Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1379
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.859 pronunțată în data de 17 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul - SRL B, cu sediul în B, str.- nr.2, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - reclamant - SRL B, reprezentat de administrator, lipsind recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la primul termen de judecată, după care,
Intimatul-reclamant - SRL B, reprezentat de administrator, menționează că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant - SRL B, reprezentat de administrator, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 478/2008 precum și a deciziei nr. 71/2008 emisă de B, învederându-se că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 11.08.2008 și decizia de impunere nr. 478/2008, s-a respins la rambursare și respectiv compensare cu profitul impozabil datorat de societate pentru perioada supusă verificării a sumei de 24.312 lei.
Reclamanta a considerat că în mod greșit s-a respins de la rambursare și compensare suma în discuție, întrucât organul de control nu a ținut cont de faptul că pentru cele trei autoturisme în leasing, cât și pentru autoturismul proprietatea firmei au fost întocmite foi de parcurs, prin care se poate observa că toate deplasările au fost efectuate în scopul realizării de profit și pentru activități taxabile și că, atât raportul de inspecție fiscală cât și decizia de impunere nr. 478/2008 au fost contestate și au fost respinse prin decizia nr. 71/29.10.2008 a
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că suma contestată reprezentând TVA nu este deductibilă fiscal întrucât din verificarea actelor contabile, respectiv jurnalele de vânzări, de cumpărări, facturi, contracte, comenzi, rezultă că autoturismul în discuție nu a fost utilizat în scopul realizării de operațiuni taxabile, adică producătoarei de venituri reflectate în contabilitate pentru care să se colecteze impozit de către organul fiscal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Bas olicitat respingerea contestației, arătând în esență că petenta nu avea drept de deducere a sumei de 24.312 lei, reprezentând TVA de rambursat aferentă unui autoturism Mercedes Benz care nu a fost utilizat de societate în scopul realizării de operațiuni taxabile, contrar prevederilor art. 195 alin.92 din Codul fiscal.
Prin sentința nr.859 pronunțată în data de 17 iunie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea în contencios fiscal formulată de contestatoarea și a dispus anularea deciziei de impunere nr. 478 din 12.08.2008 emisă de B, precum și a deciziei nr. 71 din 29.10.2008 emisă de către
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că prin raportul de inspecție fiscală nr. 20.679/18.08.2008, Serviciul de Inspecție din cadrul Bar eținut că - nu avea drept de deducere a sumei de 24.312 lei reprezentând TVA de rambursat aferentă unui autoturism Mercedes Benz E 200 K, întrucât acesta nu a fost utilizat de societate în scopul realizării de operațiuni taxabile, fiind încălcate dispozițiile art.145 alin.92 din Codul fiscal și a emis în consecință decizia de impunere nr. 478/12.08.2008.
Tribunalul a reținut că s-a făcut dovada că autoturismul în discuție a fost folosit în scopul obținerii de venituri și operațiuni taxabile chiar și în timp de o lună de la data achiziționării și până la data controlului fiscal, iar din cuprinsul expertizei contabile efectuate în cauză a rezultat că achiziționarea și înregistrarea la mijloace fixe a autoturismului nu a influențat profitul și în contabilitate s-a înregistrat TVA deductibil, nefiind majorate în acest fel cheltuielile.
Instanța de fond a considerat că nu are relevantă în cauză că la data achiziționării autoturismului și până la data controlului fiscal a trecut numai o lună sau că societatea are numai trei angajați, în condițiile în care s-au respectat dispozițiile legale în acest sens, neexistând nici o prevedere legală care să interzică deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă pentru cumpărarea unor mijloace fixe, respectiv autoturisme de o valoare mai mare, apreciate de către intimate de lux.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă.
În cuprinsul cererii de recurs se reia situația de fapt, argumentându-se că instanța de fond trebuia să se rezume la a verifica legalitatea Deciziei de impunere nr.71/2008 a DGFP B și implicit a Deciziei de impunere nr.478/2008, doar în ceea ce privește TVA respins la rambursare, nu și impozitul pe profit necontestat de petentă în procedura prealabilă, în această situație apărând ca evident faptul să s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Se arată că în ceea ce privește capătul de cerere vizând TVA respins la rambursare, potrivit prevederile art.145 alin.(2) lit.a din Codul fiscal orice persoană impozabilă are drept de deducere a taxei aferente achizițiilor numai dacă acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile, or, în speță, așa cum rezultă din verificările efectuate de către organele de control fiscal, a reieșit că autoturismul nu putea fi utilizat de societate în scopul realizării de venituri și operațiuni taxabile, din simplul motiv că timpul de o lună fost prea scurt pentru acest lucru și mai mult, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Recurentele precizează că din cuprinsul expertizei efectuată în cauză a rezultat faptul că petenta face deplasări cu autoturismul Mercedes în comuna Mihalceni, în scopul de operațiuni taxabile, având un contract de asociere în participațiune cu - 2000 SRL, uitând să menționeze faptul că din contract singura obligație asumată de reclamantă este de a pune la dispoziția asocierii autoturismul și nici de cum pe cel Mercedes Benz.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, cu consecința menținerii ca temeinice și legale Deciziilor nr.71/29.10.2008 a B și nr.478/12.08.2008
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit cauza dedusă judecății, în sensul art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr.civilă.
Se poate observa că obiectul contestației intimatei în procedura prealabilă administrativă era de rambursat, respectiv suma de 24.312 lei și, întrucât prin decizia nr. 71/29.10.2008 emisă de B s-a respins contestația petentei, împotriva acesteia s-a formulat acțiune în contencios administrativ.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să se rezume numai la verificarea legalității deciziei de impunere nr. 71/2008, deci, la respingerea în cuantum de 24.132 lei și implicit decizia de impunere nr. 478/2008 doar în ceea ce privește TV. respins la rambursare, nu și impozitul pe profit necontestat de petentă în procedura prealabilă.
Referitor la restituirea ce a fost respins la rambursare, în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat existența dreptului la deducere pentru intimata-reclamantă, mai ales că din înscrisurile inspecției fiscale s-a reținut în mod corect că - SRL nu avea drept de deducere a sumei 24.312 lei, reprezentând de rambursat, aferentă un autoturism Mercedes Benz E200K (în valoare de 152.269 lei) care nu a fost utilizat de societate în scopul realizării de operațiuni taxabile, contrar dispozițiilor art. 145 alin. 2 Cod fiscal.
În baza art. 145 alin.2 lit. a Cod fiscal, orice persoană impozabilă are drept de deducere a taxei aferente achizițiilor numai dacă acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile, ori din verificările efectuate de organele fiscale, de la data cumpărării și până la data efectuării controlului autoturismul nu putea fi utilizat de societate în scopul realizării de venituri și operațiuni taxabile, din simplul motiv că timpul de o lună a fost prea scurt pentru acest lucru, autoturismul de lux fiind folosit în scop personal.
În acest sens, pentru deplasările efectuate la Mihălceni - V, unde societatea intimată încheiase un contract de asociere în participațiune, societatea intimată avea obligația de a pune la dispoziție un autoturism și nicidecum un autoturism Mercedes Benz.
Ca atare, cheltuielile înregistrate cu acest autoturism exced obiectului de activitate al societății intimate, iar cheltuielile efectuate nu pot fi destinate realizării de operațiuni taxabile.
Considerăm că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că prin probele administrate în cauză, expertiza financiar-contabilă nefiind elocventă în acest sens, s-a făcut dovada că autoturismul respectiv a fost folosit în scopul obținerii de venituri și operațiuni taxabile, chiar dacă de la data achiziționării până la data controlului a trecut o perioadă scurtă de timp, iar la momentul controlului intimata nu a prezentat organului fiscal nici un document din care să rezulte că s-a deplasat cu acesta în interesul societății comerciale.
În consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, 3041și 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea fiscală formulată de reclamantul - SRL, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.859 pronunțată în data de 17 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul - SRL B, cu sediul în B, str.- nr.2, județ
Modifică în tot sentința și pe fond respinge sesizarea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / și R - 6 ex./ 6.11.2009
Dosar fond nr- - Tribunal
Jud. fond
Întocmit: 3 comunicări /.11.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
