Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 402/

Ședința publică din 22 septembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc

JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe

JUDECĂTOR 3: Iustinian

Grefier -

S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 273/ din 26 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA D APEL,

Asupra recursului de contencios administrativ de față;

Prin sentința civilă 273/CA/26.02.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de cu sediul în municipiul I,- I, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în municipiul I,-, -. B,. 4, în ceea ce privește prețul neachitat și penalitățile de întârziere, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 2,51 lei ca neîntemeiată.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:

În fapt, între reclamantă, în calitate de prestator al serviciului public de salubritate și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. -/2005 de prestări servicii salubritate, care are ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere, completat prin actele adiționale anexă.

Din lista de plată depusă la dosar și facturile anexate rezultă că pârâta avea de achitat facturile emise pentru perioadă 11.2005 - 09.2007, acumulându-se un debit restant de 132,30 lei, pentru zilele de întârziere calculându-se suma de 37,20 lei de către reclamantă, cu titlu de penalități de întârziere, precum și dobânzi de 37,20 lei.

În cursul judecății instanța constată că debitorul a achitat prețul și penalitățile pretinse, situație în care aceste două capete de cerere vor fi respinse ca rămase fără obiect constatându-se stinse conform art. 1091 Cod civil.

Nu este întemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii întrucât nu s-a făcut dovada sumei preluate de debitor conform art. 4 pct. 8 din convenția părților și va fi respins.

În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 969 și 970 din codul civil, referitoare la principiul forței obligatorii a contractelor între părți și executării prestațiilor la care acestea s-au obligat și art. 6 pct. 4 din contractul părților, referitoare la modalitatea și cuantumul procentual al penalităților calculate în caz de neplată sau plată cu întârziere. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că reclamanta a îndeplinit procedura de conciliere prevăzută de dispozițiile art. 7201Codul d e procedură civilă, la care pârâta nu a înțeles să dea curs.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, fiind parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată la plata sumei de 15,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform chitanțelor existente la dosar.

Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta - - I, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât prin contractul perfectat de părți sub nr. -/21.10.2005, intimatul s-a obligat prin art.4 pct.8 "să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului", respectiv contravaloarea facturilor emise până în septembrie 2005 inclusiv, obligație pe care însă nu și-a respectat-o, astfel că în lipsa unui contract, își găseau incidența dispozițiile dreptului comun în materia dobânzilor, respectiv art.1073, 1082 cod civil și art.5 al.2 din OG 9/2000.

Totodată, dispozițiile art.25 al.3 din Legea 326/2001 precizează expres posibilitatea prestatorului de servicii de a suspenda contractul în cazul neachitării sumelor restante, iar Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice definește noțiunea de "contract de furnizare sau prestare a serviciului" și legislația aplicabilă, respectiv "normele de drept privat", situație în care pârâta eronat a fost exonerată de plata dobânzii legale solicitate prin acțiune, sens în care solicită a-i fi admisă cererea de recurs.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, între părțile litigante a fost perfectat contractul nr. -/2005 pentru prestări servicii salubritate populație neasociată, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere, conform Legii 137/1995, Legii 326/2001, OG 87/2001 aprobată prin Legea 139/2002 și HCL 172/2002, pe durată nedeterminată, cu obligația pentru beneficiar prevăzută în art.4 pct.7, de a prelua și achita debitele înregistrate în evidențele contabile ale prestatorului, la data încheierii contractului.

Articolul 25 din Legea 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală prevede la al.(1) că "Persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunalăsunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii", al.(2) prevăzând obligația de plată și amajorărilor de întârziere"egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat", fără a depăși cuantumul debitului.

Articolul 36 al.1 din Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități prevede de asemenea expres că: "Raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii de utilități publice sunt raporturi de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat".

Dreptul comun în materie este reprezentat de art.1082 Cod civil și respectiv art.43 Cod comercial - având în vedere că reclamanta este o societate comercială -, care stipulează că "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile", text ce se coroborează cu art.5 al.2 din OG 9/2000, conform căruia "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia datorează numai dobânda legală".

Așa fiind, reclamanta-recurentă, ca societate comercială prestatoare a unor servicii către intimat, era în drept a-i solicita în caz de întârziere în plata facturilor aferente serviciilor de care a beneficiat, majorările prevăzute de Legea 326/2001 - în vigoare în intervalul în litigiu -, ori dobânda legală comercială prevăzută de OG 9/2000, această din urmă variantă fiind cea aleasă de recurentă.

Ori, prima instanță, deși a făcut referire în motivarea sentinței de fond de incidența în speță a dispozițiilor din Codul comercial, precum și la dispozițiile Codului civil, a procedat în final în contradicție cu prevederile evocate, respingând pretențiile reclamantei privind suma de 2,51 lei cu titlu de dobânzi anterioare perfectării contractului scris sus-menționat și 30,10 lei penalități întârziere.

Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la admiterea recursului promovat de reclamanta - - I, cu consecința modificării în parte a sentinței civile 273/CA/2008 a Tribunalului Iași, în sensul admiterii și a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 2,51 lei reprezentând dobânda legală și 30,10 lei penalități întârziere, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul introdus de reclamanta - - I împotriva sentinței nr.273/CA/26.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.

În fond, obligă pe pârâta să plătească reclamantei - - și suma de 2,51 lei cu titlu de dobândă, și suma de 30,10 lei cu titlu de penalități.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă pe pârâta să plătească recurentei - - suma de 17,5 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

-

29.IX.2008.-

2 ex.-

Președinte:Dan Mircea Tăbăltoc
Judecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Iasi