Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1381
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice P, cu sediul în-, județ P, împotriva sentinței nr.323 pronunțată în data de 26 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,.154,.B,.23, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.77/2009, lipsind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la primul termen de judecată, după care,
Intimatul-reclamant reprezentat de avocat, depune la dosarul cauzei întâmpinare - note scrise, chitanță onorariu apărător și în copie xerox un set de înscrisuri, respectiv: 2 extrase date dosare ECRIS, sentințele nr.273/2009 și 328/2008 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului, pe fond menținerea sentinței ca legală și temeinică, întrucât nu poate fi înlocuită o acciză cu o taxă de mediu și OUG nr.50/2008 nu poate retroactiva. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat in judecata Administrația Finanțelor Publice P, solicitând obligarea paratei sa-i restituie contravaloarea taxei de prima înmatriculare in cuantum de 5115 lei, suma actualizata cu dobânda legală, începând cu data plații taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat că a achiziționat un autoturism marca Opel Astra din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 5115 lei, taxa achitata la Trezoreria Mun. P prin chitanța sr. nr.- /22.06.2007; s-a mai aratat ca reclamantul a solicitat paratei restituirea sumei respective, însa prin adresa nr.14784/2009 parata a refuzat, iar ulterior reclamantul a formulat plângere la organul superior al acesteia, P, insa acesta a comunicat faptul ca se menține punctul de vedere exprimat inițial de parata.
Reclamantul a mai învederat ca taxa de prima înmatriculare este perceputa ilegal in raport de disp. art.90 par.1 din Tratatul E, care se aplica cu prioritate fata de normele interne din codul fiscal, precum si ca instanta de judecata trebuie sa aplice direct normele comunitare.
Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, arătând ca taxa se achita la organele fiscale teritoriale, care nu emit in acest sens nici un act administrativ fiscal care să materializeze aceasta taxa, că nu sunt incidente in cauza disp. art.90 din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa urmează a fi plătita de către toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România, ca, de principiu, Comisia Europeana nu este împotriva perceperii acestei taxe, aflându-se în prezent cu România în negocieri cu privire la modalitățile de stabilire a acesteia, precum si ca procedura de restituire a diferenței dintre taxa de prima înmatriculare si taxa de poluare se restituie, conform art.11 din OUG 50/2008 si de art.6 din Anexa la HG 686/2008.
Prin sentința nr.323 pronunțată în data de 26 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulata de reclamantul și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5115 lei, reprezentând contravaloarea taxa de prima înmatriculare, suma actualizata cu dobânda legala, începând cu data plații si pana la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 5115 lei, în temeiul art. 2141, 2143Cod fiscal, taxă achitată la Trezoreria Mun. P prin chitanța sr. nr.- /22.06.2007. Reclamantul s-a adresat P pentru restituirea taxei, menționată anterior, iar prin adresa nr.14784/2009 pârâta a refuzat aceasta, comunicându-i ca, în eventualitatea in care taxa achitata este mai mare decât taxa de poluare, reclamantul poate solicitat restituirea diferenței. Ulterior, reclamantul s-a adresat si DGFP P, insa prin adresa nr.16427/2009 i s-a comunicat faptul ca se menține punctul de vedere exprimat inițial de către
Tribunalul a constatat că poziția paratelor ( de a refuza restituirea taxei de prima înmatriculare) este nelegala, întrucât taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate doar pentru autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea in România. S-a mai reținut că la momentul achitării taxei de prima înmatriculare contestata (iunie 2007) aceasta era reglementată de disp. art. 2141, 2143Cod fiscal, precum si de pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004.
Tribunalul a reținut ca dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Așadar, dispozițiile menționate limitează libertatea statelor membre, în materie fiscala, de a restricționa libera circulație a mărfurilor intre statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Tribunalul a apreciat ca dispozițiile precizate din Tratat se aplica în cauză, întrucât disp. art. 148 al.2 din Constituția României statuează ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, consacrând astfel supremația prevederilor comunitare fata de legislația interna.
Tribunalul a reținut că taxa de prima înmatriculare reglementată în codul fiscal introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, fata de autovehiculele din România, pentru a căror reînmatriculare nu se datorează aceasta taxa.
Tribunalul mai retine ca, începând cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept interna din România, astfel ca trebuie sa fie aplicate in prezenta cauza, in care reclamantul a solicitat restabilirea drepturilor conferite de aceasta reglementare comunitara, care i-au fost încălcate de către autoritățile parate, prin aplicarea reglementarilor naționale din codul fiscal, menționate anterior.
Ca urmare, perceperea taxei de prima înmatriculare si încasarea acesteia l-au prejudiciat pe reclamant, care este îndreptățit sa i se restituie taxa încasata, în cuantum de 5115 lei, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, de care reclamantul a fost lipsit in mod nelegal, din momentul achitării taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
Tribunalul nu poate retine apărarea paratei conform căreia reclamantei trebuie sa ii fie restituita doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa de prima înmatriculare si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, întrucât încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal in perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene și, totodată dispozițiile OUG 50/2008 nu se pot aplica retroactiv, înainte de intrarea sa in vigoare (1.07.2008), întrucât, la aprecierea legalității taxei de prima înmatriculare, trebuie avute in vedere dispozițiile legale in vigoare la data achitării.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului ca taxa de prima înmatriculare si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ) și se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu). Ca urmare, soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală si inaplicabila, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, si nu poate aplica retroactiv o norma juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, întrucât o instanță judecătorească nu poate ignora legile în vigoare în momentul soluționării cauzei, nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege, întrucât ar însemna că se substituie puterii legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă să nu mai aibă nici o putere.
Susține recurenta că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicare de 1 ianuarie 2007, înlocuind în fapt regimul accizelor, regim care se aplica până la data de 31 decembrie 2006, că se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și art.2143Cod fiscal și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanță care să materializeze taxa.
Se mai arată că legile cadrul ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Susține recurenta că prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculării în România. Or, instanța nu este în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci prevede doar ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produse interne similare.
Recurenta-pârâtă a arătat că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare și că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzută de art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești.
Menționează că reclamanta se poate adresa autorităților fiscale competente pentru restituirea taxei, în conformitate dispozițiile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, conform căruia "taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurilor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice P, cu sediul în-, județ P, împotriva sentinței nr.323 pronunțată în data de 26 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,.154,.B,.23, județ
Obligă recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, la plata sumei de 1500 lei către intimatul-reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
4 Ex./ 28 octombrie.2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond
Întocmit: 2 comunicări / 30.10.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
