Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 821/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr- -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.821
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea contestației în anulare formulată decontestatoarea, domiciliată în comuna, județul S, împotriva deciziei nr.249 din 12.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimatelePrimăria comunei prin primar,.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru contestatoare, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul contestatoarei arată că, în cauză fiind vorba de drepturi salariale, clienta sa era scutită de plata taxei judiciare de timbru și a depunerii de timbre judiciare mobile, așa cum s-a dispus, dintr-o eroare materială.
Instanța a revenit de la obligarea contestatoarei la a face dovada timbrajului și, constatând că prezenta contestație în anulare este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocatul contestatoarei a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și eventual rejudecarea sau rejudecarea și admiterea recursului, cum a fost formulat, întrucât prin soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de recurs s-a creat o discriminare între clienta sa și celelalte reclamante. În susținerea contestației, apărătorul contestatoarei a reiterat motivele dezvoltate în scris.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 08.09.2008, reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei, au chemat în judecată pârâta Primăria comunei, prin primar, solicitând obligarea acesteia la acordarea și plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică și reactualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume indexate începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii; obligarea pârâtei la acordarea în continuare a tichetelor de masă prevăzute de aceeași lege;
In motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, salariații din sectorul bugetar vor primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator.
Au mai arătat că nu au beneficiat până în prezent de aceste tichete de masă sau alte alocații de hrană care să fie asigurate de către angajator, Primăria, la locul de muncă, de aceea consideră că sunt îndreptățiți la promovarea prezentei acțiuni.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 142/1998, art. 1 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.3149 din 22 octombrie 2008, a admis acțiunea în parte; a obligat pârâta Primăria comunei, prin primar, să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998începând cu data de 8 septembrie 2005 până la data pronunțării prezentei sentinței, 22 octombrie 2008,proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății; a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998începând cu data de 1 ianuarie 2008 până la data pronunțării prezentei sentinței, 22 octombrie 2008,proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății, a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Primăriei comunei, iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art.l și art.2 din Legea nr. 193/2006, prevede ca societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Faptul că Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Recurenta a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr.142/1998 de la data de 17.04.2007 în loc de 1.01.2008.
În drept, a invocat nelegalitatea sentinței conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că recurenta, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 26 a dosarului de fond, este funcționar public de la data de 1 ianuarie 2008.
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Astfel, în recursul reclamantei, instanța a făcut aplicarea art.296 raportat la art.316 din Codul d e procedură civilă, dispoziții conform cărora recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Împotriva deciziei nr.249 din 12.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, a formulat contestație în anulare, în temeiul art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, arătând că:
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la greșita reținere a instanței de fond că este funcționar public din data de 1.01.2008, dată în raport de care i s-au acordat drepturile salariale.
De asemenea, mai arată contestatoarea, instanța de recurs își întemeiază soluția pe decizia nr.14 din 28.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B care a interpretat dispozițiile Legii nr.142/1998 în sensul că acestea nu se aplică funcționarilor publici dar că nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Însă, susține contestatoarea, la data judecării recursului - 12.02.2009, decizia nr.14/18.02.208 era publicată în Monitorul oficial și nu retroactiva, astfel că, pentru perioada 17.04.2007 - 22.10.2008, instanța trebuia să se pronunțe asupra motivului de recurs invocat, fraza menționată în decizie neputând constitui o examinare și un răspuns la acesta.
Contestația este neîntemeiată.
Astfel potrivit dispozițiilor art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a hotărârii atacate.
În speță, contestatoarea a invocat în motivele de recurs faptul că tribunalul a reținut în mod greșit data de când are calitatea de funcționar public ca fiind 1.01.2008, când, în realitate, potrivit adeverinței nr.5456/27.11.2008 eliberată de pârâtă, este încadrată ca funcționar public începând cu data de 17.04.2007 și că în raport cu această din urmă dată trebuia să-i fie acordate drepturile bănești.
Instanța de recurs, contrar susținerilor contestatoarei, îi răspunde la acest motiv de recurs arătând că: "așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 26 a dosarului de fond, este funcționar public de la data de 1 ianuarie 2009".
Mai mult decât atât, instanța de recurs invocă și decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii menționată de contestatoare, lăsând să se înțeleagă că, dacă nu se afla în recursul contestatoarei-reclamante, acțiunea ar fi trebuit respinsă, inclusiv pentru perioada pentru care aceasta susține că nu i-a fost luată în considerare de tribunal.
Faptul că acea decizie ar fi fost sau nu aplicabilă nu poate fi analizat în cadrul procesual de față, fiind o pretinsă eroare de judecată care excede dispozițiilor art.318 din Codul d e procedură civilă.
Așa fiind, instanța va respinge contestația, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată decontestatoarea, domiciliată în comuna, județul S, împotriva deciziei nr.249 din 12.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimatelePrimăria comunei prin primar,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.05.2009
jud.:
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
