Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1380
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL HG, cu sediul în P, str.-.-. nr.348, județ P prin lichidator -, cu sediul în P,-,.4..2, județ P, împotriva sentinței nr.158 pronunțată în data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice, ambele cu sediul în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice, reprezentate de consilier juridic în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă - SRL.
HGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și recurenta-reclamantă a solicitat în finalul motivelor de recurs judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care,
Intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice, reprezentate de consilier juridic, solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului, întrucât nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice, reprezentate de consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL HG prin lichidator judiciar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MEF - DGFP P anularea deciziei nr. 92/31.10.2008 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. AI 2530/29.07.2008 emisă de
În motivarea contestației a arătat reclamanta că în perioada 14.07 - 28.07.2008 inspectorii din cadrul DGFP P au efectuat la sediul societății un control fiscal având ca obiect modul de calcul, declararea și virarea impozitului pe veniturile din salarii, a contribuțiilor și a TVA-ului în perioada decembrie 2006 - mai 2008 cât și a impozitului pe profit în perioada septembrie 2006 - martie 2008. S-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 340.475 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și a diminuat pierderea fiscală a societății cu suma de 1.873.088 lei, în urma modificării de către aceasta a bazei impozabile prin aplicarea prev. art. 11 alin. 1 din Legea 571/2003.
S-a apreciat că tranzacțiile derulate de reclamantă și - SRL nu au avut un scop economic, iar baza impozabilă - privind TVA nu a avut un fundament economic ci a vizat interesele administratorilor celor două societăți, motiv pentru care a majorat baza impozabilă pentru TVA cu valoarea de 1.791.972 lei și pentru impozitul pe profit cu valoarea de 1.873.088 lei reprezentând prestări de servicii efectuate în perioada 1.01.2007 - 31.03.2008.
A mai precizat aceasta că temeiul de drept invocat de organul fiscal pentru diminuarea pierderii fiscale cu suma de 1.873.088 lei nu este aplicabil în speță deoarece reclamanta executa prestări de servicii specifice industriei textile, potrivit contractelor 573/2006 și 230/2007.
Participația la capitalul social al reclamantei a - SRL până în aprilie 2007 fost a asociaților și. În aprilie 2007 acesta din urmă a cesionat părțile sociale și s-a retras din funcția de administrator al societății reclamante, în contextul art. 7 din codul fiscal, cele două societăți putând fi considerate persoane fizice afiliate.
În situația în care organul fiscal ar fi efectuat o analiză financiară a - SRL ar fi constatat că aceasta a practicat constant un adaos de 40% și nu cuprins între 35-60% cum s-a reținut în mod nejustificat.
Menționarea adaosului comercial al terțului beneficiar al unui serviciu, ca bază de comparație pentru estimarea tarifului prestatorului nu are nicio bază legală și economică, fără a cunoaște costurile de distribuție ale beneficiarului.
Valoarea prestărilor de servicii stabilită de organul fiscal ca fiind cheltuieli cu manoperă, utilități și materiale consumabile, nerecuperate prin tarif, nu reprezintă operațiune cuprinsă în sfera de aplicare a TVA și nu este prevăzută de disp. art. 137 Cod fiscal ca element ce intră în baza de impozitare a TVA.
La termenul de judecată din data de 7.04.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.158 pronunțată în data de 7 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția netimbrării acțiunii invocată de către instanță din oficiu și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată reclamanta - SRL HG- prin lichidator - SRL, împotriva paratelor DGFP P si
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 din codul fiscal la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
De asemenea, art. 67 din OG 92/2003 stipulează că în situația în care organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere acesta trebuie să o estimeze. În situația în care potrivit legii organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere acestea vor avea în vedere prețul de piață estimat al tranzacției sau bunului impozabil.
Astfel, s-a reținut că organele fiscale în mod corect au constatat că societatea reclamantă nu a urmărit realizarea unui scop economic în derularea activității sale în condițiile în care prețul manoperei facturate beneficiarului - SRL nu cuprindea decât în parte costurile înregistrate de societate.
Societatea reclamantă a intrat în procedura de insolvență ca urmare a inexistenței unor bunuri în patrimoniu, organele fiscale fiind în imposibilitatea de a recupera obligațiile fiscale neachitate de către aceasta.
înregistrate de reclamantă s-au datorat facturării unor venituri mici sub costul real al produselor obținute cu consecința imposibilității achitării obligațiilor bugetare restante.
S-a concluzionat că reclamanta nu a administrat nici un fel de probatorii în susținerea afirmațiilor sale, deși a contestat sumele obținute de organele fiscale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL HG criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța a reținut în mod greșit, la fel ca și organul fiscal, faptul că societatea exportatoare - SRL practicat un adaos comercial cuprins între 35-60%.
Susține că în realitate, tarifele utilizat în decontarea cu firmele externe beneficiare cuprind constant un adaos de 40%. Menționarea adaosului comercial al terțului beneficiar al unui serviciu, ca bază de comparație pentru estimarea tarifului prestatorului, nu are nici o bază legală și economică, fără a cunoaște costurile de distribuție ale beneficiarului. Toate estimările făcute de organul fiscal cu privire la veniturile suplimentare din lunile decembrie 2006, ianuarie 2007-martie 2008, sunt eronate sfidând orice teorie a analizei prețului de cost. pentru a stabili venitul suplimentar au fost făcute utilizând aceeași metodă de calcul - venit încasat, minus cheltuielile cu salariile, materiale auxiliare de întreținere, chirii și energie electrică. veniturilor sau a cheltuielilor pentru a reflecta prețul de piață al unui serviciu nu are ca bază legală dispozițiile art.11 al.1 din Codul Fiscal.
În înțelesul prevederilor art.11 alin.1 Cod Fiscal, estimările de venit suplimentare, făcute de organul fiscal, nu pot fi asimilate reîncadrării formei unei tranzacții pentru reflecta conținutul economic al acesteia, având un ințeles total diferit.
Susținerile organului fiscal pentru a justifica pierderile contabile realizate de societate în perioada verificată sunt elemente care pot sta la baza ajustărilor de venituri și cheltuieli ale unei persoane, pentru a reflecta prețul de piață al unui serviciu și în consecință pentru a modifica baza de impunere.
Acestei situații îi sunt aplicabile prevederile art.11 alin.2 din Codul Fiscal, în cazul persoanelor afiliate. evidențelor persoanei juridice prin ajustarea veniturilor și cheltuielilor în scopul calculării obligațiilor fiscale conform pct.62 alin.1 din Normele de metodologie de aplicare Codului fiscal, nu se aplică persoanelor juridice române afiliate.
Astfel, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond ca fiind legală diminuarea pierderii înregistrate de către societate la data de 31 martie 2008 cu suma de 1.873.088 lei, ajustând venitul prin aplicare dispozițiilor art.11 alin.1 din Codul fiscal.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând în aceea că în perioada verificată - SRL a desfășurat activitate de fabricare articolelor de îmbrăcăminte exclusiv pe baza contractelor de prestări-servicii pentru export nr.573/04.12.2006 și nr.230/04.12.2007 încheiate cu beneficiarul - SRL în calitate de intermediar.
Materia primă și materialele folosite au fost achiziționate de - SRL de la parteneri externi în calitate de clienți, fiind transferate mai departe pentru prelucrare către - SRL, după care produsul finit se întorcea la intermediarul - SRL, care livra marfa către partenerii externi.
Activitatea desfășurată în baza contractelor susmenționate fost total defavorabilă prestatorului - SRL, întrucât veniturile obținute au fost inferioare costurilor înregistrate de societatea cu prestarea respectivelor servicii.
Societatea contestatoare nu a deținut în proprietate active, utilajele de producție fiind închiriate de la societatea beneficiară, - SRL având angajată numai forță de muncă.
In contractele de prestări servicii nu a fost stipulat prețul manoperei, reprezentanții societății nu au prezentat documente sau explicații din care să rezulte modul de stabilire al acestuia, societatea comercială nu a întocmit fișe de magazie și bonuri de consum pentru materialele prelucrate și nu a ținut contabilitate proprie de gestiune adaptată la specificul activității, fapt ce a condus la formarea prețului manoperei fără a se include toate elementele de cost, fiind înregistrate venituri doar la nivelul salariilor nete plătite angajaților.
Referitor la prețul manoperei, nici la momentul inspecției fiscale, nici la depunerea contestației - SRL și nici la instanța de fond nu a prezentat anexe la contracte sau alte documente din care să rezulte prețul prestațiilor efectuate și componența acestuia.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.1 din Codul fiscal și art.67 din Codul d e procedură fiscală, organele de control au procedat la estimarea prețului de vânzare, având la bază costul minim de prelucrare materialelor înregistrat de societatea comercială.
Art.11 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede că "La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției" iar art. 67 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată prevede cu privire la stimarea bazei de impunere că în situația în care organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze având în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil.
Organele de inspecție fiscală au aplicat prevederile art.11 alin.(1) din Codul Fiscal, respectiv au reîncadrat tranzacțiile efectuate de - SRL pentru a reflecta conținutul economic al acestora, estimând veniturile ce ar fi trebuit înregistrate de societate din activitatea desfășurată la nivelul costurilor înregistrate cu confecționarea produselor, conform art.67 din OG. Nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
Aferent veniturilor stabilite suplimentar la control în perioada ianuarie 2007 - martie 2008 în sumă de 1.791.972 lei, considerate corect ca fiind baza de impunere pentru TVA, în baza prevederilor art.137 și art.140 alin.1 din Codul Fiscal, s-a colectat suplimentar TVA în sumă de 340.475 lei (19%).
Potrivit art. 11 alin. (2), text de lege invocat de recurentă și în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.
Toate estimările făcute de organul de control au la bază dispozițiile legale anterior menționate, susținerile recurentei cu privire la lipsa de temei legal și stabilirea eronată a acestora, neînsoțite de alte probatorii fiind corect înlăturate de instanța de fond.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL HG, cu sediul în P, str.-.-. nr.348, județ P prin lichidator -, cu sediul în P,-,.4..2, județ P, împotriva sentinței nr.158 pronunțată în data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice, ambele cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
6 Ex./ 3 noiembrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond
Întocmit: 4 comunicări /.10.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
