Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.325
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții -, -, -, T G, -, -, -G, -, -, -, - și, împotriva Sentinței civile nr. 4176 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 3 aprilie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția de Sănătate Publică a Județului M, prin care arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului, solicitând judecata în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137.pr.civ. ridică excepția prematurității demersului introductiv de instanță promovat de reclamanți și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.176 pronunțată la data de 26 noiembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, T G, -, -, -G, -, -, -, - și împotriva pârâtei AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M - B M, având ca obiect plata suplimentului postului și plata suplimentul treptei de salarizare.
Pentru a dispunea astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții, foști funcționarii publici din cadrul Autorității pentru Sănătate Publică M, prin acțiunea înregistrată la 22.10.2008, și-au chemat în judecată angajatorul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată privind Statutul funcționarilor publici.
Plata acestor drepturi s-a cerut cu începere din 01.01.2004 și în continuare și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea acțiunii s-a susținut în esență că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sporurilor pretinse fără nici o condiționare întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept. Norma de suspendare contravine prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție, limitarea drepturilor salariale, recunoscută prin lege, în conformitate cu prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. "d" din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii este lovit de nulitate.
Intimata depus întâmpinare prin care a arătat că lasă cauza la aprecierea instanței.
Acțiunea a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată, privind Statutul funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupuse, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o încălcare a Deciziei Curții Constituționale 820/2008.
Potrivit deciziei de mai sus, instanțele judecătorești nu au competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării a vreunui drept prevăzut de lege, dare care în prezent nu este posibil de executare efectiv.
Ar trebui să existe drepturi legale date în executare, art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentelor cerute de reclamanți, atribuții care exced competențelor stabilite prin instanțele judecătorești.
În cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legea nu reglementează modalitatea de calcul, acesta urmând a se stabili odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Invocarea procentului de 25 % la toți salariați pentru fiecare funcționar public nu are temei legal.
Drepturile pretinse nefiind individualizate și nici individualizabile nu se poate vorbi de restrângerea acestora, astfel că instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în referire și la dispozițiile art. 3 pct. 3 și art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamanții -, -, -, T G, -, -, -G, -, -, -, - și susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea sau interpretarea greșită a legii.
Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse, se arată că nu s-a solicitat instanței obligarea angajatorului la acordarea unor drepturi/suplimente neprevăzute eventual viitoare, ci obligarea la plata unor drepturi salariale stabilite/acordate de o normă în vigoare la data formulării cererii introductive. Instanța nu are competența de a anula ori a refuza aplicarea unor acte normative ori a unei legi, considerând că nu pot fi aplicate deoarece ar urma să se găsească, în viitor o altă soluție legislativă adecvată. În cauză instanța s- substituit legiuitorului în sensul neacordării unor drepturi prevăzute de lege, lege a cărei existență, valabilitate și aplicabilitate este admisă de chiar instanța de judecată.
Pe de altă parte arată recurenții, arată că drepturile solicitate sunt prev. de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, iar o normă legală odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind inadmisibil ca aceasta să aibă doar un caracter formal.
Recurenții au mai susținut că neacordarea acestor drepturi aduce atingere și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, deoarece orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, iar suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din acest protocol.
Față de aceste considerente, raportat și la prev. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/199, art. 37 din nr.OG 6/2007, precum și art. 3 pct. 3, art. 304 pct. 9.pr.civ. recurenții au solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtei la acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 și până la data încetării raporturilor de serviciu.
Pârâta, Autoritatea de Sănătate Publică a Jud. M, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că pentru aceste categorii de sporuri nu există dispoziții legale cu privire la cuantificarea lor, făcând astfel imposibilă acordarea la nivelul solicitat de recurenți.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prematurității acțiunii introductive, conform prev. art. 306 alin. 2.pr.civ.
Analizând argumentele aduse prin recursul promovat, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, văzând și prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat instanței să fie obligată pârâta M la acordarea și plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 până la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În susținerea celor solicitate, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentului în contextul încetării suspendării dispuse succesiv, suspendare ce contravine dispozițiilor constituționale și Codului muncii; iar încălcând prevederile legale, pârâta refuză să le acorde aceste drepturi lună de lună.
Din conținutul argumentelor aduse prin demersul promovat, se observă că reclamanții atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare, în procent de 25%, în considerarea dispozițiilor legii contenciosului, respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta Ii se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999, art.31, lit. c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz, în sensul evocat de dispozițiile Legii contenciosului reținute de reclamanți. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului, iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, nu există.
Or, în aceste circumstanțe, dată fiind neindividualizarea, cuantificarea nu se poate vorbi de obligație de plată la un procent de 25% și, ca atare, de un refuz nejustificat.
Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu faptul că Legea funcționarilor recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 %, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens, sau ca urmare a faptului că pârâta nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității. Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicarea principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Nu poate fi reținută, în acest context, nici apărarea conform căreia instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi validată, întrucât reclamanții nu cer recunoașterea unui drept, acesta fiind dat de lege, ci cer obligarea la plata unui anume procent, care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și, ca atare, nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret.
Pentru aceste considerente, care reprezintă tot atâtea temeiuri pentru a aprecia că acțiunea reclamanților nu este nefondată, ci prematură, se va aprecia, în temeiul art. 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -, -, -, T G, -, -, -G, -, -, -, - și împotriva sentinței civile nr. 4.176 din 26 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact. /3 ex./08.05.2009.
Jud.fond: Șt..
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
