Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 19/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de - L, cu sediul în O-S,- județul H, împotriva sentinței nr. 452 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
În lipsa părților.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 12.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 13.01.2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.452/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, dos. nr-, a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta " - " în contradictoriu cu pârâtele H și Autoritatea Națională a Vămilor -
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.02.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr. 46/03.12.2007 emisă în soluționarea contestației de prima pârâtă; anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2235/23.05.2007 emisă de a doua pârâtă; anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul 2006 și din 2007 cu nr. 483/10.07.2007, nr. 484/10.07.2007 și nr. 485/10.07.2007. În motivare reclamanta susține că mărfurile importate, conform I 5132/04.- înregistrat la Biroul Vama O S, sunt de origine preferențială, astfel că pârâta de ordin doi în mod greșit a stabilit că este obligată la plata taxei vamale totale pentru aceste mărfuri în sumă de 8354 lei. În ce privește decizia nr. 46/2007, emisă de pârâta de ordin 1, reclamanta a susținut că a depus în termen contestația și că pârâta de ordin 1 respins-o ca tardiv în mod greșit.
Prin sentința nr. 814/2008 pronunțată de Tribunalul Harghitaa respins acțiunea pe motiv că decizia nr. 46/2007 a respins în mod corect ca tardivă contestația reclamantei. Această sentință, însă, a fost casată prin decizia nr. 862/27.10.2008 a Curții de Apel Tg. M care a considerat că a fost depusă în termen contestația formulată de reclamantă, dispunând ca acțiunea reclamantei să fie soluționată pe fondul acesteia.
În rejudecare, instanța de fond a reținut, din probațiunea administrată în cauză, că reclamanta a importat din Ungaria un număr de 8 aparate de reproducere a sunetului cu hard - disc și buton de comandă, conform facturii nr. 2006/009, încheind documentul vamal I 5132/04.04.2006 pentru valoarea totală de 11.283 lei. În controlul ulterior efectuat, arată în continuare instanța de fond, pârâtul de ordin 2 constatat, prin actele vamale atacate de reclamantă, că marfa nu este de origine preferențială și, astfel, nu poate beneficia de regim tarifar preferențial, motiv pentru care prin procesul verbal de control nr. 32/23.05.2007 a obligat fiscal pe reclamantă la plata sumei de 7.891 lei, comision vamal și diferență TVA, iar prin actul cu nr. 2235/23.05.2007 a stabilit majorări de întârziere, la aceste sume, în sumă totală de 2.337 lei, iar prin deciziile nr. 483, 484 și 485/10.07.2007 a calculat majorările de întârziere și pentru perioada 23.05.2007 - 10.07.2007.
În raport de aceste acte, prima instanță argumentează că pentru ca aceste mărfuri să beneficieze de regim preferențial trebuia ca acestea să fie încadrabile prevederilor Protocolului din 27 încheiat de Comunitatea Europeană cu România și ratificat de OUG192/2001, și anume art. 16 pct. 1 care prevede că mărfurile pentru a fi considerate cu regim preferențial este necesar ca acestea să aibă ca justificare un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 sau a unei declarații date de exportator pe factură. Or, arată instanța de fond, în urma controlului ulterior efectuat de pârâtul de ordin 2, drept recunoscut de același Protocol, s-a stabilit că statul ungar, prin autoritățile vamale ungare, au răspuns că mărfurile în cauză nu au fost de origine preferențială.
În continuare, prima instanță mai reține că declarația pe propria răspundere făcută de exportator nu se înscrie în dispozițiile art. 27 din Protocol.
În concluzie, instanța de fond arată că această declarație, a exportatorului, nu a fost însoțită de un certificat de circulație EUR 1 și nici de alt tip de documente descrise de Protocol, cu atât mai mult cu cât organele vamale maghiare au infirmat caracterul preferențial al mărfurilor.
În ce privește modul de calcul asupra sumelor stabilite de organele vamale, instanța de fond arată că nu există obiecții, motiv pentru care instanța a considerat că sunt corecte.
Față de această hotărâre a declarat recurs, în termen, reclamanta " - " solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să dispună modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată. Recurenta susține că soluția este greșită în sensul în care mărfurile în cauză au fost produse în Ungaria în perioada 15.02.2006 - 15.03.2006, astfel că aceste produse sunt de origine preferențială, cu atât mai mult cu cât exportatorul a dat o declarație pe proprie răspundere în acest sens, acestea fiind dovezi în luarea în considerare a mărfurilor ca fiind de origine preferențiale.
Pârâtul H, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, invocând aceleași apărări ca cele formulate în fața instanței de fond. Totodată, a depus acte la dosar, depuse de altfel și la prima instanță, și anume declarația dată de exportator, adresa Autorității Naționale a Vămilor din Ungaria nr. 25106/07.05.2007, precum și adresa autorității vamale ungare cu nr. - - 2007 /23.04.2007.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, ca și a apărărilor formulate de pârâtul intimat de ordin 1, dar și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În cauza de față, esențial este de a stabilit dacă mărfurile, care fără îndoială a fost importată de recurentă din Ungaria, are sau nu documentele expres prevăzută de actele normative incidente.
Astfel, Protocolul 7/2001, ratificată de Parlamentul României, și publicată în Monitorul oficial al României nr. 846/28.12.2001, prevede facilitățile vamale pe care și le acordă reciproc țările membre ale Comunității Europene, printre care, la data importului - 2006, făcea parte și Ungaria, și România, pe de altă parte.
Din acest punct de vedere, evident că mărfurile intră sub incidența acestor facilități. Însă, același Protocol, asumat și de România, prevede la art. 27 documentele probatorii prin care se pot dovedi originea acestor mărfuri și, de aici, facilitatea vamală recunoscută reciproc de părțile Protocolului 7/2001: "Documentele la care se face referire la art. 17 paragraful 3 si la art. 21 paragraful 3, folosite in scopul de a se dovedi ca produsele acoperite de un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 sau de o declaratie pe factura pot fi considerate produse originare din una dintre parti sau din una dintre tarile la care se face referire la art. 4 si indeplinesc celelalte conditii stipulate in acest protocol, pot consta alia din urmatoarele:
a) dovada directa a operatiunilor realizate de catre exportator sau furnizor pentru a obtine bunurile in cauza, continute, de exemplu, in conturile sale sau in contabilitatea sa interna;
b) documente care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, emise sau intocmite in una dintre parti, atunci cand aceste documente sunt folosite conform legislatiei nationale;
c) documente care dovedesc prelucrarile sau transformarile materialelor, eliberate sau intocmite in una dintre parti, atunci cand aceste documente sunt folosite in conformitate cu legislatia nationala;
d) certificate de circulatie a marfurilor EUR 1 sau declaratii pe factura care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, eliberate sau intocmite in una dintre parti sau in una dintre tarile la care se face referire la art. 4, in concordanta cu regulile de origine care sunt identice cu regulile cuprinse in acest protocol."
din Ungaria a făcut o declarație pe proprie răspundere că mărfurile sunt originare din această țară.
Or, simpla declarație pe proprie răspundere nu este prevăzută prin documentele probatorii detaliate exhaustiv de art. 27 din Protocolul 7/2001. Dimpotrivă, se poate constata că recurenta nu a putut să facă dovada existenței unuia din cele 4 categorii de documente probatorii indicate de acest text de lege, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 223 ale Codului vamal, în sensul în care datoria vamală la import ia naștere în momentul acceptării declarației vamale de punere în libertate circulație (import), care se coroborează cu dispozițiile paragrafului 19 din Anexa V nr. 4 din Tratatul de aderare, care prevede că datoriile vamale născute înainte de aderare se recuperează potrivit dispozițiilor legale de la data nașterii acestor datorii, în cazul de față anterior intrării în vigoare a Tratatului.
Pentru toate aceste argumente, reținând ca fiind juste și corecte și raționamentele primei instanțe, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul " - " L, cu sediul în O S,-, județul H, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C, str. - din, nr. 20, județul H și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală B, cu sediul în B,-, județul B, formulat împotriva sentinței nr. 452/5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./15.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
