Alte cereri. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 403/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1022 din 9 mai 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1022/09.05.2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în I, str. -, nr. 88, -. A,. 3,. 13, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și Ministerul Economiei și Finanțelor, l-a obligat pe primul pârât să plătească reclamantului sumele de bani datorate cu titlu de primă de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație până la momentul plății efective, iar pe al doilea pârât l-a obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 2004-2006 cu titlu de primă de concediu.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor pe care a obligat-o să vireze pârâtului sumele de bani necesare achitării primelor de concediu de odihnă.
Tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție formulată de chemata în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Justiției pe care l-a obligat să vireze Administrației Naționale a Penitenciarelor sumele de bani necesare achitării primelor de concediu de odihnă.
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I în contradictoriu cu Ministerul Justiției, precum și cererea de chemare în garanție formulată de chemata în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința indicată mai sus, Tribunalul Iașia respins excepțiile netimbrării și prematurității acțiunii, inadmisibilității cererii de chemare în garanție, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 34 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de APEL IAȘI, constatând că la dosar s-a depus o cerere de lămurire a dispozitivului primei instanțe, adresată Tribunalului Iași, prin încheierea din 10.09.2007, a suspendat judecarea recursului în vederea soluționării cererii de lămurire și a trimis cauza la Tribunalul Iași.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.04.2008, Tribunalul Iașia admis cererea formulată de petentul Penitenciarul Iași și a lămurit dispozitivul sentinței nr. 1022/09.05.2007, în sensul că atât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și chemații în garanție Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor au obligația de a aloca și, respectiv, de a vira sumele necesare achitării primelor de concediu în forma actualizată cu indicele de inflație calculat până la momentul scadenței.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere că Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iaf ost obligat la plata sumelor de bani datorate cu titlu de primă de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație până la momentul plății efective.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin decizia nr. 318/16.06.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins recursul ca nefondat, reținând, în baza dispozițiilor art. 281 indice 1 din Codul d e procedură civilă, că prin încheierea atacată prima instanță a lămurit întinderea obligației pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca și, respectiv, de a vira sumele necesare achitării primelor de concediu. Tribunalul nu a stabilit pentru prima dată, în cadrul procedurii de lămurire a dispozitivului hotărârii, obligația de a aloca și, respectiv, de a vira sumele necesare achitării primelor de concediu de odihnă, ci a explicat care este întinderea acesteia, aspect cu privire la care, de altfel, nu au fost aduse critici.
Recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 1022/09.05.2007 a Tribunalului Iași sunt fondate.
Potrivit art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la "o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu".
Obligația de plată a primei de concediu de odihnă există doar în sarcina pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu, nu și a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, care nu se află în astfel de raporturi cu reclamantul.
Câtă vreme nu există în sarcina recurenților obligația rezultată dintr-un raport juridic de drept material de a plăti reclamanților drepturi bănești, de natură salarială, instanța de recurs consideră că Tribunalul trebuia să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În situația în care în bugetul Penitenciarului nu sunt prevăzute sume pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004, 2005 și 2006 ori acestea sunt insuficiente, instituția debitoare are obligația ca, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, în termen de 6 luni de la data la care primește somația de plată, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. În realizarea acestui scop, ordonatorii principali de credite bugetare sunt obligați, potrivit prevederilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile <LLNK 12002 500 10 202 47 30>art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, reclamantul se află în etapa judiciară ce are ca finalitate obținerea unui titlu executoriu. Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, nu sunt aplicabile în această fază. Ele sunt incidente, așa cum rezultă chiar din titlul actului normativ, în etapa executării obligațiilor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii.
Așa fiind, instanța de recurs consideră că până la obținerea unui titlu executoriu nu se poate deroga de la prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru majorarea alocațiilor pentru cheltuielile de personal, instanța de recurs constată că în mod eronat s-a dispus obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor să majoreze creditele bugetare în vederea efectuării plății primelor de concediu de odihnă care au constituit obiectul cauzei de față.
Având în vedere însă că doar Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor au atacat cu recurs sentința civilă nr. 1022/09.05.2007 a Tribunalului Iași, Curtea va îndrepta eroarea primei instanțe doar cu privire la acești recurenți, în sensul că, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursurile, va modifica în parte hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursurile introduse de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1022/09.05.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2008.
Președinte judecător judecător
- - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Instanța de fond: Tribunalul Iași
Judecător fond:
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
