Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia /2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B, MINISTERUL MUNCI, FAMILIEI SI EGALITĂȚII DE, împotriva sentinței civile nr. 788/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 788/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare anului 2005; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Minciuna, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială B și MINISTERUL MUNCI, Familiei si Egalității de, și în consecință, pârâta a fost obligată să acorde fiecărui reclamant, în funcție de perioada în care fiecare reclamant justifică raporturi de serviciu cu intimații, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2005-03.12.2008, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective; pârâta a fost obligată să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor acordate până la data plății efective; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice B, aspect necontestat de pârâtă, și rezultat din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art. 29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr. 188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin.2 din Constituția anterioară (art. 41 alin. 2 din Constituția revizuită în 2003), nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea urmând a fi admisă in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, urmând a fi obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Instanța de fond a apreciat că petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având in vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți este nefondat.
De asemenea, a apreciat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile anterioare anului 2005, atâta timp cât nu s-a dispus suspendarea acordării drepturilor decât pentru anii 2005 și 2006, astfel că pentru aceste drepturi termenul de prescripție s-a împlinit, față de dispozițiile art. 7 din Decretul lege nr.167/1958 care stipulează termenul general de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește perioada 01.01.2005 -12.09.2005, deși acțiunea a fost promovată la data de 12.09.2008, urmare a suspendării acordării acestor drepturi pe anul 2005 s-a suspendat și dreptul la acțiune, motiv pentru care pentru această perioadă nu operează prescripția.
În consecință, instanța de fond a respins ca prescrise acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, pentru anii 2001, 2002, 2003 și 2004. De asemenea, a respins pretenția reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că datorită suspendărilor succesive a acordării acestor drepturi nu se poate reține culpa procesuală a intimatelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, Minciuna, și pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială B și MINISTERUL MUNCI, Familiei si Egalității de.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au solicitat să se stabilească prin hotărâre cuantumul sporurilor la câte 25% întrucât în lipsa mențiunii hotărârea nu se poate aplica, executa.
Pârâții Ministerul Munci și Direcția de Muncă și Socială B au solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, iar eventuala cuantificare de către instanțe ar încălca Decizia nr 820/2008 a Curții Constituționale.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, instanța de recurs constată următoarele:
Prin acțiunea principală reclamanții au solicitat să se constate că au dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, și să fie obligată pârâta la calcularea și plata acestor drepturi salariale.
Aceste suplimente nu au fost cuantificate de legiuitor, însă, prin analogie cu alte sporuri de care beneficiază categoria de personal a funcționarilor publici, reclamanții interpretează că acestea sunt în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Instanța constată că reclamanții au, prin lege, dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, atât timp cât au calitatea de funcționar public.
Instanța nu se poate substitui însă puterii legislative sau celei executive și nu poate stabili un cuantum al acestor drepturi salariale fără să existe norme legale prin care să stabilească întinderea acestora. În lipsa stabilirii prin normă de drept a criteriilor de acordare a acestor sporuri și întinderea lor, acestea nu se pot acorda efectiv persoanelor îndreptățite. Acestea nu numai că nu sunt determinate dar nu sunt nici măcar determinabile pentru a se putea dispune obligarea pârâtei la plata acestora.
Acțiunea reclamanților este una în realizarea dreptului, însă cererea lor nu poate fi primită de instanță, având în vedere și dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, pentru că acest drept salarial nu se poate realiza, concretiza, în cuantumul solicitat, în lipsa unui cadru legal.
Considerentele instanței de fond privind suspendarea acestui drept prin Ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 92/2004 și nr. 2/2006 și consecințele sale juridice sunt utile în măsura în care ar fi existat și cadrul legal prin care s-ar fi stabilit și acest cuantum al dreptului.
Se mai reține de către instanța de fond că autoritatea pârâta nu a răsturnat prin probe cuantumul pretins de reclamanți. Acest raționament operează doar într-un cadru legal iar instanța avea obligația sa verifice dacă acesta există, respectiv dacă există vreo normă de drept specifică prin care aceste suplimente ale postului și ale treptei au fost cuantificate, ceea ce în speță lipsește.
Recursul pârâtei este fondat și hotărârea instanței de fond va fi modificată în sensul a se constata existența dreptului reclamanților, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, atât timp cât au calitatea de funcționari publici.
Celelalte pretenții ale reclamanților se vor respinge ca neîntemeiate pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și
Admite în parte recursul declarat de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B și MINISTERUL MUNCI, FAMILIEI SI EGALITĂȚII DE împotriva sentinței civile nr. 788/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ, pe care o modifică în parte și, în consecință:
Constată că reclamanții, au dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
Menține restul dispozițiilor instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Opinie separată în sensul respingerii recursurilor declarate de reclamanții, și de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B și MINISTERUL MUNCI, FAMILIEI SI EGALITĂȚII DE.
Președinte,
- -
Grefier,
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
