Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 19/ Dosar nr-
Sedința publică din 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Mirena
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta AGENTIA DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE B și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr. 801/CA din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 ianuarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 ianuarie 2010.
Curtea
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 801/CA/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.438.00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă legală aferentă, începând cu data de 12.03.2009 și până la data plății efective și suma de 739,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință, chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B suma de 3.438,00 lei și dobândă legală aferentă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtei Agenția de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
S-a admis și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce s-a dispus a se face cu dobânda legală (și nu cu rata inflației, așa cum a solicitat reclamantul, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală). Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, s-a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Agenția de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Baf ost admisă având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemata în garanței, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B a arătat că se impunea urmarea procedurii prealabile prevăzute de art.205 din Ordonanța de Guvern 92/2003 și art. 7 alin 1 din Legea 554/2004, contestația trebuia formulată în 30 zile de la data comunicării deciziei; reclamantului nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior. Nu există temei pentru restituirea taxei de poluare.
Recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare și se citează din hotărâri.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare. Prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice B și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu sunt parțial fondate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice B în data de 12.03.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. Reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând să se revină asupra obligativității plății acestei taxe considerate de el a fi fiscală și nu una de mediu. Prin Decizia nr. 193/8.05.2009 contestația i-a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice ca neîntemeiată. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată după acest termen la 29.05.2009. Acest motiv de recurs nu este întemeiat. Reclamantul a urmat procedura prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
Celelalte motive sunt comune celor două recurente deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial neîntemeiată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 12.03.2009, data plății acesteia, deși reclamantul solicitase reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și pentru păstrarea valorii reale a sumei plătite reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.
Reclamantul nu a solicitat dobânzi care sunt daune interese pentru beneficiul nerealizat.
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, dar acordarea dobânzii legale se realizează la cerere după punerea în întârziere a debitorului obligației bănești Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere. Natura juridică a reactualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale e diferită.
Se constată deci că doar petitul privind acordarea dobânzii este întemeiat, reclamantul nesolicitând daune interese ci restituirea sumei achitate reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu. și în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va dispune restituirea sumei achitate reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective înlăturând din sentință dispoziția privind plata dobânzii legale; va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 801/CA/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că
Dispune restituirea sumei achitate reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și înlătură din sentință dispoziția privind plata dobânzii legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi 12.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.MC 12.01.2010/dact.VP 13.01.2010/5ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
