Anulare act administrativ fiscal. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 894/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurentul-pârât, în calitate de primar al Comunei, județul B, împotriva sentinței civile nr. 433 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 284/110/21 noiembrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI solicitând anularea Dispoziției nr. 1/30 ianuarie 2008 și obligarea la achitarea ajutorului social.
Prin sentința civilă nr. 433/20 aprilie 2009 Tribunalul Bacăua admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 1/2008 emisă de Primarul comunei și a obligat pârâtul să stabilească și să achite reclamantului ajutorul social conform art. 15 din nr.HG 1010/2006 începând cu data de 26 iunie 2006, conform valorilor aferente fiecărei perioade prevăzute prin nr.HG 1770/2005 și nr.HG 5/2007.
Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 144 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 236/01 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău Prin s-a admis în parte cererea reclamantului și s-a anulat Decizia nr. 185/06.07.2006 emisă de Primarul comunei, fiind obligat pârâtul să reanalizeze cererea reclamantului privind acordarea ajutorului social.
În reanalizarea cererii reclamantului nr. 14/26.06.2006 și în baza L nr. 11/2006 raportată la art. 11 și 12 din Legea nr. 416/2001 privind venitul mediu garantat, pârâtul prin decizia nr. 1/03.01.2008 a respins cererea reclamantului în baza art. 3 din
Conform art. 3 din L nr. 11/30.03.2006 nu se acordă ajutor social solicitanților care dețin sau utilizează mai mult de un hectar teren agricol.
Din ancheta socială efectuată în data de 19.12.2007 a rezultat că întreaga familie deține teren arabil doar în suprafață de 0,34 ha, deci mai puțin decât prevede hotărârea de consiliu local.
Pârâtul criticat ancheta socială emanată de la autoritatea publică locală, motivat de faptul că reclamantul nu a declarat dreptul de habitație asupra locuinței vândute prin contractul nr. 365/16.02.2006 și nici suprafața de tern forestier de 3,25 ha.
Deși nu pentru aceste motive a fost respinsă cererea, s- constatat că reclamantul a renunțat la dreptul de habitație conform declarației autentificate sub nr. 2382/07.10.2008 iar terenul forestier este deținut în coproprietate cu alți patru moștenitori.
A rezultat deci că în mod nelegal pârâtul a respins cererea reclamantului privind acordarea ajutorului social, deoarece acesta îndeplinește atât condițiile Legii nr. 416/2001 cât și ale L, astfel că acțiunea a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele motive:
1. Prin hotărârea recurată au fost încălcate art. 12 din nr.HG 1010/2006 deoarece deși acest act normativ prevede un termen de 30 de zile pentru rezolvarea cererii, instanța a dispus acordarea ajutorului social începând cu 26 iunie 2006, respectiv de la data depunerii cererii de acordare.
De asemeni, nu s-au avut în vedere și dispozițiile referitoare la obligația intimatului - reclamant de presta lunar acțiuni sau lucrări de interes local pentru sumele acordate ca ajutor social.
2. Prin hotărârea pronunțată s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești, conform Legii nr. 554/2004, aceasta putând doar să anuleze în tot sau în parte actul administrativ ori să oblige autoritatea administrativă la eliberarea unui înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Totodată s-au încălcat prevederile art. 22 din nr.HG 1010/2006.
Greșit a reținut prima instanță și că, deși dispoziția a fost emisă la data de 03 ianuarie 2008, un motiv de nelegalitate l-ar fi constituit declarația de renunțare la dreptul de habitație din 07 octombrie 2008.
Curtea, analizând recursul, constată că nu este întemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este adevărat că art. 12 din HG nr. 1010/2006 prevede un termen în care cererea privind acordarea ajutorului social trebuie soluționată, însă acest termen nu trebuie confundat cu cel de la care dreptul trebuie acordat solicitantului.
În condițiile în care soluționarea nelegală a cererii nu îi este imputabilă reclamantului în mod corect a reținut prima instanță că acordarea dreptului se cuvine a fi efectuată începând cu data formulării cererii.
Același este și raționamentul pentru care prima instanță nu a dispus nici cu privire la obligația reclamantului de a presta activități pentru perioada anterioară pronunțării hotărârii. Acest lucru nu înseamnă însă că pentru viitor obligațiile intimatului - reclamant prevăzută de art. 29 al. 2 din HG nr. 1010/2006 nu subzistă și că plata ajutorului social nu poate fi suspendată sau încetată conform art. 35 lit. b și 37 lit. b din nr.HG 1010/2006.
Susținerile recurentului referitoare la greșita argumentare de către prima instanță a soluției prin referire la declarația de renunțare la dreptul de habitație este corectă; această eroare a primei instanțe nu schimbă însă datele problemei câtă vreme solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea ajutorului social. De altfel, legea nici nu vorbește de o altfel de condiție, astfel că verificarea acesteia a fost oricum inutilă.
Nefondate sunt și criticile referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești din perspectiva Legii nr. 554/2004. Articolul 1 din Legea nr. 554/2004 prevede, pentru instanță atât posibilitățile arătate de recurent în cererea de recurs cât și pe cea de reparare pagubei, ceea ce de altfel prima instanță a fi făcut prin obligarea la plata ajutorului social.
Susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 22 din nr.HG 1010/1006 nu are relevanță în raport de litigiul dedus judecății astfel că nici nu va fi examinată.
În consecință, față de cele arătate mai sus, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurentul-pârât, în calitate de primar al Comunei, județul B, cu același domiciliu, în Comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 433 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în Comuna, Sat, județul
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, - |
Red.
red.
5 ex. 20 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
