Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1321
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 4171 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent -, avocat - de la Baroul Maramureș, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este insuficient timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, lipsind 17,5 lei diferența la taxa judiciară de timbru pentru recurs și diferența de 35 lei taxă judiciară de timbru pentru fond, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 19 martie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantului recurent - face dovada achitării diferenței la taxa judiciară de timbru pentru recurs și fond, însumând 59 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar, astfel încât recursul și fondul cauzei sunt legal timbrate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantului recurent -.
Reprezentantul reclamantului recurent - depune la dosar, în completarea probațiunii, traducerea actelor aflate la fila 11-12 din dosarul de fond pentru a dovedi momentul primei înmatriculări a autoturismului în litigiu, respectiv certificatul de înmatriculare al acestuia.
Totodată, reprezentantul recurentului face dovada cheltuielilor de judecată, prin depunerea facturii și chitanței în original constând în onorariul avocațial învederând instanței că nu are alte cereri sau probe.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent - susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 5, raportat la art. 304 ind. 1.pr.civ. admiterea recursului, în principal casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond primei instanțe, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtelor intimate la restituirea taxei de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs însumând 1907,80 lei pentru solicitarea subsidiară, afirmând că prin prisma art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și a art. 11 alin. 2 din Constituția României în mod nelegal i-a fost reținută reclamantului taxa de primă înmatriculare, acestuia nefiindu-i aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2008.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4171 pronunțată la data de 26 noiembrie 2008 în dosar nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B M și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată întrucât în conformitate cu prevederile art. 14 din OUG50/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25.04.2008, cu începere din 01.07.2008 prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost abrogate.
Potrivit art. 11 din Ordonanță taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG50/2008.
Rezultă din cele de mai sus că taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, efectele acestei înlocuiri producându-se pe data plății sumei a cărei restituire se cere.
Introducerea taxei pe poluare s-a datorat faptului că legiuitorul și-a însușit criticile formulate în legătură cu aplicarea prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal.
Taxa de poluare nu înfrânge nici o dispoziție comunitară, iar faptul că are efect retroactiv nu poate fi stabilit decât de Curtea Constituțională. La data redactării privește sentința Curții Constituționale a fost sesizată cu 42 de cereri pentru constatarea neconstituționalității art. 11 din OUG50/2008. Nici o excepție nu a fost soluționată până în prezent.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare tribunalului întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii; obligării pârâtelor intimate la restituirea sumei de 9244 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată co ordinul nr.1 din 14.03.2008 precum și la plata dobânzii legale calculate pentru intervalul 14.03.2008 și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că instanța de fond a omis a analiza incidența argumentelor invocate prin demersul inițiat vizând nelegala percepere a taxei respectiv neconformitatea cu prevederile legislației europene. Stabilirea și perceperea taxei de primă înmatriculare pentru vehiculul deja înmatriculat în spațiul comunitar induce un tratament discriminatoriu privind regimul juridic fiscal aplicabil bunului cumpărat și aduce o gravă atingere principiului comunitar al libertății circulației mărfurilor de vreme ce la achiziționarea unor vehicule deja înmatriculate în România pârâtele nu percep taxe de natura celei contestate la momentul reînmatriculării.
În plus arată recurentul nu se poate reține incidența dispozițiilor OUG nr.50/2008 întrucât raportul juridic era născut anterior apariției acesteia iar legea dispune pentru viitor nu retroactivează.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata DGFP prin BMa solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că atât taxa specială de primă înmatriculare stabilită prin codul fiscal cât și taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 au vizat implementarea politicii de mediu sub aspectul poluării, nu au avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din uniune iar în contextul ultimei reglementări s-a prevăzut posibilitatea de a se restitui diferența până la nivelul taxei de poluare.
Față de cele susținute la termenul stabilit pentru judecată reprezentantul recurentului a depus în dovedirea susținerilor din recurs copii de pe actul de cumpărare al autoturismului, carte identitate etc.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent a achitat în cadrul Trezoreriei municipiului BMs uma de 9.244 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aspect dovedit cu ordinul de plată nr. 1/14.03.2008 ( 8 dosar fond).
În condițiile achitării prin cererea înregistrată la B M, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresa emisă de pârâtă, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră, pârâta emițând adresa 13095/27.03.2008 prin care a precizat în plus că între timp a fost adoptată și OUG 50/2008 pentru înlocuirea taxei de înmatriculare.
Soluționarea contestației formulate de către reclamant este nelegală, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală sau de Legea contenciosului administrativ, pârâta BMd epășindu-și competența, situație în care actul administrativ emis de pârâtă prin adresa nr. 13095/27.03.2008 este nelegal și urmează a fi anulat.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG nr. 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită în întregime, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Totodată, reține Curtea că pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data plății și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Evident s-ar putea obiecta în sensul că în fața instanței de control s-ar fi evocat incidența art. 124. proc. fiscală. Această susținere nu poate fi primită, întrucât restituirea taxelor achitate de la buget se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 C- proc. fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare, ca modalitate solicitată, nu se regăsește în această enumerare, ca atare, nefiind în situația enumerată, Curtea apreciază că refuzul restituirii taxei de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale, astfel că repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun, respectiv a aplicabilității pentru neexecutare a dispozițiilor nr.OG 9/2000.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 312. proc. civ.coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul și în consecință va admite acțiunea reclamantului, și va obliga pârâtele DGFP și B M la restituirea sumei de 9244 lei precum și la plata dobânzii legale calculată asupra acestei sume în baza art.3 din OG nr.9/2000 aferentă perioadei 14.03.2008 până la restituirea integrală.
Totodată constatând incidența art.274, art.277 pr.civ. Curtea va obliga pârâtele în solidar și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1907,8 lei la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 4171 din 26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în tot și în consecință: admite acțiunea și obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice B-M și Direcția Generală a Finanțelor Publice M să restituie reclamantului suma de 9244 lei, precum și dobânda legală calculată asupra acestei sume, în baza art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, aferentă perioadei 14 martie 2008 și până la restituirea integrală.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 1907,8 lei la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - - - -
GREFIER
Red./
3ex./16.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
