art.311,2din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004, potrivit cărora este obligatorie plata unei taxe speciale pentru autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România, taxă care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România a acestora.
Raportat la această situație de fapt, Curtea reține faptul că în cauză nu sunt aplicabile considerentele primei instanțe, în sensul că taxa ar fi fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 90 din tratat și a principiilor autonomiei procedurale și îmbogățirii fără justă cauză, întrucât autovehiculul nu a fost importat, ci achiziționat din România și nu există nicio discriminare între autovehiculul nou achiziționat de reclamant din România, dar produs într-un alt stat membru și orice alt autovehicul nou de producție autohtonă, întrucât în ambele situații se percepe taxă de primă înmatriculare. De asemenea, câtă vreme modalitatea de calcul prevăzută de art.214 indice 1 și 3 din Codul fiscal nu are în vedere proveniența autovehiculului, ci alte criterii (capacitatea cilindrică, norma de poluare, anul de fabricație), nu s-a făcut dovada existenței vreunei discrepanțe între cuantumul taxei aplicabilă între cele două categorii de autovehicule, pentru a se putea considera că există vreo nesocotire a prevederilor comunitare. Cu alte cuvinte, fiind înmatriculat pentru prima dată în anul 2007, în România, fără ca anterior autovehiculul să fi fost înmatriculat și supus unei taxe cu acest scop în alt stat membru, nu există o încălcare a art. 90 din tratat, câtă vreme, în cazul autoturismelor noi de proveniență străină și a celor autohtone, se datorează taxă de înmatriculare.
În consecință, Curtea reține faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a textelor de lege mai sus citate, astfel că, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.168 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.DL/MA
4 ex./27.10.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
