Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 301 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru intimata - reclamantă avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 28 ianuarie 2010 s-a depus din partea intimatei - reclamante întâmpinare, după care:
Av. pentru intimata - reclamantă arată că nu are de formulat cereri noi.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av. având cuvântul pentru intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
În combaterea motivelor de recurs arată că cererea de recurs este sumară și mai mult formală pentru că sunt invocate din nou cele două hotărâri de guvern privind circulația materialului lemnos care nu au nici o influență din punct de vedere fiscal. Codul fiscal are prioritate în această materie. Invocă art. 1 al. 3 din Codul fiscal care arată că în materie fiscală prevederile Codului fiscal prevalează asupra oricăror alte prevederi. Invocă dispozițiile art. 155 al. 8 și art. 145 al.8 lit. a Cod fiscal în combaterea motivelor de recurs. Nu există nici o dispoziție în Codul fiscal din care să rezulte că pentru deducerea TVA mai este necesar un alt document în afara facturilor fiscale. TVA a fost achitat și trebuie colectat de la cel care l-a încasat. În raportul de inspecție fiscală s-au copiat aceleași deficiențe, lucru care nu este real.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanta -"- "SRL a chemat în judecată pe pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL pentru a se dispune anularea Deciziei 340/14.09.2007, a Deciziei de impunere - și a Raportului de inspecție fiscală 2949/2007 precum și suspendarea executării până la soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat prin adresa nr.297/25.01.2005 rambursarea sold sumă negativă TVA de 140.217.236 ROL pentru luna decembrie 2005. Urmare a inspecției fiscale efectuate de organele de control din cadrul B - Serviciul Control Fiscal IV, aceasta sumă a fost amânată la rambursare până la finalizarea investigațiilor.
Având în vedere solicitările reclamantei, s-au efectuat mai multe controale fiscale finalizate prin raportul de inspecție fiscală din 18.07.2007 și decizia de impunere atacate.
În raportul de inspecție fiscală s-au făcut constatări pentru perioada verificată (1.11.2004 - 31.12.2004), reținându-se așa-zise neregularități în legatură cu condțiile pentru deducerea taxei pe valoare adaugată iar concluziile raportului s-au materializat în decizia de impunere atacată prin care s-a stabilit pentru această perioadă TVA suplimentar la plată și majorări de întârziere.
Pentru stabilirea acestora s-a reținut că în perioada verificată s-a achiziționat lemn de la Dofteana ( achiziții în valoare de 703.592.886 ROL din care valoare TVA 112.338.360 ROL) și ( achiziții în valoare de 404.638.080 ROL din care valoare TVA 64.606.080 ROL) și a recepționat marfă pe baza avizelor de însoțire a mărfii, ulterior fiind întocmite facturi fiscale ( fila 8 raport fiscal).
În consecință, s-a considerat că înregistrarea în contabilitate s-a facut în baza avizelor de însoțire, acestea fiind considerate actele justificative pentru dovedirea tva de rambursat și, întrucat aceste avize aveau neregularități s-a considerat că nu pot fi avute în vedere ca și documente justificative pentru deducere. Intrucat TVA pentru aceste operațiuni a făcut obiectul deducerii, organul de control a stabilit TVA suplimentar de plată 18.009 RON. S-au invocat dispozitiile art. 3 din HG 7357 1998.
În ce privește suma negativă solicitată la rambursare ( 14.022 RON) s-a stabilit că este corect calculată însă s-a compensat cu suma stabilită suplimentar, prin decizie dispunându-se să achite diferența de 3987 Ron și penalități de întârziere ( calculate pentru întreaga sumă stabilită suplimentar de 18009 RON deși din aceiași perioadă erau îndreptățiți la deducerea sumei de 14.022 RON pentru care s-a operat compensarea prin decizia atacată).
În finalul deciziei de impunere se menționează ca temei legal art. 145 alin. 8 lit. a din Codul fiscal, în care se prevede că dreptul de deducere se justifică"pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează sa îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează sa îi fie prestate de o altă persoana impozabilă, cu factura fiscala, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adaugată."
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat proba cu expertiză contabilă.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta a achiziționat material lemnos în baza unor avize de însoțire a mărfii care nu conțin toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii de comerț iar în ceea ce privește avizele de însoțire a mărfii care au stat la baza facturilor așa cum rezultă din constatările organului fiscal, acestea nu cuprind toate elementele care să justifice deducerea -lui.
Prin sentința civilă nr. 301/19.03.2009 Tribunalul Bacău admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de impunere nr- și raportului de inspecție fiscală și obligarea pârâtei ANAF prin DGFP B să soluționeze cererea reclamantei de rambursare TVA în sumă de 14.022 lei pentru perioada decembrie 2004, cu dobânzile aferente.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele;
Reclamanta contestă Raportul de inspecție fiscala nr.: 2949/18.07.2007 și Decizia de impunere nr.: -, emise de - B Structura de Administrare Fiscala "Activitatea de inspecție fiscală"
Raportul de inspecție fiscala a făcut constatări pentru perioada 01.11.2004 -31.12.2004 reținându-se nereguli în legătură cu condițiile pentru deducerea, iar concluziile raportului s-au materializat in Decizia de impunere nr.: 3019/23.07.2007 prin care s-au stabilit pentru aceasta perioada: A suplimentar de plata in suma de 18.009 RON și ajorări de întârziere in suma de. 14.795 RON
"- " prin cererea nr. 7390/02.08.2007 înregistrata la. - a județului Bac ontestat Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere. - a județului Prin Decizia 340/ 14.09.2007 - B Biroul de soluționare a contestațiilor hotărăște că "- " datorează sumele prezentate mai sus.
"- " contestă în totalitate A stabilit suplimentar în sumă de 18.009 RON, și majorări de întârziere în suma de 14.795 RON, solicită soluționarea cererii de rambursare a în sumă de 14.022 RON pentru decembrie 2004 și achitarea de dobanzi conform art. 120 din OG 92/2003.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile care a concluzionat că cele 7 facturi emise de furnizorii de material lemnos - SRL și - SRL sunt corect întocmite și cuprind toate informațiile necesare pentru a constitui document justificativ, corespund scopului pentru care au fost întocmite iar materialele au fost recepționate în consecință.
Codul fiscal, Legea 571/2003, /2004 și Norma 23/2004 privind circulația materialelor lemnoase nu prevăd obligații ale beneficiarului în situația deficiențelor constatate la întocmirea avizelor de expediție întocmite de furnizor.
În aceste condiții avizele de expediție cuprind toate mențiunile necesare pentru a constitui document justificativ.
Din obiectiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă, se constată că aceasta invoca dispozitiile art. 5 alin. 3 lit. c din Normele de aplicare a HG 427/2004. În primul rând, acest act normativ reglementează circulația matrerialului lemnos și prevede sancțiuni pentru încălcarea normelor, nu și influențe de ordin fiscal. În al doilea rând, art. 5 din Norme se referă la bonul de vânzare și nu la avizul de însoțire, bon de vânzare care se emite în anumite condiții (art. 5 alin. 1,4,8 din Norme).
Art. 6 din HG 427/2005 este cel aplicabil în cauză și el prevede că: " (1) Factura fiscală pentru materiale lemnoase se folosește numai atunci când vânzatorul este persoană impozabilă plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și este documentul secundar de provenientă pentru:
a) masă lemnoasă pe picior comercializat între persoane juridice;
b) materiale lemnoase comercializate între persoane juridice.
(2) La completarea facturilor fiscale prevăzute la alin. (1) se aplică reglementările specifice din domeniul financiar-fiscal.
(3) În factura fiscală se înscriu în mod obligatoriu: volumul brut pe specii în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) și sortimentele și cantitățile pe specii în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b)."
Toate condițiile prevăzute de legislația fiscală pentru deductibilitatea TVA au fost îndeplinite, așa cum se arată în raportul de expertiză. Chiar în actul de control se recunoaște că facturile conțin toate mențiunile obligatorii, însă acestea, contrar dispozițiilor în materie fiscală nu sunt avute în vedere ca singure documente care pot justifica rambursarea TVA.
Referitor la avizul de însoțire, el este, așa cum e definit de art. 7 din Norme, "Documentul de însoțire a materialelor lemnoase pe durata transportului cu orice mijloc de transport"
Mai mult, din raportul de expertiză contabilă rezultă că acest material lemnos a fost recepționat la societatea reclamantă și a făcut obiectul vânzării ulterioare către furnizori, deci toate operațiunile au fost reale. Acest lucru nu este contestat nici de către pârâtă. Refuzul acesteia de a acorda TVA nu se întemeiază pe normele legale care stabilesc condițiile de deductibilitate TVA, ci pe alte dispoziții care sancționează încălcarea unor reguli privind circulația materialului lemnos.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP În motivarea recursului se arată că intimata a achiziționat material lemnos de la doi furnizori în baza unor avize de însoțire a mărfii care nu conțin toate elementele prevăzute de art. 7 din nr.HG 427/2004, actul normativ care cuprinde prevederi speciale privind circulația și controlul circulației materialului lemnos și este pe deplin incident în cauză.
În sensul celor de mai sus, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 5/2007 a statuat că nu poate fi dedus TVA - ul în cazul în care documentele justificative prezentate ( inclusiv avizele de însoțire a mărfii) nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data operațiunii, HG nr. 427/2004 fiind unul din actele normative fiscale speciale aplicabile în cauză.
Prin lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute expres de HG nr. 427/2004 avizele de expediție nu îndeplinesc condițiile de formă și fond menționate imperativ de legiuitor, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 9 din același act normativ.
Cum intimata nu a făcut dovada respectării acestor condiții, în condițiile în care legiuitorul a sancționat cu nulitatea aceste acte, rezultă că nici facturile emise în baza acestora nu pot avea calitatea de documente justificative care să determine dreptul de deducere a TVA -ului aferent operațiunii de vânzare.
Intimata - SRL a formulat întâmpinare, însă nefiind depusă în termenul prevăzut de art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă, va fi reținută ca și concluzii scrise.
Intimata susține că potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 8 lit. a din Codul fiscal, dovada dreptului de deducere a TVA nu poate fi făcută cu avizul de expediție, textul fiind fără echivoc și impunând contribuabilului să facă dovada cu factură.
Susține că pentru lemnul livrat conform fiecărui aviz de expediție s-a emis factura ulterior, în termenul prevăzut de art. 155 alin. 3 din Codul fiscal, facturile au fost înregistrate în contabilitate, iar plățile s-au făcut fie în numerar, fie prin cont.
Intimata mai susține că a pretinde aplicarea unor dispoziții din alte acte normative (HG nr. 427/2004), care nu reglementează regimul TVA și dreptul de deducere a acestuia, că circulația materialului lemnos, contravine dispozițiilor art.1 alin. 3 din Codul fiscal.
Intimata arată că toate condițiile prevăzute de legislația fiscală pentru deductibilitatea TVA au fost îndeplinite, așa cum se arată în raportul de expertiză. De altfel, chiar în actul de control se recunoaște că facturile conțin toate mențiunile obligatorii, însă contrar dispozițiilor în materie fiscală nu sunt avute în vedere ca singure elemente care pot justifica rambursarea TVA.
Intimata mai arată că decizia nr. 5/2007 a, invocată de recurentă, se referă la operațiuni anterioare intrării în vigoare Legii nr. 57/2003 și incidența noului cod fiscal asupra altor raporturi de drept fiscal.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și de susținerile părților, constată că recursul este nefondat. Dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată este reglementat de art. 145 din Codul fiscal. 8 al acestui articol stabilește că dreptul de deducere se justifică cu factura fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. 8 din Codul fiscal.
Nici Codul fiscal și nici Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, nu condiționează exercitarea dreptului de deducere a TVA de îndeplinirea condițiilor prevăzute de nr.HG 427/2004 de aplicare a Normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora,și al instalațiilor de transformat lemn rotund.
Din probele administrate în cauză rezultă că facturile depuse de intimată pentru justificarea dreptului de deducere conțin mențiunile obligatorii prevăzute de art.155 al.8 din Codul fiscal. De altfel, nici organul fiscal nu susține că facturile nu conțin mențiunile obligatorii sau că operațiunile nu sunt reale, ci susține doar faptul că avizele de expediție nu conțin toate elementele prevăzute de HG nr. 427/2004 și nu se poate justifica proveniența materialului lemnos.
Constată că în cauză nu au incidență dispozițiile HG nr. 427/2004 și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea. Urmează să fie menținută hotărârea pronunțată de instanța de fond și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,--3, județul, împotriva sentinței civile nr. 301 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - cu sediul în,-, județul B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL cu sediul în B,--3, județul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Red./19.02.2010 Tehnored./19.02.2010 ex. 5
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
