Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 401/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul B împotriva încheierii din data de 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic - nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul B, lipsă fiind intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
-adresa nr. DG 22781/19.09.2008, prin care Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor formulează cerere pentru alegea sediului procedural al Ministerului Economiei și Finanțelor la sediul a județului I, din I,-, județul I, conform mandatului nr. 79992/23.06.2008 și în temeiul dispozițiilor art. 87 pct. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a nr. 1227/2006, cu modificările ulterioare;
-întâmpinarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu duplicat pentru comunicare.
Recurentul depune la dosar un memoriu prin care invocă excepția de necompetență materială a instanței.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recurării încheierilor premergătoare fără să se fi atacat sentința prin care acțiunea a fost soluționată.
Recurentul B stăruie, conform precizărilor depuse la dosar, ca pricina să fie înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență apărut între instanțele enumerate la punctele 1, 2, 3 și 4 din cuprinsul memoriului depus la dosar.
Curtea, având în vedere că excepția necompetenței instanței de control judiciar a fost respinsă prin încheierea din 10 iulie 2008, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul B solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii sale, întrucât face dovada că a fost împiedicat să-și exercite profesia ca urmare a măsurilor arbitrare ale organelor de represiune comuniste.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 15865/245 din 23 iulie 2007, reclamantul Bac hemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Apărării, pentru a se "constata că în perioada anilor 1953 - 1956 nu mi-am putut exercita profesia, fiind privat de libertate, prin măsuri administrative ale organelor de represiune comuniste" și pentru a se "dispune acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 309/2002".
Prin sentința civilă nr. 14154 din 3 decembrie 2007, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași, ca instanță de contencios administrativ, considerând că nu poate rezolva cereri întemeiate pe Decretul - Lege nr. 118/1990, care reprezintă temeiul de drept al acțiunii.
Prin încheierea din 3 martie 2008, secția civilă a Tribunalului Iașia dispus transpunerea cauzei de la secția civilă la secția contencios administrativ a Tribunalului Iași, având în vedere excepția necompetenței sale materiale de a soluționa o cauză ce privește statul român, reprezentat de Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin precizările depuse la termenul din 26 martie 2008, reclamantul B învederează instanței că "nu renunț la judecata în temeiul Legii nr. 309/2002".
Tribunalul Iași secția - contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 503/CA din 2 aprilie 2008, admițând excepția prematurității introducerii acțiunii, a respins cererea formulată de petentul B în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, reținând că reclamantul nu a efectuat procedura prevăzută de art. 11 alin. 2, 3 și 4 din Decretul - Lege nr. 118/1990, care prevede că stabilirea și plata drepturilor acordate prin acest act normativ se face de către direcțiile de muncă și protecție socială județene.
Împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2008, reclamantul Baf ormulat prezentul recurs, prin care se susține că hotărârea s- dat cu încălcarea normelor de competență materială, întrucât el a sesizat Judecătoria Iași, ca instanță de drept comun, pentru a soluționa cererea prin care se solicită să se constate că nu și-a putut exercita profesia, întrucât a fost privat de libertate de organele de represiune comuniste apreciind că în mod greșit secția civilă a Tribunalului Iași și-a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe și pretinzând că, întrucât a apărut un conflict negativ de competență, acesta trebuie rezolvat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin încheierea din 10 iulie 2008, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași - secția contencios administrativ de a soluționa recursul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Iași, precum și cererea de recuzare a "instanței Curții de Apel d e contencios administrativ".
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și apreciind că în mod justificat a primit prima instanță excepția prematurității cererii reclamantului, în condițiile în care această sentință nici nu a fost atacată cu recurs.
Raportat la actele și lucrările dosarului, la obiectul cererii de recurs și la temeiurile de drept invocate, Curtea constată că recursul introdus de reclamant doar împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași la data de 3 martie 2008, hotărâre prin care s-a dispus "transpunerea cauzei de la secția civilă la secția contencios administrativ", este inadmisibil, sens în care reține următoarele:
Cererea introductivă la instanță, precum și precizările făcute pe parcursul judecății, nu permit identificarea corectă și deplină a obiectului acțiunii și a procedurii pe care reclamantul a înțeles să o urmeze, având în vedere că însăși Decretul - Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 309/2002, indicate ca temei de drept al acțiunii, presupun proceduri administrative specifice precum și căi de atac în justiție la instanțe judecătorești diferite.
Această imprecizie a acțiunii, precum și mixajul de dispoziții legale de drept material și de drept procesual realizat de reclamant, a făcut ca, pe parcursul judecății, să se ridice de mai multe ori excepția de necompetență materială a instanțelor investite cu soluționarea pricinii, singura care s-a declarat în final a fi competentă fiind secția de contencios administrativ a Tribunalului Iași, care a pronunțat sentința nr. 503/CA din 2 aprilie 2008, de respingere a acțiuni reclamantului.
Deși recurentul critică încheierea de transpunere a cauzei de la secția civilă, la secția de contencios administrativ a Tribunalului Iași și invocă "excepția de necompetență materială", apreciind că acțiunea sa în constatare trebuia rezolvată de instanța de drept comun respectiv de către Judecătoria Iași, el nu a cerut verificarea legalității nici a sentinței civile nr. 14154 din 3 decembrie 2007, a Judecătoriei Iași și nici a sentinței civile nr. 503/CA din 2 aprilie 2008, a Tribunalului Iași, solicitarea de a se iniția procedura emiterii regulatorului de competență fiind lipsită de orice suport lega, din moment ce ultima instanță investită cu rezolvarea pricinii, respectiv secția de contencios administrativ a Tribunalului Iași, s-a declarat competentă să judece litigiul, părțile neputându-se substitui instanțelor judecătorești, în această materie singura lor cale de a cere verificarea legalității hotărârilor pronunțate fiind aceea prevăzută de art. 299 Cod procedură civilă (în cauza de față).
Cum reclamantul nu a urmat această procedură, Curtea constată că, raportat la dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, atacarea încheierilor premergătoare, precum este cea pronunțată de Tribunalul Iași la data de 3 martie 2008, nu se putea face decât odată cu fondul, cercetarea acestora, sub aspectul legalității și temeiniciei lor depinzând, în mod absolut, de existența unui recurs împotriva sentinței prin care instanța sesizată s- pronunțat asupra cererii, în ansamblul ei.
Cum reclamantul nu a procedat astfel precum dispozițiile legale evocate îl obligau, deși nimic nu l-a împiedicat să o facă, el rămâne singur răspunzător de toate consecințele ce decurg din neatacarea cu recurs a sentinței nr. 503/CA din 2 aprilie 2008, printre care este și aceea a imposibilității de a se mai putea cerceta legalitatea încheierii din 3 martie 2008, precum și a oricăror aspecte referitoare la pretinsa împiedicare a reclamantului de a-și exercita profesia, ca urmare a încorporării sale în 04689, din structura de Lucru Ferate.
Drept urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul promovat de reclamantul B împotriva încheierii din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul B împotriva încheierii din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./03.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
jud.
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
