Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1668/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1668
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr.139, pronunțate la data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul - REPREZENTANT PRIN M - AGENȚIA B M, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză la a prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, se constată că acțiunea de fond este insuficient timbrată, fiind necesară achitarea diferenței de taxă de timbru în cuantum de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, aferentă petitului privind acordarea de despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care, se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se constată că, la data de 12.05.2009, se înregistrează din partea intimatului concluzii scrise, prin care solicită instanței, ca, în raport cu practica Curții, să admită recursul și să dispună casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe. Anexat acestui înscris, se depun delegația de reprezentare în recurs a domnului avocat și chitanța fiscală reprezentând, onorariu avocațial.
Instanța, constatând că acțiunea este insuficient timbrată, iar reclamantul mai datorează o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, aferent petitului privind solicitarea de restituire a sumei datorate, în temeiul art. 20 al. 5 din Legea nr.146/1997, va dispune darea în debit a intimatului-reclamant cu suma datorată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului promovat.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.139 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M și cea a prescripției dreptului la acțiune formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice B M, în contradictoriu cu reclamantul, prin - Filiala M - Agenția B
S-a admis acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință:
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 5464 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța - nr. -/19.02.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 5464 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 10.11.2008 și până la achitarea integrală.
Pârâtele au fost obligate la plata către mandatarul reclamantului, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că " reclamantul a achitat in contul Trezoreriei orașului B suma totală de 5.464 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -/19.02.2008.
Prin cererea înregistrată la B M, reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar că B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate in temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresele emise, reclamanta a formulat contestație care nu a fost soluționată în termen.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate retine justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxa instituita de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Pe de altă parte s-a constatat că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG 50/2008.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, instanța a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzilor solicitate la nivelul celor prevăzute de art. 120 alin. 7 raportat la art. 124 alin. 2 Cod Procedură Fiscală, începând data înregistrării acțiunii la instanță și până la achitarea integrală a sumei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respin-o pentru următoarele argumente:
În cazul de față este vorba despre greșita aplicare a legii în materia unui drept fundamental al omului - dreptul de a se adresa justiției, accesul liber la justiție - el este recunoscut atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, atât prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la, 4.XI.1950, amendată prin Protocoalele nr. 3/1970, nr. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970, cât și prin art. 21 din Constituția României.
Astfel, art. 13 din Convenție prevede: "orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale".
Art. 21 din Constituția României prevede:
"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite".
Separat e acestea, art. 28 din Statutul prevede:
" județene și a municipiului B ect nu au personalitate juridică și funcționează pe baza delegărilor de competențe" etc.
Apoi art. 42 din Statutul prevede:
"Automobil Clubul Român în relațiile cu autorități, instituții publice sau orice alte persoane juridice sau fizice, din țară sau străinătate, este reprezentat de Președintele asociației.
Acesta poate da împuternicire de reprezentare și altor persoane din organele de conducere ale, din conducerea filialelor sau a personalului salariat, caz".
Art. 4 din Statutul prevede:
"Automobil Clubul Român are ca obiective:
a)- să informeze și să cultive interesul pentru practicarea automobilismului și turismului automobilistic; să organizeze îndrumarea, instruirea și perfecționarea pregătirii tehnice și morale a membrilor și simpatizanților asociației, după caz; să acorde asistență tehnică, turistică și juridică;
f) - să sprijine exercitarea drepturilor și libertăților specifice ale membrilor săi în cadrul și prin mijloacele prevăzute de Statut precum și cele derivând din reglementări și convenții interne și internaționale".
Art. 5 din Statutul prevede:
"În vederea realizării obiectivelor sale, Automobil Clubul Român are următoarele atribuții:
d) - organizează și asigură asistența juridică consultativă pentru membrii săi, precum și pentru membrii cluburilor străine, potrivit convențiilor încheiate; "
Pe de altă parte în conformitate cu prevederile art. 42 Cod procedură civilă "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor."
Ori în speță, este reprezentat de un avocat ales în baza contractului de asistență judiciară încheiat fiind acoperită astfel cerința prevăzută de lege.
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada că este membru al prin carnetul de membru depus la dosar, tribunalul a considerat ca acțiunea formulată de -B M se încadrează in activitatea prevăzută în Statutul acestei asociații în apărarea intereselor membrilor săi, și în consecință are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu în ceea ce privește acțiunea de față."
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Criticile vizează atât nelegalitatea, cât și netemeinicia hotărârii atacate, subliniindu-se, în esență, faptul că prima instanță nu putea înlătura incidența dispozițiilor cuprinse în OUG 50/2008, neputându-se pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare, reglementată de art. 2141- 2142Cod Fiscal, în prezent abrogate, și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, în condițiile în care în prezent nu există un temei legal sau judiciar pentru restituirea în întregime a taxei de primă înmatriculare.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea trebuiau respinse ca inadmisibile, neputând fi stabilite decât față de titularul acțiunii și nu față de reprezentantul acestuia, iar cuantumul acestora nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă.
S-a mai invocat excepția absolută a prescripției procedurii prealabile, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B
Trecând la soluționarea recursului dedus judecății, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 10.11.2008, de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat, îl constituie restituirea taxei de primă înmatriculare, încasate de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. Cod fiscal, ca urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
Prima instanță a soluționat acțiunea menționată, fără lămurirea unor chestiuni prealabile vizând calitatea de reprezentant a domnului avocat, capacitatea procesuală a Filiala M, în raport de activitatea desfășurată de către aceasta, respectiv în ce măsură își găsesc aplicabilitatea prevederile art.90 din Tratatul CE.
Astfel, se constată că acțiunea în contencios administrativ ( 1-11 dosar fond) este promovată prin intermediul avocatului, însă din scriptele dosarului nu rezultă că între acesta și reclamant s-a încheiat un contract de asistența juridică, de natură să justifice calitatea de reprezentant a domnului avocat.
Într-adevăr, la fila 25 dosar fond se regăsește o împuternicire avocațială prin care domnul avocat este mandatat să redacteze o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, însă acest mandat este acordat de către
Deși, pe aceeași delegație se face mențiunea " M pentru ", nu se poate aprecia dacă sunt incidente dispozițiilor legale de la mandat, prin prisma faptului că documentația de la dosar nu lămurește dacă acesta a fost acordat, respectiv în ce condiții, astfel că, se impunea audierea reclamantului ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală a recursului.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgiei, plângerea nr.1217/86).
Raportat la considerentele expuse și constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă, întrucât este necesară administrarea de noi probe, în temeiul art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe.
În conformitate cu art. 315 Cod de procedură civilă, în rejudecare, vor fi analizate toate excepțiile invocate de părți, inclusiv prin recursul promovat, iar în măsura în care va aprecia că acestea sunt neîntemeiate, va păși la soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, urmează să se procedeze la audierea reclamantului, pentru a se stabili, fără echivoc, aspectele referitoare la existența și condițiile de acordare a mandatului, respectiv să se stabilească dacă acesta a fost dat, iar în caz afirmativ, să se determine persoana mandatarului.
Referitor la Filiala M, se va analiza capacitatea procesuală a acesteia, pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
În măsura în care se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, se va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant, astfel că se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE, prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări a autovehiculului într-unul din statele membre UE, anterior momentului achiziționării de către reclamant.
Se va avea în vedere jurisprudența CEDO, prin care s-a statuat, în mod constant, că, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
De asemenea, se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DGFP prin BMî mpotriva sentinței civile nr. 139 din 20 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dispune darea în debit a intimatului cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar datorate pentru fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED.DG/MB
3 ex./28.05.09
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
