Anulare act administrativ fiscal. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 316/CA
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Iulia I -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții Primarul Municipiului I și Direcția Economică Și Finanțe Publice Locale I în contradictoriu cu intimata " " I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.104/CA din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, susținerile părților prezente fiind cuprinse în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 mai 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin sentința civilă nr.104/ca/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului I și Direcția Economică și Finanțe Publice Locale
A fost anulată Dispoziția nr.2083/14.10.2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului I precum și Decizia de impunere din oficiu nr.73700/05.08.2008 emisă de pârâta -
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta deține în temeiul contractului de închiriere nr.23/03.02.2003 încheiat cu - SA folosința spațiului comercial în suprafață de 271,44 mp, spațiu amplasat în municipiul I, B-dul. - nr.1.
Spațiul ce face obiectul contractului de închiriere este proprietatea municipiului I, cu acest spațiu municipiul I participând în calitate de acționar comanditat la constituirea - SA (în prezent - SA).
Prin Decizia de impunere din oficiu nr.73700/05.08.2008 pârâta -I a comunicat reclamantei că are obligația de plată a taxei pe clădiri, pe anul 2008, în cuantum de 7595 de lei, în conformitate cu prevederile art.249 alin.3 din Codul fiscal.
Taxa pe clădiri impusă în sarcina reclamantei prin decizia contestată este nedatorată.
Taxa pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, potrivit art.249 alin.3 Cod fiscal.
Titularul dreptului de folosință a spațiului comercial din municipiul I, B-dul. - nr.1 aparține - SA, aceasta fiind persoana juridică ce a primit în folosință de la municipiul I, pe calea uzufructului, spațiul comercial anterior indicat la data înființării societății comerciale.
Faptul că - SA a primit cu titlu de uzufruct de la municipiul I spațiul comercial anterior indicat nu este de natură a influența calitatea sa de titular al dreptului de folosință și de administrare, în acest scop fiind de altfel încheiat și contractul de închiriere cu reclamanta.
Pârâta -I a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.249 alin.3 din Codul fiscal în sarcina reclamantei deoarece calitatea de titular al dreptului de administrare și folosință aparține - SA, conform actului de constituire al acesteia, fapt recunoscut și de pârâtul Primarul municipiului I prin Decizia nr.2083/14.10.2008, dată ca urmare a respingerii contestației administrative formulată de reclamantă.
Pentru a-i fi aplicabile prevederile art.249 alin.3 din Codul fiscal, reclamanta trebuia să dețină folosința spațiului comercial în baza unui raport juridic direct cu unitatea administrativ-teritorială municipiul I, fie el contract de concesiune, locațiune sau închiriere, situație care nu se regăsește în cauză întrucât unitatea administrativ-teritorială a încredințat folosința în mod direct - SA în baza uzufructului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul municipiului I - Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că s-a dat o interpretare greșită a legii, reclamanta a dobândit calitatea de subiect al raportului juridic de drept fiscal deoarece a dobândit dreptul de folosință asupra unui bun proprietatea municipiului
Susține recurentul că atâta timp cât art.517 din Codul civil definește uzufructul ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate în virtutea căruia uzufructuarul se poate bucura de bun întocmai ca însuși proprietarul cu obligația de a-i conserva substanța iar potrivit art.534 cod civil uzufructuarul poate închiria altuia sau ceda exercițiul dreptului său, rezultă fără putință de tăgadă faptul că sarcina fiscală revine intimatei.
În recurs nu au fost solicitate sau administrate noi probe.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
Prin adresa nr.5268 din 11.04.2008 a Iis -a adus la cunoștință că: "pentru completarea și depunerea declarației fiscale în vederea stabilirii impozitului/taxei", să comunice "copie după actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosință" în privința imobilului din I,-, județul I, precizându-li-se că datorează și taxa pe teren pentru anul fiscal 2003.
Potrivit dispozițiilor art.249 alin.3 din Codul fiscal, "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz -".
Norme metodologice de aplicare a acestui articol prevăd în mod expres:
Contribuabili, în cazul impozitului pe clădiri, sunt proprietarii acestora, indiferent de clădire și de locul unde sunt situate în România. Contribuabilii datorează impozitul pe clădiri și în situația în care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate și pentru care locatarul sau concesionarul datorează chirie ori redevență în baza unui contract de închiriere, locațiune sau concesiune, după caz.
În cazul clădirilor proprietate publică și privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosință, după caz, persoanelor juridice, sarcina fiscală revine concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosință.
Contribuabilii prevăzuți la alin.(2) vor anexa la declarația fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosință a clădirii respective. În situația în care în acest act nu sunt înscrise valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridice care a hotărât concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosință a clădirii, precum și data înregistrării în contabilitate a clădirii respective, iar în cazul efectuării unor reevaluări, data ultimei reevaluări, la act se anexează, în mod obligatoriu, un certificat emis de către proprietari, prin care se confirmă realitatea mențiunilor respective.
În lumina acestor dispoziții legale, cel care este ținut a achita această taxă este titularul dreptului de administrare, concesiune, dare în folosință, cu alte cuvinte cel care deține bunul dintr-un raport juridic direct încheiat cu autoritatea publică proprietară a acelui imobil sau emis de aceasta în favoarea lui.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond faptul că decizia de impunere ce face obiectul acestei cauze este nelegală, impozitul nefiind datorat de unitatea reclamantă.
Imobilul în privința căruia li s-a impus plata taxei pe clădiri a fost dat, cu titlul de uzufruct, către - SA (fostă - I SA). Faptul că uzufructuarul se poate bucura de bun întocmai ca proprietarul nu transformă - SA, societate comercială de drept privat în autoritate publică, așa cum greșit încearcă să interpreteze recurentele, aceasta având dreptul de administrare și folosință a imobilului.
C care este titularul dreptului de administrare a imobilului are un raport direct cu autoritatea publică, este - SA, această societate comercială fiind ținută a suporta taxa pe clădiri imputată de I, așa cum în mod corect și legal a reținut instanța de fond.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Resping e recursul introdus de Primarul Municipiului I și Direcția Economică și Finanțe Publice Locale I împotriva sentinței nr.104/CA/6.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - I
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
19.VI.2009/2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iulia
