Anulare act administrativ fiscal. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 400/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 393/ din 18 martie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea pune în discuție împrejurarea de a ști dacă, având în vedere că în cursul judecății la instanța de fond s-a ridicat excepția necompetenței materiale, excepție care nu a fost soluționată, mai era în drept prima instanță să se pronunțe asupra cererii, inclusiv în chestiunea nesatisfacerii cerințelor Legii nr. 146/1997.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, contestând deciziile - și -, ambele din 12.01.2008, prin care i s-a adus la cunoștință obligația de plată a sumei de 312.034 lei.
Prin sentința civilă nr. 393/CA/18.03.2008, Tribunalul Iașia admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-, -. B,. 3,. 12, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în municipiul I, str. - nr. 26, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu și-a timbrat cererea de chemare în judecată cu taxa de timbru în sumă de 4 lei și nu a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Cu ocazia înregistrării cererii pe rolul tribunalului prin rezoluție s-a dispus achitarea taxei de timbru în sumă de 4 lei și valoarea timbrului judiciar cu timbru mobil în sumă de 0,3 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.
Prin citația din 04.02.2008, tribunalul a dispus achitarea taxei de timbru cu suma de 4 lei și valoarea timbrului judiciar cu suma de 0,3 lei reclamantul fiind înștiințat, prin citație, asupra obligației de a timbra legal cererea promovată.
Deși reclamantul a fost încunoștințat cu privire la obligația de a timbra legal acțiunea astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că nu a timbrat acțiunea fiindcă nu a primit citația în termen util.
Instanța de recurs, la termenul de judecată din data de 22.09.2008 a pus în discuție împrejurarea de a ști dacă Tribunalul Iași avea competența materială de a se pronunța asupra acțiunii.
Recursul este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate de reclamant.
Din examinarea cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr. - și a somației nr. -, ambele din 12.01.2008, acte prin care se stabilește în sarcina lui obligația de plată a sumei de - lei, emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, considerându-le netemeinice și nelegale.
Competența materială de soluționare a contestației împotriva titlului executoriu nr. -/12.01.2008 și a somației nr. -/12.01.2008 revine judecătoriei, în primă instanță.
Art. 169 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precizează sfera de aplicare a contestației la executare, arătând că, orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare, în condițiile legii.
Acest text de lege reglementează mijlocul procedural prin intermediul căruia se poate contesta executarea silită însăși, precum și orice act de executare, urmărindu-se anularea întregii executări ori anularea, respectiv, îndreptarea unor acte de executare.
Articolul 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că această contestație se introduce la instanța judecătorească competentă.
În lipsa unor prevederi exprese care să stabilească instanța judecătorească competentă, atât sub aspect material, cât și sub aspect teritorial, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, care arată că " prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului d e procedură civilă ".
În acest sens, potrivit art. 400 alin. 2, teza a II-a din Codul d e procedură civilă, instanța competentă să judece, atât sub aspect material, cât și teritorial, contestația la executarea propriu-zisă, și contestația la titlu, este instanța de executare.
Din coroborarea dispozițiilor, mai sus invocate, cu cele cuprinse în art. 373 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, rezultă că este competentă să judece, atât contestația la executare propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Prin urmare, și în cazul contestației executării propriu-zise sau a contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un titlu executoriu fiscal, ce nu emană de la un organ de jurisdicție și dacă legea nu prevede, în acest scop, o altă cale de atac, competentă să judece este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Astfel, dreptul comun în cazul contestării executării silite care se realizează de către organele administrativ fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, este reprezentat de dreptul civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv în Titlul IX din Codul d e procedură fiscală, acestea fiind incidente numai pentru soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să reglementeze procedura contestației la executare în materia executării silite a creanțelor fiscale prin raportare la procedura de drept comun, privind contestația la executare din materia civilă, deoarece, atunci când a dorit să excludă, de la aplicarea, în materie fiscală, a unei dispoziții din dreptul comun, a prevăzut acest lucru în mod expres.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/05.02.2007, într-un recurs în interesul legii.
Având în vedere că dispozițiile legale privind competența materială sunt de ordine publică, stabilirea instanței competente fiind obligatorie, având în vedere că judecătoriei îi revine competența materială de a judeca prezenta cauză, nu tribunalului, și că Tribunalul Iași trebuia să își decline competența în favoarea Judecătoriei Iași, iar nu să anuleze cererea ca netimbrată, acest aspect urmând a fi lămurit de instanța competentă din punct de vedere material, Curtea consideră că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, Curtea va admite recursul introdus de reclamantul, va casa sentința atacată și va trimite cauza la Judecătoria Iași în vederea rejudecării.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 393/CA/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării la Judecătoria Iași -secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2008.
Președinte judecător judecător
- - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Instanța de fond: Tribunalul Iași
Judecător de fond:
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
