Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 607/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 607/CA/2008
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenții reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 60/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C1 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 13.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatara recurenților reclamanți, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost motivat și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Mandatara recurenților reclamanți depune la dosar împuternicirile avocațiale de reprezentare a acestora, precum și un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata pârâtă.
Mandatara recurenților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, având în vedere și solicitarea intimatei pârâte de soluționare a cauzei în lipsă, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurenților reclamanți solicită admiterea recursului; modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii pentru motivele pe larg expuse în cererea de recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamanții, și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică S obligarea instituției pârâte la plata pentru perioada 2004-2006 sporului de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, a sporului de suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 10% din salariul de bază și a contravalorii tichetelor de masă pentru aceeași perioadă actualizate cu indicii de inflație.
În fapt reclamanții arată că sunt funcționari publici și au dreptul conform Legii 188/1999și Legii 142/1998 la sporurile și tichetele de masă pe care le solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea lor.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea pensiilor, Codul muncii și Codul civil.
Prin Sentința nr. 60/CA/2008 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că sporurile pretinse de reclamanți nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru perioada în litigiu,iar HG.281/1993 și Legea 142/1998 se referă la personalul contractual bugetar și nu la funcționarii publici din cadrul direcțiilor județene de statistică.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, și solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum pârâta dispune de buget propriu sumele necesare acordării sporului de confidențialitate puteau fi cuprinse în acesta, având în vedere obligația de confidențialitate ce incumbă reclamantelor privind baza de date statistice. Sporul putea fi acordat în temeiul art.117 din Legea 188/1999 și art.8 din Codul muncii.
Sporul de suprasolicitate neuropsihică se cuvine reclamanților având în vedere condițiile speciale de muncă și prevederile art.8 din HG.281/1993,iar tichetele de masă în temeiul art.1 din Legea 142 / 1998 conform căruia "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 și Legea 19/2000.
Prin întâmpinare intimata solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă.
Recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând criticile aduse de reclamanți fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamanților.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamanții solicită sporurile respective pe perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamanții nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art.31 alin.2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin.2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Și în ce privește tichetele de masă în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamanților. Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou diferite.
Cum în cauză nu există motivele de casare sau modificare a hotărârii invocate de reclamanți potrivit art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 60/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex. /19.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Iosif Morcan
