Anulare act administrativ fiscal. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 399/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 118/ din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, din oficiu, Curtea pune în discuție competența tribunalului ca instanță de contencios administrativ de a soluționa cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Recurentul apreciază că excepția invocată din oficiu este nefondată, din moment ce însăși Curtea de Apel Iașia trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui. Consideră că Tribunalul Vaslui era competent să soluționeze cauza.
Solicită admiterea recursului și recunoașterea dreptului de beneficiar la Legii nr. 189/2000, astfel precum s-a procedat și în cazul, fapt dovedit cu Hotărârea nr. 396 din 06.06.2003, emisă de Casa Județeană de Pensii B, act pe care îl depune la dosar
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 118/CA din 14 aprilie 2008, Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă pentru a i se recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și de a i se acorda drepturile bănești cuvenite ca persoană persecutată din motive etnice de către regimurile instaurate în perioada 06.09.1940-06.03.1945 și că, din cuprinsul precizărilor făcute, aflate la filele 6, 7 și 8 dosar rejudecare, rezultă că acesta contestă legalitatea deciziei nr. 126 din 24 februarie 2004 prin care Casa Județeană de Pensii Var evocat decizia nr. 126 din 03 iunie 2003, prin care reclamantului i s-au acordat drepturi bănești în considerarea calității sale de persoană persecutată din motive etnice, dispunându-se sistarea plății acestor drepturi, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Prima instanță a reținut de asemenea că, prin ordinul de serviciu nr. 1679/22.03.1944, emis de Inspectoratul Școlar Județean, învățătoarea a fost evacuată, potrivit Ordinului Ministerului Culturii Naționale nr. 62214/1944, în localitatea O, județul C-S, și că, potrivit buletinului nominal de evacuare nr. 1679, cea în cauză a fost însoțită de copiii ei, și.
Raportându-se la dispozițiile art. 1 din nr.OG 105/1999, pe care le redă in extenso, prima instanță a apreciat că atâta timp cât nu s-a dovedit persecuția din motive etnice, simplul fapt al evacuării reclamantului, împreună cu familia sa, din Bârlad la O, nu echivalează cu un act de persecuție și că evacuarea populației din M, în primăvara anului 1944, s-a făcut din rațiuni de protecție, ca urmare a intrării trupelor sovietice pe teritoriul României, etnicii români nefiind supuși măsurilor discriminatorii luate de regimul antonescian.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, deși se reține faptul că a solicitat constatarea legalității deciziei nr. 126 din 24.02.2004, emisă de Casa Județeană de Pensii V, în revizuirea drepturilor aprobate prin Hotărârea nr. 126 din 03 iunie 2003, s-a dat o greșită interpretare a sensului termenului de "persoane strămutate" și s-a făcut o eronată aplicare a dispozițiilor nr.OG 105/1999, neținându-se cont nici de prevederile nr.HG 127/2002, recurentul solicitând repunerea în drepturi, începând cu data de 01 iunie 2003.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că măsura revizuirii din oficiu a dosarului reclamantului a fost justificată de constatarea că acesta nu a făcut obiectul unor acte de persecuție motivate etnic, în condițiile în care chiar nr.HG 127/2002 arată că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege, în sensul nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, categorie în care nu se încadrează nici unul din membrii familiei învățătoarei.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea, din oficiu, a ridicat chestiunea neobservării de către prima instanță a regulilor de drept procesual instituite prin Legea nr. 189/2000.
Cercetând această excepție, cu prioritate, Curtea constată ca fiind dovedit faptul că, prin cererea înregistrată sub nr. 9741 din 12.05.2003, reclamantul-recurent a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, că, prin hotărârea nr. 126 din 03 iunie 2003, cererea sa a fost admisă, acordându-i-se drepturile, începând cu data de 01.06.2003, pentru perioada 22.03.1944-06.03.1945, că, prin decizia de revizuire nr. 126 din 24 februarie 2004, Casa Județeană de Pensii Vap rocedat din oficiu la revizuirea primei hotărâri menționate, hotărâre pe care a anulat-o, pe motiv că solicitantul nu justifică persecuția din motive etnice și că decizia de revizuire face obiectul cererii reclamantului de a se exercita controlul de legalitate, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Se mai reține că, prin decizia nr. 39/CA din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iași, admițând recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 311/CA din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a dispus rejudecarea cauzei, indicând ca, cu această ocazie, să se stabilească în mod clar și fără echivoc care este obiectul și finalitatea demersului judiciar al reclamantului și ca, funcție de aceste precizări, să se verifice atât competența instanței inițial sesizate, cât și îndeplinirea celorlalte condiții legale cerute pentru exercitarea tipului de acțiune ales.
În condițiile în care reclamantul a precizat că solicită verificarea legalității deciziei nr. 126 din 24 februarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii V, prima instanță era obligată, de chiar îndrumările date de instanța de control judiciar, prin decizia de casare, să verifice dacă avea sau nu competența materială de a examina cererea formulată de, fie că ea ar fi fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, referitoare la excepția de nelegalitate, fie că aceasta ar fi avut valoarea unei acțiuni în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Această verificare se impunea cu atât mai mult cu cât actul contestat emană de la Comisia pentru aplicarea nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, care, la art. 7 prevede că pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art. 1 se înființează, în cadrul fiecărei direcții de muncă și protecție socială teritoriale, o comisie, care este obligată să se pronunțe asupra cererii printr-o hotărâre motivată și că împotriva hotărârii comisiei persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Ca atare, judecata oricărei cereri privitoare la aplicarea nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, formulată în contradictoriu cu comisia instituită prin art. 7 din Legea nr. 189/2000,cădea în competența de soluționare a Curții de apel și nu a tribunalului, decizia nr. 39/CA din 28.01.2008 a Curții de Apel Iași fiind motivată tocmai pe faptul că tribunalul nu a stabilit natura și obiectul acțiunii în justiție al reclamantului, care a început demersul său judiciar prin a se constitui "parte civilă" în acțiunea vizând "abuzul în serviciu contra intereselor persoanei" săvârșit de Casa Județeană de Pensii
Pe cale de consecință, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor speciale de competență, instituite prin Legea nr. 189/2000 de aprobare a nr.OG 105/1999, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului, va casa sentința atacată și, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000, va trimite cauza în vederea judecării ei în fond Curții de Apel Iași, funcționând ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 118/CA din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării Curții de Apel Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: - G,
30.09.2008
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
