Anulare act administrativ fiscal. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 156/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 740 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru contestatoarea și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Local al Comunei, cu delegație la dosar.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus întâmpinare, în dublu exemplar.
Se înmânează apărătorului contestatoarei copie de pe întâmpinare, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia. Depune precizări scrise la contestația în anulare.
Părțile arată că nu au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Dl. avocat solicită admiterea contestației în anulare formulate ca întemeiată întrucât soluția pronunțată de instanța de recurs este nelegală, fiind rezultatul unor greșeli materiale. Astfel, arată că deși art. 4 din contractul de concesiune prevede clauza rezilierii în cazul neplății redevenței pe o perioadă de trei luni consecutiv, totuși instanța de recurs trebuia să observe existența somației prin care contestatoarea era somată să plătească redevențele restante, prin acest act de executare intimata renunțând implicit la clauza de reziliere. Subliniază că notificarea contestatoarei nu s-a făcut pentru rezilierea contractului, ci pentru ca aceasta să-și achite obligațiile financiare, partea pârâtă renunțând de fapt la dreptul său în momentul solicitării plății redevenței.
Precizează că la dosarul instanței de recurs există înscrisuri care fac dovada plății redevenței pe anii 2006, 2007 și la zi, plăți acceptate de pârâtă. Consideră că instanța de recurs nu a observat, din eroare, aceste înscrisuri esențiale, și a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care se impune modificarea deciziei recurate.
Dl. consilier juridic solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de recurs și nici în fața prezentei instanțe contestatoarea nu a făcut și nici nu face dovada achitării redevenței stabilite în termenele convenite de părți astfel încât contractul de concesiune încheiat între părți este unul rezolut deplin drept, nefiind necesară constatarea necesității vreunei alte formalități prealabile.
Susține că nu s-a făcut de către contestatoare dovada proprietății diferenței de 67 teren pe care aceasta a arătat că o are în proprietate, deci obligația intimatei de restituire a sumelor plătite pentru această suprafață nu are nici o justificare, contestatoarea având obligația asumată de a achita redevența așa cum s-a angajat.
Subliniază că notificarea trimisă contestatoarei privea numai obligația de plată a redevenței și nu echivala cu plata contractului de concesiune.
În concluzie, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3868/01 august 2006 reclamanta L solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local desființarea contractului de concesionare încheiat între părți sub nr. 1406 din 07 martie 2006 iar în subsidiar obligarea pârâtei la predarea suprafeței de 210
Prin sentința civilă nr. 3035/14 septembrie 2006 Tribunalul Neamța admis acțiunea și a constatat reziliat de drept contractul nr. 1406/07 martie 2006.
Prin decizia civilă nr. 13/2007 Curtea de APEL BACĂUa casat sentința civilă nr. 3035/2006 și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 29/CA/06 februarie 2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele: a admis în parte acțiunea principală, dispunând modificarea parțială a contractului de concesiune nr. 1406/07 martie 2006 în sensul reducerii suprafeței de teren concesionată de la 210 la 143; a dispus recalcularea redevenței proporțional cu suprafața concesionată; a respins capătul de cerere privind modificarea termenului de concesiune; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Consiliul Local al comunei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1943,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 82/CA/19 martie 2008 Tribunalul Neamța dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 29/CA/06 februarie 2008 obligând pârâtul să plătească reclamantului sumele achitate în plus cu titlu de redevență și a respins capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 740/06 noiembrie 2008 Curtea de APEL BACĂUa admis recursul Consiliului Local al comunei și a modificat în parte sentința civilă nr. 29/06 februarie 2008 și 82/19 martie 2008 în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.
Totodată instanța de control admis cererea reconvențională și a constatat că a operat sancțiunea rezilierii contractului de concesiune nr. 1406/07 martie 2006.
Au fost menținute dispozițiile din sentința civilă nr. 29/CA/06 februarie 2008 referitoare la soluționarea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile și a capătului de cerere din acțiune referitor la modificarea termenului de concesiune.
Au fost menținute dispozițiile din sentința civilă nr. 82/2008 cu privire la soluționarea capătului de cerere referitor la daunele morale.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat recursul formulat de L împotriva sentinței civile nr. 29/CA/2008 Tribunalului Neamț.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 1406/07 martie 2006 încheiat între pârâtul Consiliul Local, în calitate de concedent și reclamanta, în calitate de concesionar s-a prevăzut, la art. 4, că plata redevenței se face, în contul concedentului deschis la Trezoreria R sau în numerar la casieria concedentului, anual până la data de 31 martie aferentă anului pentru are se efectuează; pentru anul 2006 s-a prevăzut efectuarea unei plăți proporționale cu durata rămasă până la sfârșitul anului. În final, art. 4 prevede care sunt sancțiunile pentru neplata redevenței: calcularea de penalități de 0,1% pe zi întârziere - în cazul neplății redevenței la termenul stabilit; rezilierea de drept a contractului, cu daune interese, fără punere în întârziere din partea concedentului - în cazul neplății redevenței timp de trei luni consecutive de la data stabilită pentru efectuarea acesteia.
Dat fiind faptul că reclamanta nu a achitat redevența, pârâtul a notificat-o în luna iunie 2006, solicitându-i să plătească, până la data de 30.06.2006, suma de 954 Euro reprezentând redevența aferentă anului în curs, la care se adaugă suma de 77,3 Euro reprezentând penalități de întârziere.
Reclamanta nu a plătit sumele pe care le datora în baza contractului de concesiune, iar la data de 28.07.2006 s-a adresat instanței de judecată solicitând desființarea contractului motivat de faptul că suprafața de teren înscrisă în contract este mai mică decât cea existentă în realitate ori, în subsidiar, obligarea pârâtului la îndeplinirea obligației asumate prin contract de a-i preda suprafața de 210 mp. Teren.
Înainte de a formula acțiunea în justiție, reclamanta, prin administratorul, s-a adresat pârâtului solicitând să fie pus în posesie cu întreaga suprafață de teren înscrisă în contractul de concesiune; cererea a fost înregistrată la primăria comunie sub nr. 1962/10.04.2006. Având în vedere această cerere, precum și dispozițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 7201din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs constată că, în ceea ce privește întinderea suprafeței concesionate se poate considera ca fiind îndeplinită procedura prealabilă; nu aceeași situație poate fi reținut în ceea ce privește cererile ulterioare privind durata concesiunii.
După casarea cu trimitere spre rejudecare (prin decizia civilă nr. 13/11.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU ), în al doilea ciclu procesual, reclamanta a plătit o redevență totală de 7.808,11lei conform ordinelor de plată din7.03.2007și din2.05.2007; pe cele două ordine de plată este făcută mențiunea că sumele achitate (3936,11 lei și 3864 lei) reprezintă redevența pe anul 2007 datorată în baza contractului de concesiune nr. 1406/7.03.2006. După efectuarea acestor plăți reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii, solicitând modificarea parțială a contractului de concesiune sub aspectul întinderii suprafeței concesionate, a prețului redevenței și a termenului de concesionare.
Se constată, așadar, că plata redevenței datorate de reclamantă conform contractului de concesiune a fost făcută după aproape un an de la data la care această plată trebuia făcută; de altfel, reclamanta nici nu a făcut dovada plății redevenței pentru anul 2006, ci numai pentru anul 2007. redevenței în termenul stabilit reprezintă o neexecutare a contractului de către reclamanta-concesionară care, deși nu a invocat expres acest lucru, a susținut implicit excepția de neexecutare a contractului de către pârâtul-concedent. Această situație implică, în primul rând, analiza condițiilor în care poate fi invocată excepția de neexecutare a contractului, precum și a efectelor pe care prevederile finale ale art. 4 din contractul de concesiune le au asupra existenței contractului.
Această instanță constată că prin contractul de concesiune părțile au convenit un termen de executare a obligației concesionarului de plată a redevenței, nu însă și un termen de executare a obligației (subînțelese) concedentului de predare a suprafeței concesionate. Fiind stabilit un termen de plată a redevenței înseamnă că părțile au renunțat la simultaneitatea de executare a obligațiilor, astfel că lipsește însăși temeiul pentru invocarea excepției de neexecutare. Pe de altă parte, nu se poate reține o neexecutare a contractului de către concedent; terenul concesionat a fost predat concesionarului, prilej cu care a fost întocmit procesul-verbal 1405/7.03.2006, semnat de ambele părți contractante; faptul pretins de reclamantă, că acest proces-verbal a fost întocmit la sediul pârâtului este doar o afirmație peste ceea ce constată înscrisul care poartă semnătura ambelor părți. Mai mult, chiar dacă s-ar reține o neexecutare a contractului de către concedent, o astfel de neexecutare nu poate fi decât parțială, dar nu suficient de importantă pentru a justifica neplata redevenței de către concesionar.
Ca urmare a neîndeplinirii tuturor condițiilor pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului, pactul comisoriu conținut în art. 4 teza finală din contractul de concesiune este pe deplin operant și are drept efect desființarea necondiționată a contractului.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare L arătând în motivare următoarele:
Hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale și al nepronunțării asupra tuturor motivelor de recurs.
Astfel, instanța de recurs nu a observat, din eroare, înscrisurile aflate la dosar care dovedeau plata recurentei pe anul 2006.
Totodată instanța trebuia să observe existența la dosar somației trimise de intimata Consiliul Local, somație care privea plata redevenței ceea ce dovedește că nu urmărea să dea eficiență clauzei de reziliere în caz de neplată. De asemenea instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra efectului juridic pe care l-a avut neexecutarea de către Consiliul Local a obligației de predare a suprafeței de teren concesionate.
Curtea, analizând contestația, constată că nu este întemeiată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau atunci când instanța, dacă a respins recursul sau l-a admis numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Dintre motivele invocate în susținerea contestației în anulare doar cel referitor la neobservarea de către instanța de recurs a actelor prin care se făcea plata redevenței pe anul 2006 s-ar putea încadra în dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură penală. În urma verificării actelor dosarului s-a constatat însă că aceste acte nu au fost depuse nici în dosarul primei instanțe nici în cel al instanței de recurs, astfel că acest motiv nu poate fi primit.
În ceea ce privește celelalte motive invocate prin contestația acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă nereprezentând greșeli materiale ci eventualele greșeli de judecată. De asemenea, deși a susținut că instanța de control ar fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, contestatoarea nu indicat care ar fi fost acel motiv neanalizat în recurs ci s-a mărginit doar la unele aprecieri cu privire la aspecte care ar putea constitui tot greșeli de judecată ale instanței de recurs.
Cum contestația în anulare nu poate fi primită pentru astfel de motive instanța urmează să respingă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoarea, JUDEȚULîmpotriva deciziei civile nr. 740 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, JUDEȚUL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,20 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara |
Grefier, |
Red. 13 martie 2009
Tehnored. 2 ex.
16 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Cătălin Șerban, Lăcrămioara
