Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1378/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1378
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.504 pronunțată în data de 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, județ D și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Pro în B,--3, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, în ordinea de pe listă nu au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata-reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la cel de-al treilea termen de judecată, după care,
Curtea verificând actele și lucrările ia act că recurenta-pârâtă DGFP Bas olicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă în fața instanței avocat, care depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și note de concluzii.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.505 pronunțată în data de 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a dispus anularea deciziei B nr.16/25.03.2008, anularea deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată nr.23/19.01.2008, anularea raportului de inspecție fiscală nr.8455/29.01.2008, anularea raportului de inspecție fiscală din 23.01.2008, anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 26.01.2008, anularea dispozițiilor privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr.347/29.01.2008, prin care se constată că societatea nu și-a achitat în termen obligațiile de plată curente pe perioada de până 03.09.2006 și ca atare a înregistrat majorări de întârziere, iar pe cale de consecință anularea tuturor actelor subsecvente și accesorii.
Pentru pronunța această sentință, tribunalul reținut că, în fapt - SRL Baî ncheiat în baza nr.OUG40/2003 Convenția nr.176/02.12.2003 și respectiv Convenția nr.48/8.04.2003, prin care s-a aprobat eșalonarea la plata a obligațiilor restante în sumă de 155.564 lei și scutirea la plată a dobânzilor și penalităților de întârziere în sumă de 184.674 lei, cu îndeplinirea corelativă a anumitor condiții asumate pin convenție și că prin decizia nr.43 din 20.12.2007 a Bs -a dispus desființarea parțială a deciziei de impunere nr.198 din 11.10.2007 respectiv Cap.III pct.1- înlesniri la plată din raportul de inspecție fiscală nr.36 590 din 4.10.2007. Ca urmare, s-a efectuat din nou control de către B, pentru contribuabilii mijlocii - activitate de inspecție fiscală în perioada 21.01.-23.01.2008 în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.8455 din 23.01.2008, stabilindu-se că societatea a achitat ratele eșalonate atât prin Convenția nr.176 din 2.12.2003, cât și pentru Convenția nr.48/8.04.2003 în totalitate în data de 3.09.2006. iar pe cele restante le-a achitat în totalitate în data de 10.08.2006 cu întârziere mai mare de 90 de zile.
Conform deciziei de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr.23 din 28.01.2008, pentru obligații fiscale curente achitate cu întârziere s-a reținut o întârziere de 2045 lei reprezentând majorări de întârziere.
- SRL a contestat în termen legal, Decizia de nr.23 din 19.01.2008, Raportul de inspecție fiscală nr.8455/29.01.2008, Raportul de inspecție fiscală din 23.01.2008; decizia de modificare a bazei de impunere din 26.01.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.347/29.01.2008, formulând contestație adresată - B în data de 29.02.2008, iar decizia nr.16 din 25.03.2008 -- Bar espins contestația formulată de - SRL B pentru suma de 2045 lei reprezentând majorări de întârziere aferente obligațiilor fiscale curente achitate cu întârziere ca neîntemeiată. Bar eținut că la data de 3.09.2006 termenul limită de plată a obligațiilor fiscale restante pentru a beneficia de prevederile art. XVIII alin.1 din 266/2006 a fost depășit și implicit adus la nerespectarea condițiilor prevăzute în convențiile încheiate ceea ce atrage anularea facilităților acordate și că, constarea existenței unei creanțe reciproce s-a făcut conform Raportului de inspecție fiscală la data de 2.10.2007, dată la care termenul de 60 de zile stabilit de art.18 alin.1 din Legea nr. 266/2006 a fost depășit iar aplicarea compensării conform art.111 alin.4 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală este tardivă, deoarece potrivit art.117, pct.1 din nr.HG1050/2004 data stingerii prin compensare prevăzută la art.111 alin.4 este data notei de compensare întocmită de organul fiscal competent.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză instanța a constat că cererea reclamantei este întemeiată, deoarece societatea reclamantă a achitat în totalitate ratele în derulare, la toate obligațiile stabilite prin graficele de eșalonare ale celor două convenții respectând fiecare termen de plată,iar valoarea datoriilor curente ale reclamantei - SRL pentru perioada avută în vedere în raportul de inspecție fiscală din data de 29.01.2008 era de 21.687 Ron achitată în totalitate la 10.08.2006 din care 7.232 Ron cu întârziere mai mare de 90 de zile.
În același timp s-a avut în vedere, de către judecătorul fondului, faptul că societatea avea virată în plus la data de 25.08.2006 suma de 30.494 RON formată din 12.311 RON - impozit pe profit virată în plus pe anul 2003; 4.995 impozit pe profit virată în plus pe anul 2004, - 4695 RON TVA plătit în plus cu NC din 21.04.2006, 4.900 RON TV A plătit în plus cu OP 1 din 23.06.2006 și 3.585 RON TVA plătit în plus cu NC din 11.08.2006, în total suma de 30.486 RON plătiți în plus.
Ca urmare a faptului că reclamanta avea bani virați în plus la bugetul statului, cu mult mai mult decât datoria pe care o avea la buget (30486 față de 21.687 lei) încă din anul 2004 și, astfel cum se reține și în raportul de expertiză, potrivit Codului d e procedură fiscală - Ordonanța nr.92/24.12.2003, organul fiscal trebuia să efectueze completarea din oficiu la fiecare termen, tribunalul a considerat că cererea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, susținând că instanța de fond, în mod eronat, și-a întemeiat dispozițiile pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reținând că societatea reclamantă a achitat în totalitate ratele în derulare, la toate obligațiile stabilite prin graficele de eșalonare ale celor 2 convenții, respectând fiecare termen de plată.
În mod eronat instanța de fond a pronunțat această soluție, luând în considerare numai concluziile raportului de expertiză, întrucât aceasta nu a reușit să-și atingă scopul în vederea căruia a fost dispusă, chiar a prezentat elemente contradictorii, nerelevante.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a făcut cercetări asupra documentelor din dosarul cauzei, extinzând în mod nepermis obiectul cauzei dedus judecății.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea contestației.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Recurenta și-a motivat recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând că în mod eronat s-a dat eficiență raportului de expertiză întocmit în cauză.
Art. 304 pct.9 Cod pr.civilă este aplicabil atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Motivul de casare vizează, în primul rând, încălcarea legii de drept substanțial, încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; nerespectarea unor principii generale de drept.
Din cele prezentate în paragraful anterior rezultă că motivele de recurs invocate de către recurentă nu se coroborează cu textul de lege la care se face referire. În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză, făcând aplicarea dispozițiilor art. 201 Cod pr.civilă, reținem că potrivit art. 201 Cod pr.civilă, dacă pentru lămurirea unor împrejurări instanța socotește de cuviință să cunoască părerea unor specialiști, va numi unul sau 3 experți statornicind punctele asupra cărora urmează să se pronunțe. În cazul în speță, dat fiind specificul acesteia, pentru verificarea unor aspecte financiare în cauză s-a procedat la efectuarea unei expertize de specialitate în cadrul căreia expertul a formulat concluzii argumentate, răspunzând, totodată, obiectivelor și obiecțiunilor formulate de părți.
Este de reținut că în încheierea de ședință din data de 25.03.2009, opinia reprezentantului recurentei a fost aceea de respingere a contestației și menținere a actelor contestate, fără a prezenta argumente de natură a infirma concluziile raportului de specialitate.
Soluția pronunțată de instanța de fond are la bază opinia unui specialist care a arătat că pentru perioada avută în vedere în raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.01.2008, intimata avea virată în plus la bugetul statului suma de 30.494 RON; în ceea ce privește valoarea datoriilor curente ale aceleiași intimate, pentru perioada avută în vedere în raportul de inspecție fiscală, acestea erau achitate în totalitate, în data de 10.08.2006, din care 7232 RON cu întârziere mai mare de 90 de zile.
În aceste condiții, dat fiind criticile formulate, expertiza întocmită în cauză, obiecțiunile formulate și nu în ultimul rând temeiul de drept al cererii de recurs, se apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei, motiv pentru care Curtea în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefundat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.504 pronunțată în data de 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, județ D și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Pro în B,--3, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
4 Ex./ 20.11.2009
Ds. fond nr- Tribunal
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
