Anulare act administrativ fiscal. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 915/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.387/CAF/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond să soluționeze fondul cauzei. Susține că actul administrativ contestat îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de Legea privind contenciosul administrativ și cuprinde toate elementele cerute de dispozițiile art.50 din nr.HG1344/2007. De asemenea, se indică termenul prevăzut de Legea nr.554/2004 și instanța de contencios administrativ la care sancțiunea aplicată poate fi contestată.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare și expuse oral. Susține că în mod corect prima instanță a constatat lipsa elementelor obligatorii prevăzute în art.50 alin.3 din nr.HG1344/2007. În cuprinsul deciziei atacate nr.203/2008 nu se regăsesc nici descrierea faptei, nici termenul legal în care aceasta poate fi contestată și nu este indicată instanța competentă a soluționa contestația. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. dosar -, reclamanta solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în principal să se constate nulitatea absolută actului administrativ de sancționare - Decizia nr.203/17.nov.2008 și în subsidiar să se constate că procedura administrativă de cercetare disciplinară s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în materie, să se dispună anularea deciziei susmenționate și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deține funcția de consilier superior în cadrul Administrației Finanțelor Publice A I - Serviciul Inspecție Fiscală nr.2 și prin Decizia nr.203/2008 fost sancționată disciplinar, în urma unei sesizări făcute de către șeful adjunct al A I - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Reclamanta arătat că decizia de sancționare este nulă întrucât nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.50 alin.3 din HG 1344/2007, iar procedura cercetării disciplinare s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor actului normativ susmenționat, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare.
Pe fondul cauzei, reclamanta arătat că nu a săvârșit niciuna din abaterile disciplinare pentru care a fost sancționată întrucât discuția pe care a avut-o cu persoana care a făcut sesizarea s-a purtat în biroul acesteia și nu a fost de natură să aducă atingere prestigiului instituției în care lucrează, iar în ceea ce privește încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle funcționarilor publici, această faptă nu a făcut obiectul cercetării disciplinare, nu s-au administrat probe și nu i- fost adusă la cunoștință.
În drept s-au invocat art.50 alin.3, art. 19 alin.1 lit.b și art.51 din HG 1344/2007.
Prin sentința civilă nr. 387/CAF/2009, Tribunalul Albaa admis acțiunea formulată de reclamanta și a anulat Decizia nr. 203/17.11./2008 emisă de pârâtă, care a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut și motivat că prin Decizia nr. 203/17.nov.2008 emisă de directorul executiv al pârâtei DGFP A s- dispus, începând cu data de 01.12.2008 - sancționarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de trei luni.
Decizia avut la bază Raportul comisiei de disciplină nr.10107/2008 referitor la sesizarea formulată împotriva reclamantei, raportul prin care s-a stabilit în sarcina acesteia săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit.g și celei prevăzute de art.77 alin.2 lit. ambele din Legea 188/1999.
Reclamanta a invocat în principal nulitatea absolută a deciziei de sancționare, arătând că aceasta nu cuprinde toate elementele cerute de art. 50 pct. 3 din HG nr.1344/2007, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, nefiind menționat termenul legal în care decizia poate fi contestată și nici instanța competentă.
Verificând susținerile reclamantei sub acest aspect, Tribunalul reține că art. 50 alin.3 din HG 1344/2007 are următorul conținut: "Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin.2;
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară."
Raportat la aceste dispoziții imperative, Tribunalul constată că Decizia nr.203/2008 care constituie actul administrativ de sancționare nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și nici termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată iar în ceea ce privește instanța competentă se menționează "instanța de contencios administrativ" fără a se preciza în concret care este această instanță. În decizie se menționează doar că faptele sesizate se circumscriu prevederilor art.77 alin.1 și 2 lit.b și j din Legea nr.188/1999 fără a fi descrise aceste fapte,iar în ceea ce privește termenul în care sancțiunea poate fi contestată,se menționează" în termenul legal" fără a se arăta care este acest termen.
Față de această situație Tribunalul constată că actul administrativ de sancționare a reclamantei nu cuprinde trei dintre mențiunile obligatorii prevăzute de lege,astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.50 alin.3 din HG 1344/2007 iar decizia nr. 203/2008 atacată de reclamantă este lovită de nulitate absolută, împrejurare care face inutilă cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta susține că în mod greșit instanța de fond a reținut nulitatea Deciziei nr. 203/17.11.2008 față de gravitatea abaterilor săvârșite de reclamantă, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității și instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În drept se invocă Legii nr. 554/2004, art. 50 pct. 3 din nr.HG 1344/2007, art. 77 alin 1 și 2 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 50 alin 3 din HG nr. 1344/2007: "sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de Comisia de Disciplină, în situația prevăzută de alin 2;
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actului administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Raportat la aceste dispoziții imperative, se constată că în Decizia nr. 203/2008, care constituie actul administrativ de sancționare, nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și nici instanța competentă să soluționeze litigiul, menționându-se doar că este instanța de contencios administrativ, fără a se preciza în concret care este aceasta.
În dispoziție se menționează prevederile art. 77 alin 2 lit. K, art. 77 alin 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Față de considerentele reținute mai sus, prima instanță în mod corect a reținut că decizia emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută, astfel că justificat a fost anulată de către aceasta.
Prin urmare, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, deși reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost dovedite prin nici un document la dosar, prin urmare nu se vor acorda.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile
nr.387/CAF/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - (CO) semn. Vicepreședinte | Judecător, - - | Judecător, - (CO) semn. Vicepreședinte |
Grefier, (CO) semn. Prim Grefier |
Red.
Tehnored. /2 ex/31.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
