Anulare act administrativ fiscal. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 382/ Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr. 258/CA/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 258/CA/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială și în consecință, s-a anulat Hotărârea nr. 128/24.07.2008 emisă de pârâtă; s-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste din 15 nov.1987și pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07.03.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția de Muncă și Socială pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Prin Hotărârea nr. 130/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art. 22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art. 19 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației "15 1987".
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că tatăl reclamantei a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987, in urma căreia acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă in Bârlad. Față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei - la locul de muncă - este evident că starea de sănătate a tatălui reclamantei, la momentul condamnării, era una bună. Cu toate acestea, starea de sănătate a tatălui reclamantului s-a deteriorat rapid, aspect care rezultă din multiplele internări și a culminat cu decesul acestuia la vârsta de doar 37 de ani. Este evident față de vârsta tatălui reclamantei, că decesul acestuia a fost o consecință a participării sale la revolta muncitorească, a stresului la care a fost expus, a presiunilor exercitate asupra sa.
Este evident, de asemenea, că, in condițiile in care tatăl reclamantei a fost unul din participanții la revolta din 1987 și a fost condamnat pentru această participare, toate consecințele ce au decurs din această condamnare s-au răsfrânt și asupra celorlalți membri ai familiei, începând cu verificările la care a fost supusă toată familia de către Securitate sau organele de miliție, până la strămutarea tatălui in localitatea Bârlad pentru executarea pedepsei la locul de muncă. Chiar dacă reclamanta avea o vârstă fragedă la momentul revoltei din 1987 nu se poate contesta că presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui său și apoi moartea prematură a acestuia nu au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a reclamantei.
Ar fi inechitabil, împotriva spiritului Legii nr. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, respectiv copiii acestora de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamanta a dovedit temeinicia cererii sale în sensul că acesta este o persoană care a avut de suferit in urma evenimentelor din 1987. Instanța a avut în vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Prin urmare s-a admis contestația și s-a constatat că aceasta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că a respins cererea reclamantei prin care aceasta a solicitat acordarea drepturilor conform art. 20 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 21 alin. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2008 deoarece aceasta nu a probat cu înscrisuri oficiale că tatăl său a decedat ca urmare a participării la revolta muncitorească de la B din 15 12987. Consideră că reclamanta nu se încadrează nici în dispozitiile art. 19 alin. 2 deoarece la data evenimentelor de la B era minoră și nu se puteau lua măsuri de arest preventiv și urmărire penală asupra sa.
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat. Din probele administrate rezultă că tatăl reclamantei a fost participant activ la mișcarea muncitorească din 15 1987 de la B, acesta a fost strămutat cu întreaga familie compusă din soție și cinci copii minori, de la B la Bîrlad, ca urmare a condamnării sale la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă în Bîrlad. Tatăl reclamantei a decedat la data de 5 septembrie 1988, imediat după strămutarea familiei din B în Bîrlad. Corect a reținut prima instanță că decesul tatălui reclamantei la vârsta de doar 37 ani după cercetarea, anchetarea și condamnarea sa ca urmare a participării la revolta muncitorească din 15 1987 se datorează și acestei situații.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 a fost adoptată pentru recompensarea persoanelor care au avut de suferit ca urmare a evenimentelor din 15 1987 din următoarele considerente:" în condițiile în care structurile opresive ale regimului comunist de atunci au arestat sute de persoane participante la aceste evenimente, iar multe dintre acestea au fost torturate, condamnate, deportate ori li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, iar unele au decedat în urma acestei revolte anticomuniste; ținând cont de faptul că cei care au supraviețuit, membrii familiilor acestora și urmașii celor decedați se află într-o situație deosebit de grea, fiind bolnavi, șomeri ori având o stare materială precară; plecând de la imperativul acordării unor reparații morale și materiale care să compenseze, măcar în parte, pierderile și suferințele acestor persoane și reținându-se faptul că drepturile acordate în prezent, prin actele normative în vigoare, sunt într-un cuantum extrem de redus ori aduc beneficii doar persoanelor care și-au încheiat viața activă, ceea ce nu este valabil în cazul participanților la revolta muncitorească anticomunistă de la B din 15 1987 ori al urmașilor celor decedați, aspecte care, în fapt, golesc de conținut aceste norme legale și nu permit atingerea scopului profund moral și umanitar avut în vedere de legiuitor". Se impune deci pentru cinstirea unor persoane care și-au riscat libertatea și viața, într-o epocă în care foarte puțini ar fi făcut acest lucru, și ar expune în continuare supraviețuitorii acelor evenimente la o viață de privațiuni, datorate, în mare parte, măsurilor punitive adoptate de statul comunist în perioada anterioară anului 1989 acordarea anumitor drepturi.
Reclamanta ase încadrează în prevederile art. 19 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, ea având personal de suferit de pe urma participării tatălui său la revolta din 15 1987 de la B, fiind strămutată împreună cu familia într-o altă localitate, și de asemenea, este și moștenitoarea unei persoane care a decedat în urma aceluiași eveniment.
Reclamanta a probat cu înscrisurile eliberate de organele competente că tatăl său a decedat ca urmare a participării acestuia la revolta muncitorească de la B, și de asemenea a probat faptul că a fost strămutată împreună cu întreaga familie d e la B la Bîrlad.
Pentru aceste considerente, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială împotriva sentinței civile nr. 258/CA/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 02 /06.2009/dact. /06.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
