Anulare act administrativ fiscal. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA nr. 420
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- -
Grefier - - -
_______
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaPrimăria municipiului P- prin primar- cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 397 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-SRL,cu sediul în P- județul P și pârâtaAdministrația Domeniului Public și Privat, cu sediul în P str. - nr. 32 județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Primăria municipiului P prin primar, reprezentată de consilier juridic, intimata-reclamantă - SRL P reprezentată de avocat din cadrul Baroului P și intimata-pârâtă P reprezentată de consilier juridic. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimata-reclamantă - SRL a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de recurs.
Curtea înmânează recurentei-pârâte Primăria municipiului P și intimatei P, câte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata - SRL.
Părțile având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că în mod greșit prima instanță admis acțiunea și a
obligat-o să execute contractul nr. 1469/2001 pentru suma de 31.784.258,441 lei, inclusiv TVA, dar nu a precizat dacă suma este în lei vechi sau lei noi, ceea ce este, din punctul său de vedere, inadmisibil atâta timp cât Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale a intrat în vigoare la data de 1.07.2005.
Mai susține, că atâta timp cât lucrarea nu s-a efectuat din cauza neîndeplinirii obligațiilor de către achizitor, instanța nu o poate obliga la plata prețului contractului, ci doar la executarea în natură a acestuia, respectiv la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, la punerea la dispoziție amplasamentului lucrării și a întregii documentații necesară pentru execuția lucrărilor.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
În combaterea recursului, în esență, susține că în mod corect instanța de fond apreciat că pârâta se face vinovată de nepunerea în execuție a contractului.
Împrejurarea că instanța fondului a indicat expres dacă este vorba despre lei noi sau vechi nu poate fi primită ca și motiv de recurs, fiind vorba de lei vechi. Contractul dintre părți a fost încheiat în lei vechi și, fiind vorba de sume mari, a fost mult mai ușor pentru expert să stabilească actualizarea prețului tot în lei vechi.
În cel mai rău caz poate fi vorba de o eroare materială și nu un motiv pentru modificarea sentinței.
Recurenta nu a respectat contractul nr. 1469 încheiat pîrte părți și se face vinovată de neexecutarea obligațiilor prin aceasta s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde executarea silită.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă P, învederează că această instituție nu mai are calitate în acest dosar, întrucât reclamanta a renunțat la capătul de cerere formulat împotriva sa.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului P și P obligarea pârâtelor la executarea contractelor nr. -/5.06.2002 și 1469/29.11.2001, precum și acordarea de despăgubiri în cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtele contractele mentionate mai sus, în baza unei licitații pe care câștigat-o,însă, deși a solicitat în mai multe rânduri executarea acestora,pârâtele au refuzat acest lucru.
Prin sentința nr. 3585/20.04.2007 Judecătoria Ploieștia admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Secției Comerciale a Tribunalului Prahova unde dosarul a fost înregistrat sub nr-.La rândul său, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin încheierea din data de 1.10.2007 transpus cauza la instanța specializată de Contencios Administrativ.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, expertiză contabilă și expertiză tehnică.
În timpul desfășurării cercetării judecătorești desfășurată la Judecătoria Ploiești,la termenul de judecată din 8.09.2006, reclamanta a precizat că renunță la capătul de cerere privind obligarea P la executarea contractului nr. 14227/202, menținându-și pretențiile doar față de Primăria municipiului
Prin sentința nr. 397 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâtei Primăria municipiului P și a obligato-prin primar, să execute contractul nr. 1496/29.11.2001 pentru suma de 31.784.258.441 lei inclusiv TVA. Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului reținut că deși potrivit art. 3 pct. 1 din contract, executantul se obliga să finalizeze lucrarea având ca obiect modernizarea str. B - din P, în decurs de 12 luni de la data intrării în vigoare a contractului și a procesului -verbal de predare amplasament, contractul nu a putut fi pus în execuție întrucât Primăria municipiului nu a predat amplasamentul,obligatie ce o avea potrivit art 4 din acest contract.
Potrivit art. 14 pct. 1 din contract executantul are obligația să înceapă lucrările în termen de 5 zile de la primirea ordinului de începere a lucrărilor de la beneficiar, Or, un astfel de ordin nu a fost emis de către Primăria municipiului
Prima instanță a mai reținut că pârâta nu a respectat nici prevederile art. 13 pct. 2 din contract prin care se obliga să pună la dispoziția executantului amplasamentul lucrării liber de orice sarcină, suprafețele necesare pentru depozitarea și organizare șantier, căile de acces rutier și racordurile pentru utilități. De asemenea, nu a fost pusă la dispoziția executantului întreaga documentație necesară pentru execuția lucrărilor contractate așa cum prevede art. 13.3 din contract.
Atât expertul contabil cât și expertul tehnic au constatat că pârâta se face vinovată de nepunerea în execuție a contractului, întrucât nu a emis comenzi pentru buna derulare a contractului, fapt ce condus la neexecutarea lucrării și nerealizarea profitului estimat de către beneficiari.
Cu privire la valoarea contractului nr. 1469,prima instanță a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamantei referitor la actualizarea prețului la suma de 31.784.258.441 lei inclusiv TVA,față de prețul inițial de 10.369.210 lei. Actualizarea prețului se impune ca urmare a faptului că prețul inițial fost stabilit pentru anul 2001, dată de la care au crescut atât prețurile materialelor cât și costurile cu forța de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,invocând dispozițiile art. 304 pct. 9.proc. civ.
Astfel, se suține că prima instanță admis acțiunea și a obligat-o să execute contractul nr. 1469/2001 pentru suma de 31.784.258,441 lei, inclusiv TVA, dar nu a precizat dacă suma este în lei vechi sau lei noi, ceea ce este, din punctul său de vedere, inadmisibil atâta timp cât Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale a intrat în vigoare la data de 1.07.2005.
În mod greșit instanța a obligat recurenta să execute contractul nr. 1469/2001 pentru suma de 31.784.258.441 lei,inclusiv TVA, deoarece în speță nu pot fi incidente decât prev art.18 lit din Legea nr.554/2004,respectiv impunerea unei dintre părți îndeplinirii unei anumite obligații.
Mai susține, că atâta timp cât lucrarea nu s-a efectuat din cauza neîndeplinirii obligațiilor de către achizitor, instanța nu o poate obliga la plata prețului contractului, ci doar la executarea în natură a acestuia, respectiv la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, la punerea la dispoziție amplasamentului lucrării și a întregii documentații necesară pentru execuția lucrărilor
Mai susține recurenta ca in ceea ce privește valoarea contractului in mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiata solicitarea reclamantei privind actualizarea acestuia prin omologarea raportului de expertiza Actualizarea prețului contractului trebuia sa se facă in raport cu metodologia prevăzuta in art 19 din contract,metodologie acceptata de părțile contractante.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta, având in vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prima critica referitoare la faptul ca instanța de fond nu a indicat expres daca suma la care a fost obligata sa execute contractul este in lei vechi sau noi este neîntemeiata.
Atât din considerentele sentinței si din dispozitiv rezulta ca este vorba de lei vechi,deoarece aceasta a fost moneda prevăzuta in contract.
Dealtfel modalitatea in care instanța a ințeles sa menționeze suma ce urmează a fi avuta in vedere la executarea contractului si anume lei vechi,este una corecta si de natura a nu crea nici un fel de ambiguitati.
Critica referitoare la greșita aplicarea a dispozițiilor art. 18 din Legea 554/2004 de către instanța de fond deasemenea este nefondata.
Se retine ca intre părți urmare unei licitații de achiziții publice s-a încheiat contractul nr 1469/29.11.2001, având ca obiect executare lucrare - strada B - - contract ce a intrat in vigoare la data semnării acestuia de către parți si care prin art 3.1 prevedea ca executantul se obliga sa execute si sa finalizeze lucrarea in decurs de 12 luni de la data intrării in vigoare a contractului si a procesului verbal de predare amplasament.
Totodată, potrivit art 13 din contract,la începerea lucrărilor achizitorul avea obligația de a obține toate autorizațiile si avizele necesare in vederea execuției lucrărilor,iar art 13.2 arata ca avea si obligația de a pune la dispoziția executantului,amplasamentul lucrării liber de orice sarcina, suprafețele de teren necesare, căile de acces rutier, racordurile pentru utilități si întreaga documentație necesara executării lucrărilor contractate, fără plata.
Cum parata nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, situație recunoscuta si prin procesul-verbal de conciliere si chiar motivele de recurs, instanța de fond a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor art 18 lit. c din Legea 554/2004, atunci când a obligat parata recurenta sa-si execute obligațiile contractuale.
Instanța de fond prin hotărârea pronunțata nu a obligat parata la plata prețului contractului, așa cum se susține greșit prin motivele de recurs, ci numai la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract potrivit art. 18 lit. c din Legea 554/2004.
Nici critica referitoare la actualizarea prețului contractului nu este întemeiata, deoarece culpa in neexecutarea contractului care a fost încheiat in anul 2001, îi aparține in exclusivitate paratei si care trebuie sa suporte consecințele ce decurg din aceasta neexecutare in sensul obligării la plata de daune interese așa cum prevede art. 1082.Civ,in speta constând in actualizarea prețului contractului si care provine din creșterea preturilor la materiale si manopera.
Trimiterea recurentei la dispozițiile art. 19 din contract cu privire la metodologia de aplicat in cazul actualizai prețului nu este întemeiata, articolul citat de recurenta nu are aplicabilitate in cauza deoarece acesta trebuie interpretat in concordanta cu art 18 care se refera la modalitățile de plata a lucrărilor executate, respectiv la decontarea lucrărilor executate,ceea ce nu face obiectul cauzei.
de toate considerentele de mai înainte, Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 1.Pr.Civ v-a respinge recursul declarat de pârâta ca nefondat.
In cauza urmează a se face si aplicarea art. 274.Pr.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Primăria municipiului P- prin primar - cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 397 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-SRL,cu sediul în P- județul P și pârâtaAdministrația Domeniului Public și Privat, cu sediul în P str. - nr. 32 județul
Obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AU
Dact. MC
2 ex./ 10.04.2008
f- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
