Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1320
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 4170 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate STAȚIA DE S-M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S-M, precum și cu intervenienta în nume propriu SC SRL S-M, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 24 martie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intervenientei în nume propriu SC SRL, prin care solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil și nefondat.
La data de 26 martie 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantului recurent, însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru - chitanță în original și a timbrului judiciar aferent recursului.
Curtea constată că prin memoriul înaintat la data de 17 martie 2009, precum și prin ultimul înscris, înregistrat la data de 26 martie 2009, se relevă că reclamantul recurent este bolnav, urmând a face tratament, context în care nu se poate prezenta în instanță. Din aceste acte Curtea apreciază că există stăruință în soluționarea pricinii din partea recurentului, astfel încât se va proceda la soluționarea cauzei din perspectiva actelor depuse, chiar dacă nu s-a menționat în mod expres incidența prevederilor art. 242 alin. 2.pr.civ.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4170/26.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC Srl S M, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de această societate pentru respingerea acțiunii.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost administratorul SC - Co S M, înființată prin sentința nr. 1567/1994 a Tribunalului Maramureș, având ca asociați pe reclamant și pe numiții, și.
Neînțelegerile dintre reclamant și ceilalți asociați au apărut încă din 1995. Reclamantul a formulat plângere penală împotriva asociaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, folosirea de către administrator a bunurilor societății în interes propriu.
La data formulării plângerii penale reclamantul a cerut despăgubiri de 158.225.794 lei (ROL). Prin 398/13.07.1998 ( 15) cererea de despăgubiri a fost admisă în parte pentru suma de 120.655.125 lei și 11.422.349 lei, s-a dispus restituirea în natură a 48 ml material plastic, două bucăți tablouri afișaj electronic, o copertină și două decontoare.
Prin Decizia penală 65A/09.02.1999 a Tribunalului Maramureș numitul a fost obligat să restituie în natură două cazane îngropate, iar dacă acestea nu pot fi predate să plătească contravaloarea acestora în sumă de 120.655.135 lei ( ROL).
Decizia 65/1999 a fost recurată numai de, însă recursul a fost respins prin Decizia penală 528/11.05.199 a C( 24-30).
Rezultă din cele de mai sus că litigiul dintre reclamant și foștii săi asociați a fost rezolvat definitiv și irevocabil, reluarea soluționării acestui litigiu fiind inadmisibilă.
Prin Sentința civilă nr. 1422/08.11.2001, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 4699/2001, societatea - SRL a fost dizolvată. Ulterior prin 34/08.01.2003 pronunțată de același tribunal în dosarul nr. 7394/2003 a fost numit lichidator.
Obligația de a stabili activul și pasivul societății dizolvate, precum și drepturile cuvenite asociaților trebuia stabilită în cadrul procedurii de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 modificată privind societățile comerciale.
Pe parcursul soluționării litigiului s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către SC SRL S M,- - J-, care potrivit certificatului constatator din 13.12.2005, are în administrare și punctul de lucru din S M,-.
În acest context, arată instanța, nu există temei pentru a interzice activitatea acestei societăți comerciale. Faptul că reclamantul nu și-a recuperat despăgubirile ce i-au fost acordate prin sentința penală menționată mai sus nu poate constitui motiv pentru a se dispune încetarea unei activități comerciale care se desfășoară legal.
Dacă este criticată vreo autorizație emisă de autoritățile publice, trebuie ca cel interesat să numească instituția respectivă și să o cheme în judecată, motivând în ce constă nelegalitatea autorizației și care este dreptul vătămat al celui care formulează acțiunea.
Împotriva soluției menționate, a declarat recurs reclamantul, susținând în esență că nu s-a făcut o analiză a celor invocate cu privire la bunurile și valoarea investiției făcute anterior în stația de benzină, la asociere și calitatea avută în societatea ce a funcționat anterior ca stație, relevând, printre altele, că vânzarea stației este necorespunzătoare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata SC SRL a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că societatea nu desfășoară activitate din anul 2005 la punctul de lucru din S M în imobilul proprietatea acesteia, dată de la care a fost și autorizată pentru activitatea specifică vânzării cu amănuntul a carburanților și care se desfășoară și în prezent. Bunurile solicitate, arată intimata au fost predate în procedura executării silite a unor hotărâri judecătorești conform procesului verbal încheiat la 15.10.1999.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurentul a solicitat instanței anularea autorizației de funcționare a firmei (stație de benzină) din S M,-, întrucât a construit această stație, fără contribuția altor persoane.
În susținerea argumentului adus, reclamantul a detaliat situația de edificare a stației de benzină, asociere, dizolvare societate și executare relevând printre altele că vânzarea stației necorespunzător raportat la valoarea investită.
Față de solicitarea făcută, au fost citate stația de benzină din S M,- și Primăria municipiului S
În aceste condiții, la 26.03.2008, prin adresa depusă de numitul, s-a învederat că nu există Societatea S M la adresa din-.
Ulterior, la 25.04.2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC SRL prin reprezentant.
Prin acest demers s-a solicitat respingerea acțiunii în contextul admiterii excepției inadmisibilității, excepția lipsei interesului sau excepției lipsei procesuale active, iar pe fond, ca nefondată.
În argumentarea excepției inadmisibilității, s-a relevat că aceasta se fundamentează pe inexistența unei persoane juridice Stație de benzină și pe nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă obligatorie.
În privința excepției lipsei calității procesuale active și a interesului s-a relevat că reclamantul nu este titularul vreunui drept vătămat, derivând din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, calitatea de fost asociat al unei societăți radiate din registrul comerțului, pe care implicit o susține prin acțiune, fără a modifica în mod expres nu-i conferă calitatea și nu justifică interesul în promovarea procedurii judiciare.
Referitor la fond, se arată că este autorizată de Biroul Unic în baza OUG nr. 75/2004, adoptată în modificarea și completarea Legii nr. 359/2004, în raport de care, conform mențiunilor din Registrul Comerțului, desfășoară activitatea cu respectarea dispozițiilor legale.
Răspunzând celor invocate prin cererea de intervenție, reclamantul recurent arată că intervenienta trebuia să cumpere stația de la persoana sa și, în acest context, înțelege să solicite de la firmă 40% din profit pe anii 2005-2008.
Pe parcursul demersului, prin precizarea făcută prin intermediul apărătorului desemnat, reclamantul recurent a solicitat instanței anularea autorizației de funcționare a Stației de din S M,-, autorizație emisă în urma certificatului constatator eliberat în baza declarației pe proprie răspundere înregistrată sub nr. 37231/-, având în vedere actele depuse de reclamant la dosar prin care a făcut dovada faptului că acesta a deținut calitatea de asociat într-o societate comercială ce și-a desfășurat activitatea la sediul din S M,-, iar în urma procedurilor judiciare nu a recuperat bunurile ce se aflau la sediul și care în prezent sunt folosite de către stația de benzină, ce fără acordul său folosește sigla firmei pe bunuri ce a făcut dovada proprietății sale.
După comunicarea precizării prin înscrisul depus la 20.11.2008, reclamantul recurent a arătat că a convenit ca asociatul să ceară întreruperea activității acelei stații ce îi aparține și pentru care nici consiliul și Primăria sau firma nu pot dispune.
Prin același act se mai arată că dacă firma dorește să îi plătească pentru funcționare, într-o primă variantă 36.500 dolari plus 40% din venituri de la înființare, iar în a doua variantă 50.000 Euro fără alte pretenții.
Prin demersul inițiat, așa cum rezultă din expunerea de mai sus, reclamantul a solicitat anularea autorizației stației de benzină din-, fără a preciza care este numărul, cine este emitentul actului și fără a preciza care este persoana cu care dorește să se judece în contradictoriu. Mai apoi a solicitat obligarea la 40% din profitul societății ce se găsește pe- și care a intervenit în proces (SC SRL), pentru ca ulterior să arate că solicită anularea autorizației stației de benzină de pe-; întreruperea activității societăților ce funcționează în stație; obligarea la plata unor sume fără a preciza în concret persoana juridică împrocesuată, afirmând doar că nici Consiliul, nici Primăria nu pot decide.
Plecând de la cele afirmate, prima instanță s-a rezumat a reda aspecte vizând societatea din care a făcut parte reclamantul recurent, soluționând acțiunea în contradictoriu cu Stația,-, fără a observa că, prin precizare, s-a avut în vedere societatea de la nr. 60 str. -, fără a fără a lămuri care autorizație raportat la cele două stații - 66-- 60 și societatea intervenientă se cer a fi anulate, cine este emitentul a cărui activitate se solicită a fi întreruptă, de la cine se solicită sume de bani; cu cine se înțelege să se judece câtă vreme se fac afirmații că nici Consiliul, nici Primăria nu pot decide.
Într-o atare situație, pentru lămurirea chestiunilor neconcordante, Curtea în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004, urmează a admite recursul, a casa hotărârea și a trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu prilejul rejudecării urmează aea vea în vedere stabilirea obiectului și cadrului procesual din perspectiva aspectelor arătate mai sus a fi lămurite și analizei susținerile părților în contextul normelor juridice invocate a fi incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 4170 din 26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
red.FT/dact.MM
3ex./16.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
