Contestație act administrativ fiscal. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 911/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.133/CA/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Avocata reclamantei recurente depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 19,50 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și adeverință medicală privind pe R, reprezentanta reclamantei la instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Susține că instanța de fond a pronunțat o sentință fără a proceda la o cercetare a fondului cauzei. Mai arată că motivul casării hotărârii și trimiterii acesteia spre soluționare la instanța de fond este cel legal de imposibilitatea reprezentantei reclamantei recurente de a se prezenta în susținerea cauzei la termenul de judecată din data de 07.01.2009, împrejurare confirmată de adeverința medicală, termen la care urma să se pună în discuție cererea de probațiune privind efectuarea unei expertize contabile, care ar fi probat dacă obligațiile fiscale reținute în sarcina reclamantei prin actele administrative au fost calculate în mod legal și corect. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.4923 din 30.07.2008 s-a înregistrat acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.101/2007 emisă de pârâtă, a Deciziei de impunere nr.1227/2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 21086/2007, cu obligarea restituirii impozitului pe profit în cuantum de 128.322 lei achitat către buget.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că prin actele atacate a fost obligată să vireze la bugetul de stat 11.804 lei impozit pe profit și 9.429 lei majorări de întârziere deși a fost deținător al certificatului de investitor în zona defavorizată cu scutire de impozit pe profit până la 05.04.2006 când Agenția pentru Dezvoltare Regională Tar etras acest certificat.
Cu toate acestea, pârâta a calculat în sarcina reclamantei impozit pe profit pe anul 2004 în sumă de 11.804 lei și majorări de întârziere în sumă de 9.429 lei, ceea ce este în contradicție cu prevederile art. 38 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal și pct. 101 - 104 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG44/2004.
Se mai menționează că organele de inspecție fiscală cu încălcarea art.105 alin.1 din nr.OG92/2003 nu au avut în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și a raporturilor juridice relevante pentru impunerea profitului în perioada 2004 - 2007, anularea scutirii de la plata impozitului pe profit revenea Ministerului Finanțelor Publice și nu Agenției pentru Dezvoltare Regională
În drept s-au invocat art. 218 alin. 2 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și art. 22 alin.1 - 2 din Legea nr. 143/1999 a ajutorului de stat.
Prin sentința administrativă nr. 133 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a respins acțiunea promovată de reclamantă, motivat de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că serviciile au fost executate în baza unui contract și necesitatea efectuării acestora conform art.21 alin.4 lit. h din Legea nr. 57/2003, care să justifice deductibilitatea cheltuielilor efectuate cu aceste servicii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului se susține că reprezentantul reclamantei a fost în imposibilitate de a se prezenta în susținerea cauzei pentru termenul din 07.01.2009, termen la care urma să se dispună în discuția părților mijlocul de probă privind efectuarea unei expertize contabile, imposibilitate dovedită cu adeverință medicală. Se apreciază că în acest mod reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin întâmpinare, pârâta Aas olicitat respingerea recursului, apreciind hotărârea atacată temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar, se constată a fi fondat pentru considerentele ce urmează:
Într-adevăr, așa cum a fost reținut de către instanța de fond precum și în cadrul procedurii administrativ jurisdicționale, conform art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal și dezvoltat prin pct. 48 din nr.HG 44/2004 pentru a se putea deduce din impozitul pe profit cheltuielile cu serviciile de management, asistență sau alte prestări de servicii trebuie îndeplinite cumulativ condiția ca serviciile să fi fost efectiv prestate și ca acestea să fie necesare prin specificul activităților desfășurate de contribuabil.
Instanța de fond a reținut destul de lapidar că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții, deși la dosarul cauzei au fost depuse de reclamantă, ce avea sarcina probațiunii, contract de prestări servicii, oferte, situații contabile, situații de lucrări, facturi, procese verbale de recepție care n-au fost administrate de instanța de fond și prin care se tindea a dovedi cel puțin prima condiție pentru deducerea cheltuielilor cu impozitul pe profit.
Într-adevăr, expertiza contabilă putea prin calitățile sale să ofere o perspectivă mai clară asupra fondului procesului, însă lipsa acesteia nu e de natură a conduce la concluzia nedovedirii faptului juridic al unor servicii efectiv prestate, în condițiile în care instanța de fond mai avea de administrat și proba cu înscrisuri.
Mai mult, condiția necesității acestor servicii este o operațiune de apreciere, de esența activității judecătorului pentru care la prima vedere face inutilă efectuarea unei expertize contabile.
Nu în ultimul rând reprezentanta reclamantei s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în proces, aspect dovedit în recurs, așa încât soluționarea cauzei în lipsa acesteia, e adevărat neimputabil judecătorului fondului, e de natură a efectua dreptul la apărare al reclamantei, precum și dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure aceasta.
Cele mai sus expuse converg spre concluzia că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, așa încât hotărârea atacată va fi casată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.133/CA/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./24.08.2009
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
