Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 108/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au fost pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă - P N și de recurentele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței civile nr. 90 CF din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă - P N, avocat, iar pentru recurenta-pârâtă - N, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat pentru recurenta-reclamantă pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. Sub aspectul legalității sentinței recurate, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe tot ceea ce s-a cerut, întrucât prin completarea la acțiune au solicitat și anularea procesului verbal de control încheiat de Direcția Regională Vamală, la executare solicitându-se întreaga sumă din procesul verbal. Un alt aspect de nelegalitate vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxa achitată pentru expertiza contabilă. Apreciază că deși mandatarul societății nu a solicitat cheltuieli de judecată, societatea nu a renunțat în mod valabil la acest drept, renunțarea fiind un act de dispoziție pentru care este necesar un mandat special.
Pe fondul cauzei, referitor la capătul de cerere respins de instanța de fond, apreciază că s-a reținut greșit că societatea datorează drepturi de import pentru trei mijloace de transport înmatriculate în Republica M, întrucât a fost încălcat regimul vamal de admitere temporară cu exonerarea drepturilor de import și că un singur transport intern echivalează cu nerespectarea regimului vamal. Arată că au dovedit faptul că transportul s-a efectuat direct către beneficiari, fiind întrunite condițiile unui transport început sau sfârșit în afara granițelor țării. Totodată, apreciază ca fiind nelegală raportarea operațiunilor de import din 2005 la dispozițiile Legii nr. 86/2006, la acea dată fiind în vigoare Legea nr.141/1997. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă N solicită admiterea recursului și modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Societatea a efectuat în 2005 operațiuni de import pentru care a declarat condiția de livrare a mărfurilor ca fiind CPT - transport plătit până la locul de destinație. Întrucât transporturile au fost efectuate cu mijloace aparținând societății, condiția CPT a fost eronat declarată, organul vamal procedând corect la includerea cheltuielilor de transport în valoarea în vamă a bunurilor importate, dispozițiile art. 77 din Legea 141/1997 au fost preluate fără modificări de Legea nr.86/2006. În fapt se dovedește că importatorul a efectuat aceste cheltuieli, fiind cuprinse în contabilitatea firmei.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât prima instanță s-a pronunțat și cu privire la anularea procesului verbal, iar în ceea ce privește mandatul, acesta a fost încheiat potrivit legii, dar pur și simplu societatea nu a uzat de acesta solicitând și plata cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei, arată în dosar au fost depuse 15 facturi care dovedesc că s-au efectuat transporturi interne, neexistând avize, declarații vamale, etc. care să dovedească că acestea au început sau s-au terminat în afara teritoriului vamal al României. Sub acest aspect, apreciază că motivele recursului nu sunt susținute cu dovezi.
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, pune concluzii de admiterea acestuia întrucât vizează aceleași motive cu recursul organului fiscal.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursurilor declarate de pârâte, arătând că au depus la fond acte de la registrul comerțului care dovedesc că au mai multe puncte de lucru, iar din facturile aflate în dosarul cauzei rezultă faptul că mărfurile provin din Republica
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 90/CF/07 octombrie 2008 pronunțată în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - P N în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ I, fiind anulată în parte Decizia nr. 666/20 decembrie 2006 emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și procesul - verbal nr. 13159/20 septembrie 2006 întocmit de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ I, în sensul desființării obligației de plată a reclamantei pentru sumele de 1053 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, 28 lei reprezentând comision, 420 lei reprezentând majorări de întârziere aferente, 10 lei majorări de întârziere aferente comisionului vamal și 48 lei penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, fiind menținute în sarcina reclamantei obligațiile de plată în sumă de 19.086 lei reprezentând taxe vamale, 14.185 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente taxelor vamale și 2.409 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente taxelor vamale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de control cu nr. 13159/CIV/20.09.2006 întocmit de secund-pârâta Direcția Regională Vamală I au fost stabilite în sarcina reclamantei mai multe obligații de plată a unor diferențe de drepturi de import.
Prima obligație de plată decurgând din neincluderea în valorile declarate în vamă pentru facturile externe N 18/23.03.2005 a sumelor de câte 1400 USD pentru fiecare factură a fost anulată de prim-pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N prin soluționarea favorabilă în sensul admiterii în parte a contestației reclamantei și pronunțarea Deciziei nr. 666/20.12.2006. Sumele inițial stabilite ca diferențe de drepturi de import în cuprinsul Procesului - Verbal nr. 13.159/CIV/20.09.2006, în cuantum total de 2200 lei nu fac obiectul actualei cauze.
Obiectul actualei cauze îl formează alte două impuneri care au primit o soluționare nefavorabilă reclamantei în Decizia nr. 666/20.12.2006.
Prima obligație de plată decurge din neincluderea în vamă a cheltuielilor de transport.
A doua obligație de plată decurge din constatarea pârâtelor conform căreia mijloacele de transport ale reclamantei pentru care s-a acordat admiterea temporară nu au fost utilizate exclusiv pentru transporturi care încep sau se termină pe teritoriul vamal al României.
Cu privire la prima obligație de plată s- reținut următoarea situație de fapt:
Prin actele administrative atacate în cauză, procesul verbal de control nr. 13159/CIV/20.09.2006 întocmit de secund-pârâta Direcția Regională Vamală I și Decizia cu nr. 666/20.12.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N au fost stabilite și menținute în sarcina reclamantei obligații de plată pentru sumele de 1053 lei reprezentând taxe pe valoarea adăugată, 28 lei comision vamal și 420 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. Motivele obligației stabilite sunt:
In cursul anului 2005 reclamanta a derulat operațiuni de import de bunuri constând în porumb boabe având ca țară de export Republica Mijloacele de transport sunt autovehiculele 999 și 199. Reclamanta avea drept de folosință asupra mijloacelor de transport cu numerele de înmatriculare 199 și 999 în baza contractelor de comodat având încheierile de autentificare nr. 2699/10.09.2003 și 2098/10.09.2003. Conform susținerii pârâtelor, reclamanta a declarat în mod eronat condiția de livrare a mărfurilor conform 2000 ca fiind CPT, deși transportul a fost efectuat cu mijloace de transport asupra cărora importatorul avea drept de folosință în baza contractelor de comodat. S-a reținut de către autoritățile publice pârâte că în valoarea în vamă declarată pentru operațiunile de import, reclamanta nu a inclus contravaloarea transportului pe parcurs extern, în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
Examinând cadrul normativ invocat de pârâte și incident în cauză, instanța a reținut următoarele norme de drept aplicabil în cauză:
Potrivit art. 57 (2) lit. a din Legea nr. 86/2006, la valoarea în vamă. includ. cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română. Potrivit art. 68 lit. b din G nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal în situația în care transportul se efectuează cu titlu gratuit sau este efectuat cu mijloace de transport aparținând cumpărătorului mărfurilor, cheltuielile de transport. se includ în valoarea în vamă a mărfurilor importate.
Primul aspect care este de remarcat este faptul că la data derulării operațiunilor de import în cursul anului 2005, nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 86/2006 și nici ale G nr. 707/2006, prevederi care în mod eronat au fost reținute ca temei al stabilirii obligației de plată a diferențelor de drepturi și import.
Al doilea aspect este acela că reclamanta, chiar și în ipoteza în care ar fi fost în vigoare actele normative (Legea nr. 86/2006 și G nr. 707/2006), art. 68 lit. b din G nr. 707/2006 tot nu ar fi fost aplicabil reclamantei pentru următoarele motive:
Transportul nu s-a efectuat cu titlu gratuit, ci s-a efectuat pe cheltuiala importatorului (carburant și cheltuieli de personal). Transportul nu s-a efectuat cu mijloace de transport aparținând cumpărătorului. Autovehiculele 199 și 999 nu aparțin reclamantei. nu transferă dreptul de proprietate de la comodant la comodatar. Dreptul de folosință al comodatarului nu echivalează cu dreptul de proprietate, folosința fiind numai un dezmembrământ al proprietății. Faptul că în contractele de comodat se stipulează obligația comodatarului de a se îngriji de autovehicule ca un proprietar nu echivalează cu transmiterea dreptului de proprietate. Prin urmare, nici dacă ar fi fost în vigoare G nr. 707/2006, reclamanta tot nu ar fi avut obligația de a include în valoarea declarată în vamă cheltuielile de transport.
Pentru motivele de mai sus, instanța a anulat obligațiile de plată astfel stabilite.
A doua obligație vamală ce face obiectul actualei cauze se referă la sumele de 19.086 lei reprezentând taxe vamale, 14.185 lei majorări de întârziere aferente taxelor vamale și 2.409 lei reprezentând penalități de întârziere aferente taxelor vamale. Sumele astfel impuse sunt urmare a faptului că mijloacele de transport pentru care s-a acordat admiterea temporară nu au fost utilizate exclusiv pentru transporturi care încep sau se termină în afara teritoriului vamal al României. S-a reținut de către autoritățile pârâte că din verificarea evidențelor financiar contabile ale reclamantei, că mijloacele de transport pentru care reclamanta a beneficiat de regim vamal de admitere temporară au efectuat și transporturi interne așa cum rezultă din facturile de vânzare la intern, respectiv avizele de expediere a bunurilor importate pentru anii 2003-2005. S-a reținut încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 419 lit. c din G nr. 707/2006, fapt ce a dus la nașterea datoriei vamale.
În fapt,reclamanta a efectuat mai multe transporturi cu autovehicule aflate în regim de admitere temporară fără a face dovada că acestea au început sau s-au terminat în afara teritoriului vamal al României. În total s-au reținut 15 transporturi interne.
Transporturile au fost efectuate cu autovehiculele 199 și 999.
Pentru două transporturi reclamanta susține că acestea au început pe teritoriul M, au trecut prin punctul vamal, cumpărător fiind C România L - Pentru alte trei, transporturi efectuate la 26.09.2005, 28.10.2005 și 17.12.2005 cu autovehiculele 999 și 199, se arată de către reclamantă că nu poate fi decât o eroare privind mijloacele de transport înscrise în facturile fiscale, întrucât la 11.09.2005 aceste mijloace de transport au fost restituite proprietarului conform proceselor verbale nr. 173 și 174 din 11.09.2005.
Chiar și în ipoteza în care susținerile reclamantei sunt reale, acesta nu au relevanță. Relevant este faptul că cele trei autovehicule au încălcat regimul vamal de admitere temporară cu exonerarea drepturilor de import. Pentru toate cele trei autovehicule aflate în regim de admitere temporară este suficient câte un transport intern care să atragă anularea regimului vamal acordat.
Pentru alte 12 facturi fiscale reclamanta nu invocă efectuarea unor transporturi care au început ori s-au terminat în afara teritoriului vamal al României.
Pentru motivele mai sus arătate a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, cu consecința anulării obligației de plată a sumelor de 1.053 lei A, 28 lei comision vamal și 420 lei majorări de întârziere aferente comisionului vamal și 48 lei penalități de întârziere aferente A și a menținerii obligațiilor de plată sumelor de 19.086 lei taxe vamale, 14.185 lei majorări de întârziere aferente taxelor vamale și 2.409 lei penalități de întârziere aferente taxelor vamale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanta - LPN, legal timbrat cu timbru judiciar 0,15 lei și taxă de timbru - 2 lei, anulate la dosar - fila 30, precum și pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, scutite de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a procesului verbal de control nr. 13159/20 septembrie 2006 care era nelegal, reținând și considerentele sentinței referitoare la decizia nr. 666/20 decembrie 2006, și nici asupra cheltuielilor de judecată, mandatarul care nu le-a solicitat, nefiind mandatat special în acest sens. Cu privire la fondul cauzei s-a susținut că greșit s-a reținut că datorează drepturi de import pentru autovehiculele CU AI 99, 847 și ST AG 999, fiind efectuat un singur transport, din raționamente practice, direct către beneficiar sau către depozitul societății, fiind întrunite condițiile unui transport început sau sfârșit în afara granițelor României. Referitor la facturile fiscale nr. -/17 decembrie 2005, -/28.10.2005 și -/26.09.2005 s-a susținut că greșit s- menționat autovehiculele care fuseseră predate proprietarului de drept de la data de 11 septembrie 2005.
Pe de altă parte, deși în cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă, instanța a ignorat această probă, deși modalitatea de calcul este greșită, inclusiv cu privire la perioada pentru care s-au calculat aceste drepturi, având în vedere dispozițiile art. 226 al. 3 din legea 86/2006 și momentul efectuării controlului - 20 septembrie 2006, nefiind datorate accesoriile decât după comunicarea existenței datoriei vamale.
În motivarea recursurilor declarate, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE au susținut că transporturile efectuate în anul 2005 au fost realizate cu mijloace de transport aparținând societății, condiția de livrare a mărfurilor CPT fiind eronat declarată, reținând dispozițiile art. 77 din Legea 141/1997, preluate de dispozițiile art. 57 al. 2 din Legea 86/2006, precum și prevederile art. 68 din HG707/2006.
Cu privire la recursul reclamantei, a formulat întâmpinare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, instanța pronunțându-se asupra tuturor cererilor formulate în cauză, iar pentru a beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale cu privire la mijloacele de transport menționate, acestea trebuiau utilizate doar pentru efectuarea unor transporturi care încep sau se termină în afara teritoriului vamal al României, condiție neîndeplinită în cauză.
La recursurile formulate de pârâte reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestora, având în vedere că dispozițiile reținute ca temei al stabilirii obligației de plată a diferențelor de drepturi de import prevăzute de Legea 86/2006 și HG707/2006 nu erau în vigoare la data efectuării operațiunilor de import.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin sentința recurată instanța a soluționat toate cererile deduse judecății, potrivit dispozițiilor art. 129 al. ultim Cod procedură civilă, inclusiv privind anularea procesului verbal de control nr. 13159/20 septembrie 2006. Motivul referitor la cheltuielile de judecată nu este fondat, având în vedere că în cauză nu s-a formulat o cerere pentru obligarea pârâtelor la plata acestora nici prin acțiunea introductivă, nici prin completarea la acțiune. În acest context nu se poate reține că avocatul societății și-a depășit mandatul dat susținând că nu solicită cheltuieli de judecată, aceasta nereprezentând renunțarea la judecata unei cereri formulate, ci neformularea unei asemenea cereri în condițiile în care chiar reclamanta recunoaște că nu a fost mandatat.
Pentru operațiunile de import desfășurate de către reclamantă în anul 2005 a fost declarată condiția de livrare a mărfurilor conform 2000 ca fiind CPT - transport plătit până la locul de destinație, potrivit declarațiilor de import nr. I 1057, 1058/16 martie 2005, I 1286, 1287/24 martie 2005, I 3022/27 iulie 2005 și I 3084 din 04 august 2005. Cu toate acestea transporturile au fost efectuate cu autovehiculele ce făceau obiectul contractelor de comodat autentificate sub nr. 2698, 2699/10 septembrie 2003 la. - P În baza contractelor de comodat societatea a dobândit dreptul de folosință asupra mijloacelor de transport, cu consecința suportării cheltuielilor aferente importului de bunuri din Republica Reținând și clauzele contractelor de vânzare - cumpărare nr. 37/10 martie 2005, respectiv nr. 154/12 decembrie 2003, în sensul că părțile au stabilit condițiile de livrare a mărfii ca fiind CPT, instanța apreciază că situația de fapt nu confirmă declarația vamală cu consecințe asupra drepturilor de import declarate. Chiar dacă contractul de comodat nu transferă dreptul de proprietate, ci doar folosința, consecința imediată a încheierii contractului constă în suportarea cheltuielilor de transport de către importator, iar nu de exportator, potrivit regulilor - 2000. Astfel, clauza CPT convenită la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare de către părți înseamnă că vânzătorul plătește taxele pentru transportul mărfii (frachtul) până la o destinație convenită, respectiv R sau Târgu, conform contractelor de vânzare - cumpărare depuse la filele 50 - 53 din dosarul de fond.
În aceste împrejurări, realizarea transportului mărfii de către cumpărător, cu mijloacele de transport asupra cărora avea drept de folosință, impunea includerea cheltuielilor de transport pentru calcularea obligațiilor fiscale, reprezentând comision vamal, potrivit dispozițiilor art. 77 al. 2 lit. a din legea 141/1997 privind Codul vamal al României, respectiv ale art. 110 lit. a din anexa 1 din HG1114/2001, în vigoare la data importului.
Indicarea drept temei a obligației de plată a comisionului vamal și taxei pe valoarea adăugată a dispozițiilor din noul Cod vamal al României reglementat de Legea 86/2006 nu atrage nulitatea obligațiilor stabilite, în condițiile în care reglementări similare erau cuprinse în Codul vamal și regulamentul de aplicare a acestuia la data importurilor privind modul de stabilire valorii în vamă, incluzând și cheltuielile de transport efectuate pe parcursul extern, neincluse în prețul mărfii, art. 77 al. 2 din Legea 141/1997, art. 110 lit. din HG 1114/2004, precum în prezenta cauză, în condițiile în care s-a dovedit că transportul nu a fost efectuat de către vânzător, cheltuielile de transport nefiind suportate de acesta și incluse în prețul mărfii.
În ce privește cuantumul obligațiilor stabilite de autoritățile vamale, 1.081 lei debit și 478 lei accesorii, instanța constată că acestea au fost calculate având în vedere costul mediu al unui transport constând în bunuri similare și în aceleași cantități cu cele importate de societatea reclamantă, pe ruta Chișinău - I, de 330 USD, potrivit facturilor din perioada 24.06.2005 - 02.08.2005, depuse la dosarul de fond - filele 140 - 142.
În aceste condiții nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiză contabilă administrat cu ocazia judecății în fond a cauzei, care au stabilit că obligațiile datorate de reclamantă sunt de 831 lei debit și 302,54 lei accesorii, având în vedere un cost mediu al unui parcurs extern pe distanța Chișinău - Vama de 250 USD, fără depune dovezi în sensul existenței unor contracte care să stabilească asemenea costuri.
În consecință, obligațiile vamale stabilite pentru cheltuielile de transport aferente bunurilor importate de către reclamantă, sunt conforme dispozițiilor menționate din Codul vamal și regulamentul de aplicare a acestuia, în vigoare la data importurilor.
Referitor la accesoriile calculate, instanța apreciază că acestea au fost legal stabilite, reținând dispozițiile art. 115 al. 1, art. 116 alin.1 Cod procedură fiscală, accesoriile fiind datorate pentru obligațiile bugetare stabilite de la data scadenței, a efectuării importului, conform dispozițiilor art. 141 din Legea 141/1997, în cuantumul prevăzut de HG1513/2002 și HG 784/2005, fiind irelevantă pentru calcularea accesoriilor data predării autovehiculelor către titularul dreptului de proprietate asupra acestora.
Cu privire la obligațiile vamale stabilite pentru încălcarea obligației corespunzătoare regimului de admitere temporară a mijloacelor de transport, privind utilizarea exclusivă a acestora pentru transporturi care încep sau se termină în afara teritoriului vamal al României, instanța constată că reglementarea instituției este realizată de dispozițiile art. 119 din Legea 141/1997, respectiv ale art. 155, art. 285 al. 2 lit. d din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin HG1114/2002.
Astfel, admiterea temporară vehiculelor rutiere de folosință comercială precum cele folosite de către reclamantă - cu nr. 847, CU AI 199, ST AG 999, este condiționată de utilizarea exclusivă pentru un transport care începe sau se termină în afara teritoriului României, nerespectarea acestei condiții determinând modificarea regimului vamal și calcularea obligațiilor vamale corespunzătoare.
În acest cadru, instanța constată că reclamanta a realizat transporturi de ciment potrivit facturilor de la filele 102 - 104 dosar fond către TICONSTRUCT LPN la data de 01 iulie 2004 cu mijloc de transport cu nr. 199, P N - 23 iunie 2004, mijloc de transport cu nr. 847, IMPORT EXPORT L I - 04 iulie 2004, mijloc de transport ST AG 999, 847, CU AI 199, transporturi ce nu au caracter extern, fiind efectuate integral pe teritoriul vamal al României.
Din probatoriul cauzei nu rezultă că bunul transportat -ciment- a făcut obiectul unui contract cu partener extern, urmând a fi trimise direct beneficiarului - partenerul intern, pentru a confirma susținerile reclamantei referitoare la efectuarea din rațiuni practice, a unui singur transport de la partenerul extern din Republica M la cel intern din I, P N, singurele contracte depuse în cauză fiind cele de vânzare - cumpărare de porumb boabe, respectiv soarelui - filele 50 - 53 dosar fond, iar nu pentru ciment sau alte produse.
În aceste condiții, constatându-se încălcarea condițiilor corespunzătoare regimului vamal de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale privind mijloacele de transport ce au făcut obiectul contractelor de comodat, arendă depuse la filele 27, 99 - 101 din dosarul de fond, devine irelevante apărările reclamantei privind celelalte transporturi efectuate la depozitele societății, după data predării proprietarului de drept, la numitul. Referitor la concluziile expertizei contabile efectuate cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei, instanța constată că acestea se limitează la analizarea doar a trei transporturi, altele decât cele analizate de prezenta instanță pentru aprecierea respectării regimului vamal suspensiv, expertiza nefiind concludentă, din acest punct de vedere asupra tuturor aspectelor de fapt deduse judecății.
În consecință, în mod legal autoritățile vamale au calculat drepturi vamale de import aferente mijloacelor de transport menționate, potrivit dispozițiilor art. 144 al. l lit. b, al. 2, 3 din Legea 141/1997, precum și ale art. 155 al. 2, 3 din HG1114/2001, precum și accesoriile conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Cum cuantumul obligațiilor stabilite de autoritățile vamale pentru încălcarea regimului vamal suspensiv nu a fost contestat prin acțiunea formulată și completată de reclamantă, nefiind analizat de către expertul contabil cu ocazia expertizei contabile, instanța de recurs nu poate examina motivul de recurs privind modalitatea de calcul a acestora decât cu acceptarea modificării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, situație inadmisibilă.
Considerentele expuse anterior referitor la indicarea drept temei a dispozițiilor noului Cod vamal, în condițiile reglementării similare din Legea 141/1997 și HG 1114/2001, în vigoare la data încălcării regimului vamal suspensiv, sunt pe deplin incidente și în această situație.
Față de toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 al. l, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă vor fi admise recursurile declarate de pârâte, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii, ca nefondate, a acțiunii astfel cum a fost completate, prima instanță apreciind eronat situația de fapt referitor la regimul juridic al mijloacelor de transport cu consecința aplicării necorespunzătoare dispozițiilor legale incidente, precum și cauzele de nulitate ale actelor contestate.
În temeiul art. 312 al. l Cod procedură civilă va fi respins, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrative formulate de recurentele - pârâteDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEșiDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEîn numele și pentruAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILORîmpotriva sentinței civile nr. 90 CF din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr. 90/CF din 7.10.2008 a Tribunalului Neamț.
Respinge, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost completată.
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ formulat de recurenta - reclamantă - P împotriva sentinței civile nr. 90 CF din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. tehnored. 3 ex. 27 febr. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
