Anulare act administrativ fiscal. Decizia 595/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 595/CA/2008
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta pârâtă DGFP D împotriva sentinței nr. 1369/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C1 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 13.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în fața instanței reprezentantul recurentei pârâte și a intimatei pârâte - consilier juridic și reprezentanta intimatei reclamante - consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; intimata reclamantă Serv, succesor al, a comunicat la dosar, prin fax, întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar exemplare originale ale întâmpinării formulate, un exemplar din aceasta comunicându-se reprezentantului recurentei pârâtă.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâtă D solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Învederează instanței că Haî ncheiat intimatei la data de 31.07.2003 proces verbal de control, împotriva căruia aceasta a înțeles să depună contestație, însă la data de 6.04.2006, deci după 962 de zile, astfel că prin decizia nr. 85/2006 a fost respinsă contestația intimatei reclamante ca fiind tardiv introdusă.
Precizează că în mod neîntemeiat prima instanță a admis contestația intimatei reclamante, a anulat decizia nr. 85/2006 și a obligat recurenta pârâtă să emită o nouă decizie prin care să soluționeze pe fond contestația intimatei reclamante. Reprezentantul recurentei pârâtă arată că în motivarea sentinței atacate au fost invocate dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO și învederează instanței că din economia actelor normative antemenționate nu reiese că termenele de decădere, cum este cel din speța de față, ar fi contrare acestora, astfel că susține în continuare tardivitatea introducerii contestației împotriva procesului verbal de control. Învederează instanței că apreciază incidente în cauză dispozițiile nr.OUG 13/2001, care în art. 4 prevede termenul de decădere de 15 zile, apreciind greșită interpretarea primei instanțe, care a statuat că în speța de față termenul de decădere contravine Constituției sau CEDO. Mai arată că ordinea de drept comunitară nu este încălcată prin stabilirea de către legiuitor a termenului de 15 zile, prevăzut și în prezent de dispozițiile Codului Fiscal.
Reprezentanta intimatei reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Învederează instanței faptul că intimata reclamantă nu a dat dovadă de inactivitate, dimpotrivă, a acționat de îndată ce s-a comunicat Ordonanța Prin Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Întrebată fiind de către instanță ce legătură au constatările procurorului cu creanța bugetară, reprezentanta intimatei reclamante arată că respectivul control a fost efectuat în urma sesizării Poliției, ulterior s-a efectuat raportul de expertiză, astfel că la momentul controlului reclamanta nu avea motive pe care să-și întemeieze contestația.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta Regia Autonomă aas olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 85/25 septembrie 2006 Agenției Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și să se admită contestația înregistrată sub nr. 15516/ 4 aprilie 2006, în sensul anulării Procesului verbal intermediar nr. 3/31 iulie 2003 al Direcției Generale a Finanțelor Publice
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 85/2006, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de Administrare a Contribuabili a respins contestația reclamantei înregistrată sub nr. 15516/04 aprilie 2006 ca nedepusă în termenul legal.
Reclamanta a mai arătat că decizia atacată nu întrunește condițiile prevăzute de art. 181 Cod procedură fiscală, deoarece nu cuprindea calea de atac și termenul în care poate fi atacată și că este în termenul legal pentru formularea contestației, pentru că a luat cunoștință de dispozițiile organelor de cercetare penală la data de 28 martie 2006.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că în cadrul expertizei contabile efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a reținut că înregistrarea în evidența contabilă s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 din regulamentul de aplicare a Legii contabilității și ale art. 6 alin. 3 din aceeași lege, iar facturile în discuție au fost supuse verificărilor de către Direcția de Control Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice H în anii 2000,2001, cu prilejul rambursării - ului.
S-a mai arătat că, întrucât reclamanta nu are obligații către bugetul de stat nu pot fi calculate nici dobânzi și nici penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 3922/CA/2006 a Tribunalului Hunedoaras -a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA.
Prin sentința nr. 26 din 2 martie 2007, Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Regia Autonomă a.
Prin Decizia 3090/2006 a - Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis recursul reclamantei și s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara - ca instanță competentă după criteriul valoric să soluționeze cauza în primă instanță.
La rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar -.
Tribunalul Hunedoara prin sentința 1369/CA/2007 a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Haa nulat Decizia 85/25.09.2006 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva procesului verbal intermediar nr. 3/31.07.2003. S-a respins acțiunea împotriva ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că pârâta în mod greșit a respins ca tardivă contestația reclamantei, având în vedere că reclamanta a așteptat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării penale, iar potrivit art. 21 al. 3 din Constituție și art. 6 din CEDO are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta H, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii și a menținerii Deciziei 85/25.09.2006.
În motivarea recursului pârâta susține că instanța a aplicat greșit art. 6 al. 1 din CEDO, în speță aplicându-se prevederile art. 4 din OUG13/2001, care instituiau o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată, reclamanta a pierdut termenul de 15 de zile de la comunicarea procesului verbal de control.
Acest termen curge de la comunicarea actului administrativ și nu de la terminarea cercetărilor penale.
În drept se invocă prev. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare intimata Serv succesor al reclamantei a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanța a aplicat corect legea, interpretând adecvat probele dosarului, interesul reclamantei de a formula contestația fiind strâns legat de rezultatul cercetărilor penale.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor pârâtei se constată recursul acesteia ca nefondat pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de control nr. 3/31.07.2003 s-a încheiat în urma unui control efectuat de Garda Financiară la solicitarea
Așa cum rezultă din Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pronunțată la 21.03.2006 în dosarul 241/II/2/2006 ( fila 13 dosar fond ), în luna aprilie 2003 Garda Financiară - Secția Has esizat organele de urmărire penală, solicitând cercetarea persoanelor din cadrul P, care, în perioada septembrie 1999 - martie 2002 au înregistrat în contabilitatea unității 183 facturi fiscale vizând aprovizionarea cu consumabile în valoare de 3.750.459.656 ROL care nu au fost emise de RA Imprimeria Națională sau de către unități tipografice, sub supravegherea acesteia.
Inspectorii DGFP H, la cererea organelor de urmărire penală
( H ) au efectuat controlul privind consecințele financiar-fiscale generate de înregistrarea în contabilitate a acelor facturi - concluziile fiind materializate în Procesul Verbal Intermediar nr. 3 /31.07.2003.
Acesta a constituit o probă în dosarul penal, în care erau cercetați angajații reclamantei, combătută cu lucrarea de expertiză contabilă, în temeiul căreia s-a și pronunțat Ordonanța menționată.
Prin urmare, chiar dacă procesul verbal de control are consecințe fiscale distincte de cele decurgând din atragerea răspunderii penale, latura civilă în procesul penal presupune aceleași obligații de reparare a pagubei adusă bugetului de stat, prin deducerea nelegală a TVA - ului aferent facturilor.
Chiar dacă reclamanta ar fi formulat contestația în termenul de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de control, în temeiul art. 4 din OUG13/2001, soluționarea în faza administrativă a acesteia s-ar fi suspendat pe perioada derulării cercetărilor penale, între acestea existând o strânsă legătură, conform art. 10 din OUG13/2001.
Desfășurarea cercetărilor penale poate constitui o împrejurare obiectivă care să justifice nedeclararea în termenul de 15 zile a contestației și chiar să suspende curgerea termenului, mai ales pe considerentul că procesul verbal de control este încheiat la sesizarea organelor penale, pentru a stabili dacă în speță există elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Interesul reclamantei de a contesta actul de control se naște în strânsă legătură cu soluționarea laturii civile a procesului penal și cu dovedirea elementelor laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
De aceea se apreciază că prima instanță a repus corect pe reclamantă în termenul de declarare a contestației, în conformitate cu prevederile art. 103 Cod procedură civilă, calea administrativă de atac fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea rezultatului procesului penal.
Cum instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, criticile pârâtei fiind nefondate, se va respinge recursul potrivit art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, nefiind incidente motivele de modificare și casare invocate conform art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței civile nr. 1369/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./23.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Iosif Morcan
