Anulare act administrativ fiscal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.38/CA
Ședința publică din 16 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu
Grefier -
Pe rol, judecarea acțiunii recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI C- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - C,-, -.A,.33, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1211/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice C pentru anularea Deciziei nr.-/21/04.2008 și obligarea organului fiscal la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3.669,18 lei, actualizată cu dobânda legală până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că în 2007, reclamantul a achiziționat un autoturism Ford Focus second-hand din Germania pentru care a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare.
La 11.02.2008, a solicitat organului fiscal restituirea taxei, însă, prin actul nr.38397/20.03.2008, cererea a fost respinsă.
În temeiul art.2005 Cod procedură fiscală, formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.-/21.04.2008.
Reclamantul arată că taxa este nedatorată în raport de Codul fiscal, cu încălcarea dreptului comunitar (art.90 par.1 din Tratatul CE).
La 05.06.2008 reclamantul și-a însușit acțiunea formulată și redactată de avocat -.
Administrația Finanțelor Publice Caf ormulat precizări prin care, arată că, față de disp. nr.OUG50/2008, procedura de restituire urmează a fi elaborată și aprobată prin hotărâre a Guvernului, cererile de restituire urmând a fi soluționate potrivit acestei proceduri.
Prin sentința civilă nr.1211/18.09.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C; a anulat Decizia nr.-/21.04.2008 a Administrației Finanțelor Publice C; a obligat pârâta către reclamant la restituirea sumei de 3.669,18 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală până la restituirea efectivă; a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1.043 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În conformitate cu art.25 din Tratatul Comunității Europene între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.
Totodată, potrivit art.28 CE "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor.
Ori dispozițiile figurând în art.2141din cap.21Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
Potrivit disp. art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Mai mult decât atât Curtea a statuat deja că art.90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent.
Așa fiind, se observă că textul din legea internă, aflată în vigoare în ianuarie 2008, respectiv cap.21, inclusiv art.2141Cod fiscal prin taxa specială pe care o impune intră în coliziune cu dispozițiile cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus, situație care după data de 01.01.2007, dată de la care România a aderat la Uniunea Europeană se rezolvă potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că "tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În ceea ce privește susținerile pârâtei privind procedura de restituire reglementată prin nr.OUG50/2008 ce a intrat în vigoare ulterior formulării acțiunii, instanța a reținut următoarele:
Prin nr.OUG50/2008 au fost abrogate disp. art.2141-2143Cod fiscal.
Art.4 din Codul fiscal reglementează "Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată de regulă cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege".
Potrivit acestor dispoziții nr.OUG50/2001 intră în vigoare la 01.01.2009 și nu la 01.01.2008.
Instanța a avut în vedere și disp. art.1 alin.3 din Codul fiscal.
Art.2141Cod fiscal reglementa taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
OG nr.50/2008 instituie o altă taxă, respectiv taxă pe poluare pentru autovehicule ce a intrat în vigoare la 01.07.2008.
Instanța a avut în vedere și disp. art.15 alin.2 din Constituția României care arată că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Față de cele expuse rezultă că reclamantului nu-i sunt aplicabile disp. nr.OUG50/2008, întrucât la data intrării în vigoare a ordonanței, acesta avea înmatriculat autoturismul în România, astfel că nu datorează taxa pe poluare, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția România.
În concluzie, s-a apreciat că taxa achitată la 28.01.2008 de către reclamant în baza disp. art.2141Cod fiscal este încasată nelegal de către Administrația Finanțelor Publice, cu încălcarea disp. art.90 din Tratat care are prioritate de aplicare conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României.
Reținând că reclamantul a fost lipsit în mod nelegal de suma de 3.669,18 lei, pârâta este datoare la actualizarea ei cu dobânda legală până la restituirea efectivă pentru a fi acoperit prejudiciul cauzat reclamantului potrivit art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
Impotriva acestei hotărâri, în termen a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice C, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece:
1.Primul motiv de recurs, prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este susținut de împrejurarea că, deși prin hotărâre se dispune anularea deciziei nr.-/21.04.2008 a Administrației Finanțelor Publice C, instanța nu motivează în nici un fel această soluție.
Astfel, se apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea disp.art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă.
2.Al doilea motiv de recurs, prev.de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, este reținut de faptul că, deși investită cu o acțiune în contencios administrativ, instanța nu a verificat dacă obiectul acțiunii (actul nr. -/21.04.2008) este un act administrativ fiscal în sensul art.41-43 Cod procedură fiscală și dacă sunt îndeplinite disp.art.1 al.1 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, instanța era ținută de soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ de disp.art.7 din lege, în sensul că trebuia să verifice îndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile.
3.Al treilea motiv de recurs, cel prev.de art.304 pct.9, teza a II-a Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se susține că instanța de fond a reținut că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile OUG50/2008, întrucât la data intrării în vigoare a ordonanței, acesta avea înmatriculat autoturismul în România.
Insă, în mod greșit au fost aplicate dispozițiile acestei ordonanțe care sunt norme de procedură de aplicabilitate imediată, iar legea nouă se aplică acelor situații juridice al căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor.
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar toate criticile formulate sunt nefondate.
Analizând motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată în mod legal de către reclamantul, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice C, solicitând anularea deciziei nr.9/3030/21.04.2008 emisă de aceasta și restituirea taxei de primă înmatriculare.
Astfel, în anul 2007, reclamantul-intimat a achiziționat un autoturism Ford Focus second-hand din Germania, iar pentru înmatricularea sa în România a fost obligat să achite o taxă în cuantum de 3669,18 RON, obligație ce a fost îndeplinită cu ordinul de plată nr.1/28.01.2008.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr.38697/11.02.2008 la organul fiscal, a solicitat restituirea acestei taxe, deoarece se încalcă normele internaționale cu privire la disp.art.90 par.1 din Tratatul Comisiei Europene.
Cererea a fost respinsă prin actul nr.38397/20.03.2008.
In temeiul disp.art.205 Cod procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.-/21.04.2008.
II.Primul motiv de recurs se referă la disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, respectiv că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Recurenta invocă prima ipoteză a textului de lege, respectiv nemotivarea hotărârii.
Potrivit art.261 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Această dispoziție legală a fost edictată în scop de a asigura o bună administrare a justiției și de a da posibilitate instanței superioare să-și exercite controlul judiciar.
Susținerile recurentei nu sunt confirmate, deoarece instanța de fond a motivat hotărârea atât în fapt cât și în drept.
Cu privire la el de-al doilea motiv de recurs, prev.de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, se reține că reclamantul intimat a urmat procedura prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
Astfel, inițial a solicitat restituirea sumei, cerere ce i-a fost respinsă, pentru ca, apoi, să formuleze contestație conform art.207 Cod procedură fiscală care echivalează cu procedura prealabilă administrativă.
Impotriva deciziei din 20.03.2008 de respingere a contestației, reclamantul-intimat a sesizat Tribunalul Constanța pe calea contenciosului administrativ.
Al treilea motiv de recurs, prev.de art.304 pct.9 teza a II-a Cod procedură civilă, se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
In cauza de față, Tribunalul Constanțaa reținut aplicabilitatea superioară și directă a disp.art.90 din Tratatul de instituire a Comisiei Europene.
Art.90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național trebuie să aplice procedurile naționale astfel încât drepturile cuprinse în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
In jurisprudența Curții de Justiție Europene (Cauza Costa/Enel, 1964) s-a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială,
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
Ori, în speță, taxa de poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
In ceea ce privește incidența la speță a prevederilor OUG50/2008, cauza reține că, potrivit disp.art.11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule "se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanței de urgență".
Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legislația fiscală (art.2141-2143Cod fiscal), norme care deși sunt invocate cu prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prev.art.90 parag.1 din Tratat.
Curtea mai reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07.2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
In atare ipoteză, se aplică principiul căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile formulate împotriva soluției instanței de fond sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI C- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - C,-, -.A,.33, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1211/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./30.03.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Mihaela Davidencu
