Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4984/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4984
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 305 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, Primăria C, Primarul orașului C și Consiliul local
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, personal și în calitate de reprezentant al intimaților pârâți Primăria C, Primarul orașului C și Consiliul local C, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul arhivă, recurenta reclamantă a depus un set de înscrisuri.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât, personal și în calitate de reprezentant al intimaților pârâți Primăria C, Primarul orașului C și Consiliul local C solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l
Arată că, prin hotărâri judecătorești anterioare, definitive și irevocabile, a fost lămurită situația juridică a terenurilor în litigiu în perioada anterioară anului 1989, stabilindu-se că acele terenuri nu au făcut obiectul preluării abuzive de către statul comunist anterior anului 1989.
CURTEA
Prin sentința nr. 305 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților ,cu domiciliul în C, la sediul Primăriei C și PRIMĂRIA
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată Primăria orașului C, pe consilierul juridic, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a adresei nr. 15600 emisă la 8.10.2008 cu obligarea pârâtei la punerea în posesie a reclamantei cu privire la bunurile confiscate bunicului său, autorul.
In motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1959 bunicul său a fost condamnat pentru infracțiuni de natură politică prin sentința nr. 357 din 4.06.1959 a Tribunalului Militar Craiova, la pedeapsa de 6 ani închisoare și confiscarea totală a averii.
In baza sentinței s-a susținut că s-a emis o ordonanță de sechestru pe bunuri iar în data de 14.08.1959 măsura confiscării bunurilor a fost dispusă.
In anul 1997 precizat că s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinței, s-a casat hotărârea și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii, conform deciziei nr. 1030/21.04.1997 a Curții Supreme de Justiție - Secția penală.
S-a menționat că mama reclamantei a făcut nenumărate demersuri pentru punerea în posesie a bunurilor însă această măsură nu a fost executată de către Primăria orașului
Referitor la chemarea în judecată consilierului juridic s-a menționat că acesta a avut o activitate de natură a conduce la nerealizarea dreptului reclamantei prin aceea că s-a folosit de fals, uz de fals și abuz în serviciu, în acest sens fiind emisă și adresa nr. 15600 din 8.10.2008 emisă de consilier care la aceea dată era în concediu de odihnă așa cum reiese din condica de prezență.
In susținerea cererii s-a depus copie de pe adresa a cărei nulitate a solicitat-o, sentințele invocate în acțiune precum și alte înscrisuri pentru a face dovada că bunurile au aparținut autorului și acestea au fost confiscate.
La termenul din 23.01.2009 Primăria orașului C prin primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii având în vedere că reclamanta nu poate obține pe calea contenciosului administrativ restituirea unor imobile pentru care avea o procedură administrativă teritorială prev. de Legea 10/2001 însă nu a uzat de aceasta.
S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei întrucât primăria este o structură funcțională fără personalitate juridică, astfel cum prevăd dispoz. art. 77 din Legea 215/2001, persoanele care pot reprezenta autoritățile administrației publice locale fiind primarii și consiliul local însă aceștia nu au fost chemați în judecată.
In ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că adresa nr. 15600 din 8.10.2008 nu este un act administrativ susceptibil de cenzurare pe calea contenciosului administrativ și astfel actul atacat nu se încadrează în definiția "actului administrativ" impusă de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
S-a motivat în continuare că reclamanta nu este vătămată în interesul său, pentru că mama sa a deschis mai multe procese, prin care a încercat să obțină restituirea suprafeței de 0,25 ha. teren intravilan, procese în care s-au pronunțat soluții definitive și irevocabile de respingere avându-se în vedere că terenul nu a făcut obiectul preluării efective de către statul comunist anterior anului 1989, rămânând în proprietatea privată și după anul 1960, până în anul 1973 când au fost înstrăinate prin acte sub semnătură privată de către descendenții autorului, persoană decedată în anul 1970.
In concluzie, s-a solicitat și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că terenul nu a făcut obiectul confiscării speciale în temeiul hotărârii judecătorești penale din anul 1960.
Au fost atașate la întâmpinare hotărâri judecătorești, titlul de proprietate nr. 7919/75/21.01.1993 emis de Comisia Județeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru titularul.
De asemenea, s-a formulat întâmpinare și de către funcționarul public, care a precizat că terenul nu a aparținut autorului ci soției acestuia, de care a divorțat în anul 1952.
Pentru aceste motive în anul 1959 organele de stat au menționat în procesul verbal că și s-au opus măsurii de confiscare terenurilor pentru că acesta le aparținea.
Totodată, s-a menționat că acest aspect a fost reținut și în cuprinsul sentinței civile nr. 610/2004 a Judecătoriei Corabia pronunțată în dosarul nr. 1015/2004.
A mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece față de acesta, nu s-a solicitat obligarea la plata de despăgubiri.
La termenul din 6 martie 2009 a fost admisă excepția pârâtei Primăria orașului C și au fost introduși în cauză în calitate de pârâți primarul orașului C și Consiliul local.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că prin adresa nr. 15600/8.10.2008 Primăriei orașului Corbia s-a comunicat reclamantei că nu se poate elibera o adeverință din care să rezulte că terenul în suprafață de 0,21 ha. a aparținut numitului și că a fost confiscat în baza unei hotărâri penale întrucât în conformitate cu rolurile din registrele agricole a reieșit că terenul nu a aparținut autorului și nu a fost preluat abuziv de autoritățile comuniste anterior anului 1989.
In conținutul adresei s-au inserat mențiuni potrivit cărora Judecătoria Corabia prin sentința civilă nr. 38/2007 a respins cererea de restituire a terenului, stabilindu-se că acesta nu a intrat efectiv în proprietatea statului după condamnarea autorului, rămânând în posesia numitei, iar moștenitorii acesteia ulterior l-au înstrăinat.
De asemenea, s- arătat în adresă că prin sentința civilă nr. 1286/2007 a Judecătoriei Corabia, s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 38/2007 a Judecătoriei Corabia, soluția fiind menținută de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 878/2008 a Tribunalului O l
S-a observat că reclamanta nu a făcut dovada că cele reținute în adresă constituie un fals și de aceea nu se poate anula această adresă care de altfel nici nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004.
Faptul că pârâtul se afla în concediu la data emiterii adresei, nu reprezintă un motiv care să justifice anularea înscrisului cât timp acesta a semnat în calitate de consilier juridic și nu s-a dovedit că această semnătură nu aparține consilierului juridic.
Referitor la refuzul de punere în posesie pentru suprafața de teren de 0,25 ha. situată în orașul C, care ar fi fost confiscată de la autorul, se constată că acesta este unul justificat având în vedere că în realitate nu a operat confiscarea acestui teren ce a aparținut numitei, fosta soție a autorului.
Că terenul nu fost confiscat s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 38/2007 a Judecătoriei Corabia unde s-a reținut că terenul a rămas în posesia numitei iar ulterior a fost înstrăinat de către o parte din moștenitori, iar în prezent pe acesta și-au construit case de locuit numiții și.
Mai mult chiar pentru bunurile confiscate reclamanta avea posibilitatea să uzeze de procedura prev. de Legea 10/2001.
Funcție de cele arătate, a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost modificată la termenul din 6 martie 2009, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta.
Recurenta - reclamanta invocă faptul că instanța de fond nu a analizat în cuprinsul hotărârii adeverinței nr. 16700/22.03.2003 a Primăriei orașului C, publicitate de confiscare din 14.08.1959 și nota nr.12133/23.12.2005 a Comisiei de fond funciar
Argumentele instanței de fond referitoare la faptul că actul contestat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 54/2004 sunt în contradicție cu actele și probele de la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl constituie constatarea nulității adresei nr. 15600 emisă la 08.10.2008 de Primăria Orașului C, jud. și obligarea pârâtei Primăria orașului C de punere în posesie în posesie a reclamantului asupra bunurilor confiscate autorului Curtea.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că înscrisul contestat, respectiv adresa nr. 15600/08.10.2008 nu îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru actul administrativ.
Potrivit art. 2 al. 1 lit. c din Lg. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa sus menționată nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, având un conținut informativ cu privire la situația juridică a terenului în suprafață de 0, 21 ha în raport de dispozițiile sentinței nr. 38/16.01.2007 a Judecătoriei Corabia.
Simplul fapt că înscrisul emană de la o autoritate administrativă nu este suficient pentru a dobândi caracterul unui act administrativ, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor stabilite de legea contenciosului administrativ.
Având în vedere că potrivit art. 1 și 8 din Lg. 554/2004 se pot adresa instanței de contencios administrativ numai persoane vătămate printr-un act administrativ, cererea formulată este inadmisibilă, având în vedere că nu se solicită cenzurarea unui act administrativ, soluționarea excepției inadmisibilității făcând de prisos analiza fondului cauzei și implicit a înscrisurilor invocate de recurentă.
Prin urmare, în raport de art.3041și art. 312 al. 1. Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 305 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, Primăria C, Primarul orașului C și Consiliul local
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/16.12.2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
