Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 189/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 189/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței nr.434/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a depus la dosar întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Mediaș:
- anularea chitanței fiscale seria - nr.-/12.12.2008 și restituirea sumei de 4898 lei taxă primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Reclamantul a arătat că a cumpărat din Belgia un autoturism Mareea, deja înmatriculat în acest stat. Înmatricularea în țară a fost condiționată de achitarea taxei mai sus amintită. Dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare la data achitării taxei contravin dispozițiilor art. 90, paragraf 1 din și art. 148 din Constituția României.
La data de 21 iunie 2009, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat șianularea deciziei de impunere nr. -/11.12.2008 iar suma solicitată reprezintă taxă de poluare achitată nelegal.
Din oficiu, instanța a dispus introducerea și citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Pârâta DGFPJ Sibiu a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile și atardivității acțiuniiiar, pe fond, respingerea acțiunii, întrucât taxa de poluare a fost stabilită potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și HG nr. 868/2008, care nu contravin.
Administrația Finanțelor Publice Mediaș a invocatexcepția lipsei calității procesuale pasiveși a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, normele fiscale interne fiind în concordanță cu dreptul comunitar.
Administrația Fondului pentru Mediu prin întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că taxa de poluare nu a fost contestată de Comisia Europeană.
PrinSentința nr.434/CA/2009pronunțată la data de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost respinse excepțiile lipsei procedurii prealabile și tardivității invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și excepția lipsei calității procesuale, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Mediaș.
A fost admisă acțiunea reclamantului și a fost anulată decizia de calcul nr. -/11.12.2008 și chitanța seria - nr. -/12.12.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice Mediaș, cu consecința obligării pârâtelor la restituirea către reclamant a sumei de 4.898 lei, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență:
Referitor laexcepția lipsei procedurii prealabilea constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unui act administrativ și refuzul nejustificat de restituire a taxei, aceasta a fost îndeplinită în termenul prevăzut de art.7 alin.7 din Legea nr. 554/2004. Decizia de impunere a fost emisă la data de 11.12.2008, taxa a fost achitată la data de 12.12.2008, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 20.03.2009, în termenul de 6 luni prevăzut de textul legal mai sus amintit.
Niciexcepția tardivitățiiacțiunii nu a fost găsită întemeiată, cererea de chemare în judecată fiind introdusă în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 din legea nr. 554/2004.
În ce privește,excepția lipsei calității procesuale pasivea Administrației Finanțelor Publice Mediaș s-a apreciat că este neîntemeiată față de împrejurarea că, chiar dacă nu are personalitate juridică, această structură teritorială a Ministerului Finanțelor Publice, emitentă a actului administrativ fiscal a cărui anulare se cere, are calitate procesuală. Decizia de impunere a fost emisă de pârâta, care a emis și răspunsul la plângerea prealabilă.
Pefondul cauzeiacțiunea reclamantului a fost admisă, reținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Judecătorului național îi revine obligația de a înlătura aplicarea unor norme din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare. Taxa specială instituită în baza OUG nr. 50/2008 încalcă normele comunitare prevăzute de art. 25 din Tratatul Comunității Europene care dispune că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent și că această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Pe de altă parte, dispozițiile art. 28 din Tratatul Comunității Europene prevăd că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsură cu efect echivalent. În sfârșit, prin instituirea taxei speciale se încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile acestui articol din tratat interzic statelor membre să aplice produselor altor state din comunitate, impozite interne de natură să protejeze alte sectoare de produse.
Prin instituirea taxei de poluare s-a produs o discriminare fiscală între bunurile importate și cele de producție internă.
Actele administrativ fiscale emise în aplicarea OUG nr. 50/2008, care contravin normelor comunitare amintite sunt nelegale iar efectele lor se impun înlăturate.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Mediaș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prinmotivele de recursse arată că dispozițiile OUG 50/2008 sunt aplicabile în cauză, deoarece reprezintă voința legiuitorului român și nu au fost declarate neconstituționale iar solicitarea petentului de scutire de plata taxelor nu este de competența organului fiscal teritorial și nici a Tribunalului Sibiu.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul CE de către CJCE este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta sunt fondate și urmează să le admită pentru următoarele considerente:
Referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în forma inițială, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 (act normativ în vigoare din 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Reclamantul susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant), spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 ( Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte așa cum rezultă din art. 8:
(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Așadar atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de reclamant trebuie arătat că aceasta nu există, întrucât Comisia Europeană nu a impus un anumit model de taxă de poluare (percepută o singură dată sau percepută anual), statelor membre revenindu-le libertatea de a alege această modalitate iar la nivel comunitar această taxă nu este armonizată. În această situație Statul Român a înțeles să folosească o variantă de percepere singulară.
În mod evident nu se poate face comparație, în acest context, între autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.07.2008 (dat de aplicare a OUG 50/2008) și cele înmatriculate ulterior acestei date, întrucât este de principiu că actele normative nu se pot aplica retroactiv, iar faptul generator al taxei era introducerea autovehiculului în parcul național.
Dealtfel în același sens, în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, CJCE a statuat că o comparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare(în speță, de poluare)nu este relevantă.
Așa fiind nu se poate discuta despre o discriminare pentru că ipotezele imaginate de reclamant nu au caracterul de situații comparabile.
Față de aceste aspecte se constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care, conform art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă aceasta urmează a fi modificată parțial în sensul celor stabilite mai sus, sentința urmând a fi menținută cu privire la modul de soluționare a excepțiilor (necontestate de pârâtele recurente).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr.434/CA/2009 pronunțată la data de 05.10.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./6 ex./
Jud.fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
