Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1058/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 573/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea ședinței publice din 6 octombrie 2009, când instanța, față de lipsa recurentei, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2009, dând posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, încheierea prin care s-a dispus amânarea pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H solicitând anularea raportului de inspecție fiscală nr. 20488/29.03.2007, a măsurii nr. 1 din Dispoziția nr. 93/29.03.2007 precum și a deciziei nr. 1/22.05.2007 prin care a fost respinsă contestația reclamantei.
În motivarea acțiunii sale, în esență, reclamanta a arătat că în ce privește facturile emise de - SRL D, fiind vorba de asistență tehnică de specialitate aprecierea necesității acordării acesteia intră în atribuțiile reclamantei și a celor două societăți din Italia, care sunt asociați în participațiune și nicidecum nu poate fi apreciată de către organele de control care n-au specialitate în industria chimică și au fost îndeplinite toate condițiile cerute de art. 21 alin. 4 lit. m din codul fiscal, pct. 48 din Normele Metodologice. Cu privire la facturile emise de SRL Italia se arată că susținerea organelor de control că unitatea nu a putut justifica necesitatea și prestarea efectivă a prestațiilor prin documentele primare este întrucât societatea dispune de un număr impresionant de documente, suport electronic, și întreg sistemul informatic referitor la identificarea de noi produse, punerea la punct a noilor produse de producție, alegerea mostrelor, gestionarea acestora, se realizează la firma din Italia prin rețeaua proprie și cu personalul acesteia și în perioada ianuarie - septembrie 2006, un număr de 6 salariați ai reclamantei au fost instruiți în Italia la - SRL timp de 124 de zile, situație dovedită cu cele 6 delegații.
Prin sentința nr. 573/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL D, a anulat decizia nr. 1/22 05 2007 emisă de pârâtă, a admis contestația reclamantei împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 20488/29 03 2007 și a măsurii nr. 1 din Dispoziția nr. 93/29 03 2007.
S-a anulat parțial raportul de inspecție fiscală cât privește dispoziția de diminuare a pierderii fiscale cu -, 09 lei și temeiurile reținute pentru aceasta și măsura nr. 1 din Dispoziția nr. 93/29 03 2007 emisă de pârâtă.
S-a menținut în rest raportul de inspecție fiscală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 3004 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expert contabil prin care s-a constatat că prestarea efectivă a serviciilor dintre reclamantă și - SRL D este justificată prin rapoarte întocmite lunar, confirmate de reclamantă și având în vedere că reclamanta își desfășoară activitatea cu produse chimice, complexe, unele toxice, necesitatea acordării asistenței tehnice este apreciată de către specialiștii unității.
Cu privire la prestațiile efectuate de firma - SRL Italia se arată că prestarea efectivă a prestațiilor a fost justificată cu următoarele documente:
- 6 ordine de deplasare a 6 salariați de la reclamantă la firma pentru instruire și schimb de experiență.
- 9 mesaje transmise pe cale electronică.
S-a apreciat astfel că au fost respectate prevederile art. 21 alin. 4 lit. m, din Codul fiscal cât și prevederile pct. 48 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004.
Împotriva hotărârii a declarat recurs H solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pârâta invocă motivul de recurs vizând nemotivarea hotărârii apreciind că instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertiză fiind încălcate prev. art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.
Se invocă și prevederile art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă constând în faptul că au fost greșit interpretate probele administrate, ceea ce a condus la concluzia că facturile emise de - și - SRL Italia reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit pentru că nu s-a dovedit necesitatea cheltuielilor prin specificul activității, și nu există documente care să dovedească prestarea efectivă a serviciilor prevăzute în contract așa cum se prevede în art. 21 alin.4 Cod fiscal și pct. 48 și 49 din Normele Metodologice aprobate prin HG 44/2004.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs vizând nemotivarea hotărârii nu este fondat întrucât chiar dacă a preluat concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a arătat în hotărâre de ce consideră că serviciile evidențiate prin facturile în litigiu sunt cheltuieli deductibile prin prisma prevederilor legale.
În ce privește interpretarea legii și a probelor dosarului instanța apreciază că în cauză se impunea o analiză complexă a tuturor condițiilor pe care legea fiscală le impunea pentru a stabili caracterul deductibil sau nedeductibil al cheltuielilor efectuate cu prestările de servicii de consultanță.
Astfel, art. 21 al.4 lit.m Cod fiscal în forma aplicabilă anului 2006 când au loc prestările de servicii în discuție prevede expres că nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
În aplicarea acestui text normele metodologice aprobate prin HG 44/2004 pct. 48 și 49 prevăd că " pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate."
Condițiile sunt reglementate diferit la pct.49 din Norme în cazul persoanelor afiliate în sensul ca "pentru servicii de management, consultanță și asistență tehnică prestate de nerezidenții afiliați contribuabilului, la analiza tranzacțiilor pentru determinarea deductibilității cheltuielilor trebuie să se aibă în vedere și principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenția-model cu privire la impozitele pe venit și impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere: părțile implicate; natura serviciilor prestate; elementele de recunoaștere a cheltuielilor și veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii."
Prin urmare instanța de fond trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale.
Procedând la această analiză instanța reține că deși între - SRL D și reclamantă s-au încheiat contractele nr. 330/5 07 2005 și 1/5 01 2006 de consultanță tehnică și management în producție și s-au întocmit rapoartele lunare ale activităților prestate - rapoartele lunare sunt identice pentru fiecare lună pe parcursul unui an întreg, fiind mult prea generale pentru a concluziona ce activități s-au prestat și cine sunt beneficiarii activităților sau prestațiilor.
Astfel, aceste rapoarte ar fi trebuit să indice în concret numele persoanelor instruite, loturile de mărfuri recepționate zilnic.
Având în vedere și relația între cele două societăți care au același administrator, instanța apreciază că, pe de o parte nu s-a făcut dovada prestării serviciilor din contracte - rapoartele lunare fiind întocmite formal - și nici nu s-a demonstrat necesitatea prestărilor eventualelor servicii pe toată durata celor două contracte, astfel încât cheltuielile cu plata acestor servicii în mod corect au fost considerate ca nedeductibilă de către organul fiscal.
În ce privește relațiile contractuale ale reclamantei cu - SRL Italia se reține că deși părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 72/20.04.2006 nu există documente primare justificative privind personalul și utilajele pe care - SRL Italia le-ar fi pus la dispoziția reclamantei în anul 2006 așa cum a pretins organul fiscal: proces verbal, fișe de magazie, contracte de comodat sau alte documente care să ateste că în activitatea reclamantei s-au utilizat instalații și utilaje ale - SRL Italia sau operatori ai acesteia.
Reclamanta nu a demonstrat nici că societatea din Italia ar fi acționat ca intermediar la încheierea contractelor de vânzare cu clienți din Italia, acestea fiind încheiate direct între reclamantă și partenerii externi.
Mai mult în acest caz între cele două societăți există o relație între persoane afiliate, în sensul art. 7 al.1 pct.21 Cod fiscal având în vedere că reprezentantul legal al - SRL Italia, de, este asociat al SRL Italia care este asociatul unic al reclamantei, fiind totodată și fratele administratorului reclamantei - d-l.
Reclamanta susține că a demonstrat cu întreaga corespondență depusă la dosar prestarea serviciilor, însă această corespondență nu are valoarea de document contabil primar a fi înscris în evidențele contabile ale reclamantei.
În consecință instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este pronunțată cu interpretarea greșită a prevederilor legale și a probațiunii administrate, astfel că se impune ca potrivit art. 304 pct.9 și 3041raportat la articolul 312 alin.2 Cod procedură civilă să se admită recursul pârâtei, să se modifice hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a păstrării actelor administrativ fiscale atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței nr. 573/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și în consecință:
Modifică hotărârea atacată și respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SRL D împotriva pârâtei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. FM
Dact./ex.4/17.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
