Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 195/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței nr.911/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit conform art.98(4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea numitului s-a transmis prin fax la dosar o cerere prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
În deliberare, instanța constată că cererea de amânare a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală în cauză, motiv pentru care o respinge.
Față de actele de la dosar și solicitarea recurenților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice S și Administrația Fondului pentru Mediu solicitând:
- anularea actului administrativ nr. 18.636/03.03.2009;
-restituirea taxei pe poluare în cuantum de 2.326 lei și dobânda legală, calculată de la data încasării sumei până la restituirea integrală și efectivă
-obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursului anului 2008 a achiziționat un autoturism marca Opel, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească suma de 2.1326 lei, taxă pe poluare, percepută în temeiul art.214 ind.1-3 Cod fiscal, susținând că plata taxei reprezintă o obligație legală, care derivă din reglementările Codului fiscal, reglementare în vigoare la data de 01.01.2007, și care contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Totodată, precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece ea nu se aplică autoturismelor la reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în circulație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 și 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 din codul d e procedură civilă.
Pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice S au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive, susținând că taxa pe poluare constituie venit la Fondul pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând faptul că autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare, prevăzute la art. 3 alin.2 și art.9 alin.1 din OUG nr. 50/2008, și că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România, fără ca textul de lege să facă distincție între autoturisme produse în țară sau în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second-hand. Se mai precizează că prin instituirea acestei taxe s-a urmărit diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru și că taxa nu poate fi considerată ilegală deoarece aceasta ar însemna că legea este neconstituțională, iar în acest sens se poate pronunța numai Curtea Constituțională. Atunci când se consideră că legislația unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare este necesar ca asupra acestui fapt să se pronunțe Curtea Europeană de Justiție.
Și din partea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu s-a depus întâmpinare, prin care s-a invocatexcepția de inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, susținând faptul că reclamanta nu solicită anularea niciunui act administrativ emis de către pârâră ci să se constate că stabilirea și încasarea taxei pe poluare este nelegală, iar ca urmare a acestui fapt să se dispună restituirea sumei achitate.
Pe fond, susține că reclamanta a plătit taxa pe poluare când erau în vigoare dispozițiile legale care reglementau prima formă a taxei de poluare, cu privire la care Comisia Europeană nu a ridicat critici. S-a solicitat respingerea acțiunii arătând faptul că prin adoptarea OUG nr. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor proiecte și programe pentru îmbunătățirea calității aerului. Se mai precizează că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. nr. 50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal și că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție este contrară art.90 din perceperea de către un stat membru a unei taxe pe autovehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe reziduale încorporată în valoarea de ocazie a vehiculelor, calculate fără luarea în calcul a deprecierii reale a autovehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. Așa-zisele discriminări întemeiate pe alte motive nu pot avea legătură cu art.90 din și că discriminare există numai în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenite din celelalte state membre, prin stabilirea de taxe mai mari.Or, prin OUG nr.50/2008 nu se face nici o distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa de poluare, în funcție de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculelor.
PrinSentința nr.911/CAF/2009pronunțată la data de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligate pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice S să restituie reclamantei suma de 2326 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data încasării și până la restituirea sa efectivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale pasivea Direcției Generală a Finanțelor Publice A și a Administrației Finanțelor Publice S se constată că reclamanta a plătit taxa pe poluare către pârâtă, care a emis chitanță justificativă, astfel că nu se poate susține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția ridicată urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveșteexcepția de inadmisibilitateridicată de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, instanța constată faptul că în speță este vorba de contencios fiscal în cadrul căruia reclamanta tinde să demonstreze că nu exista obligația fiscală de a achita taxa de poluare pentru înmatricularea vehiculului importat dint-un stat membru al Uniunii Europene și să obțină restituirea taxei plătite cu acest titlu, astfel că excepția se constată neîntemeiată.
Pe fond s-a stabilit că reclamanta a cumpărat, în cursul anului 2008, un autoturism folosit, marca Opel iar pentru a înmatricula în România acel autoturism reclamanta a fost obligată să achite în contul Trezoreriei Statului suma de 2.326 lei, cu titlu de "taxă de poluare pentru autovehicule ", conform chitanței seria -, nr. -, emisă la data de 01.08.2008.
Reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice S restituirea taxei pe poluare, însă prin Adresa nr. 18636/03.03.2009 aceasta i-a comunicat că nu se poate restitui decât taxa rezultată ca diferență dintre între suma achitată în perioada 01.01.2007-30.06.2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. nr. 50/2008
Având în vedere răspunsul primit reclamanta formulat acțiune în contencios administrativ, cu privire la care s-a reținut că taxa de poluare pentru autovehicule, instituită prin art. 1 alin. 1 din nr.OUG 50/2008, în cazul autoturismelor de ocazie produse în România sau în alte state membre UE, care se găsesc deja înmatriculate în România, nu se aplică în cazul revânzării acestora pe piața locală, așa încât este imposibil să se compare regimul juridic al autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor cumpărate pe loc pentru a se stabili dacă valoarea taxei de poluare aplicată acestor autovehicule depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea de ocazie a autovehiculelor similare deja înmatriculate pe teritoriul național
S-a mai reținut că taxa de poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind astfel orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România și, după adoptarea OUG nr. 218/2008, și autovehicule noi produse în România, deoarece pentru aceste autovehicule taxa de poluare a fost înlăturată.
În aceste condiții este s-a apreciat că produsele statelor membre sunt impuse suplimentar comparativ cu produsele interne similare, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, astfel că nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat în nume propriu și pentru S pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât deși taxa se plătește în contul Administrației Fondului pentru Mediu instanța obligă organele fiscale la plata sa. Se apreciază că organele fiscale nu au calitate procesuală în cauză tocmai din considerentul că taxa nu este gestionată de ele.
În ceea ce privește neconformitatea cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene se susține că aceasta ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import. Se mai precizează că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. nr. 50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din codul d e procedură civilă Curtea constată că acesta estefondatși urmează să-ladmităpentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii îl constituie restituirea taxei de poluare achitată în temeiul OUG 50/2008 iar reclamanta a înțeles să confere legitimare procesuală pasivă pârâților DGFP A, Administrația Finanțelor Publice a municipiului S și Administrației Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta DGFP A ( fila 25) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Instanța de fond nu a pus în discuție această excepție și a omis să se pronunțe asupra ei, încălcând astfel dispozițiile art. 137 din codul d e procedură civilă. Cu toate acestea face referire la ea în considerentele hotărârii generând astfel o contradicție între considerente și dispozitiv.
Pe de altă parte, deși parte în proces era și Administrația Fondului pentru Mediu instanța nu se pronunță în vreun fel față de această pârâtă.
Principiul contradictorialității, element de bază al dreptului la un proces echitabil presupune ca " toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți" (Hot CEDO în cauza Ruiz Mateos Spania din 23 iunie 1993). Excepțiile invocate sunt excepții cu caracter dirimant, elementele omise afectează cadrul procesual cu privire la obiect și părți iar soluționarea lor are efect asupra soluționării pricinii. Cu toate acestea ele nu au fost puse în discuția contradictorie a părților și nici nu au primit o soluție prin hotărârea pronunțată.
Acest aspect face imposibil asigurarea unui control de legalitate atâta timp cât prima instanța a omis să se pronunțe în cauză asupra unor elemente hotărâtoare în rezolvarea pricinii.
În aceste condiții sentința se dovedește nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din codul d e procedură civilă astfel că în baza art. 312 alin. 3 din codul d e procedură civilă aceasta urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr.911/CAF/2009 pronunțată la data de 20.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond, respectiv Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./6 ex./
Jud.fondNanea-
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Marius Ionel Ionescu
