Contestație act administrativ fiscal. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 16/ Dosar nr-
Sedința publică din 12 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 830/CA/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 830/CA/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins contestația formulată de contestatoarea - - în contradictoriu cu intimata Consiliul Local al Mun.B -Direcția Fiscală, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.60/24.03.2009 intimata Consiliul Local al Mun. B -Direcția Fiscală a admis în parte contestația formulată de contestatoarea - - împotriva deciziei de impunere nr.-/26.01.2009, astfel că s-a redus obligația fiscală constând în taxa salvamont de la suma de 28.064 lei, din care 18.662 lei taxa de salvamont pentru perioada 01.04.2006-30.09.2008 și 9.402 lei accesorii, la suma la 21.691 lei din care obligație principală în sumă de 14.676 lei pentru perioada 01.01.2007-30.09.2008 și majorări de 7.015 lei.
Împotriva acestei dispoziții contestatoarea a promovat pe rolul Tribunalului Brașovo acțiune, motivând în esență că pentru perioada pentru care i se solicită taxa de salvamont și accesoriile a plătit aceeași taxă la Consiliul Județean B, astfel că prin pretinderea taxei de către Consiliul Local al Mun. B se realizează o dublă impunere.
La soluționarea contestației, tribunalul a avut în vedere dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.113/1995 și anexa nr.2 la Hotărârea Consiliului Local nr. 410/1999 care cuprinde zonarea Mun. B, în baza cărora B aparține Mun. B, fiind încadrată în zona
Pentru anul 2007 taxa salvamont a fost stabilită pentru servicii de cazare în sumă de 1,00 ron/zi/turist, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 496/25.06.2007, iar pentru perioada 01.01.2008 - 28.01.2008 taxa specială salvamont a fost stabilită pentru servicii de cazare în sumă de 1,00 ron/zi/turist, conform HCL nr.122/28.01.2008 privind completarea HCL nr.496/25.06.2007, depuse la dosar.
Prin urmare obligațiile de plată stabilite prin dispoziția contestată sunt date în baza unor hotărâri de consiliu local, emise în temeiul art.30 din Legea nr. 273/29.06.2009 privind finanțele publice locale, coroborate cu art.282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Hotărârile de consiliu local descrise mai sus au putere de lege și trebuie puse în executare câtă vreme nu au fost anulate.
Or, contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi atacat în vreun fel aceste hotărâri ale Consiliului Local al Mun. B, astfel că ele produc efecte juridice.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei cu privire la dispozițiile HG nr. 77/2003, tribunalul a reținut că aceasta a citat parțial dispozițiile acestui act normativ. Art.4 din acest act normativ prevede că "În localitățile pe teritoriul cărora există trasee turistice montane și/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în condițiile legii, servicii publice locale ", iar art.6 se arată că "În situația în care la nivelul localităților pe teritoriul cărora există trasee montane și/sau pârtii de schi consiliile locale nu organizează servicii publice locale, atribuțiile prevăzute la art. 5 lit. a) - d) se îndeplinesc de serviciul public județean."
S-a reținut că din HG nr.77/2003 se desprinde concluzia că serviciul județean salvamont intervine doar în cazul în care nu se organizează un asemenea serviciu la nivel local. Or, din Hotărârile de Consiliu Local descrise mai sus rezultă că la nivelul Mun. B există serviciul salvamont, prin urmare taxa salvamont pretinsă de intimată are temei legal.
Dacă într-adevăr contestatoarea a plătit taxa salvamont la Consiliul Județean B (în cauză nu s-au depus probe în acest sens), are posibilitatea să solicite restituirea acesteia și eventual să invoce nelegalitatea pretinderii respectivei taxe, câtă vreme B face parte din Mun. B, la nivelul căruia există organizat serviciul prevăzut de HG nr.77/2003.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Dispoziției nr.60/24.03.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că, în mod eronat, instanța de fond a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 60/24.03.2009 emisă de Consiliul Local B - Direcția Fiscală.
Așa cum a arătat și la instanța de fond și se menționează și în rapoartele de control întocmite de Direcția Fiscală, societatea reclamantă, a achitat începând cu anul 2005 "taxa salvamont" la Consiliul Județean B în temeiul hotărârilor emise de această instituție și în baza declarației depuse de societate anual.
Începând cu luna aprilie 2004, Consiliul Local B, prin Hotărârea nr. 174/2004, instituie "taxa salvamont", însă dispune încasarea ei numai începând cu anul 2006.
Cuantumul taxelor stabilite de ambele instituții este același.
Din anul 2005, an în care Consiliul Local B nu percepea această taxă, societatea reclamantă a achitat "taxa salvamont" la Consiliul Județean, neavând cunoștință de instituirea aceleași taxe și de către Consiliul Local B.
Organele de control ale Direcției Fiscale din cadrul Consiliului Local B, consideră taxa neachitată, astfel a obligat societatea reclamantă să achite retroactiv "taxa salvamont" în contul Consiliului Local B începând cu anul 2006.
Reclamanta arată că, prin Dispoziția nr. 60/2009 emisă de organele de control nu se face altceva decât se impune perceperea ca obligație de plată a societății reclamante a unei taxe duble pentru același serviciu - "taxa salvamont".
Această " taxă salvamont " se percepe în conformitate cu prevederile HG nr. 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, coroborat cu prevederile art. 282 alin. 1 și 2 Cod Fiscal.
Reclamantă a mai arătat că nu a avut cunoștință cu privire la perceperea acestei taxe la nivelul Primăriei B, deși anual s-au depus declarații de impunere și s-au achitat obligațiile pe care societatea le avea față de această instituție. Reprezentanții Direcției Fiscale din cadrul Primăriei B nu i-au atras atenția și nu au somat-o în vederea obligației de a achita această taxă sau asupra faptului că este în debit cu această taxă.
La nivelul anului 2005, data de la care reclamanta a început să achite această taxă, Consiliul Local B nu a perceput această taxă, taxa era percepută la vremea respectivă doar de Consiliul Local B conform Hotărârii nr. 67/21.10.2000, iar societatea, de bună credință a achitat taxa salvamont la Consiliul Județean B până la data curentă.
Având în vedere prevederile HG 44/2002, pct. 192, era obligația Consiliului Local B de a consulta sau informa persoanele juridice beneficiare a Serviciului, lucru care nu s-a întâmplat. Totodată același Serviciu este înființat atât la nivelul Consiliului Județean B, cât și la nivelul Consiliului Local
Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, consideră că "taxa salvamont" este percepută pentru aceleași servicii atât de către Consiliul Local B cât și de Consiliul Județean B, iar obligarea societății reclamante la plata încă o data a acestor sume de bani, este nelegală, însemnând o dublă impunere, fapt sancționat de Codul Fiscal.
Art. 1097 cod civil arată că: "plata făcută cu bună credință acelui ce are creanța în posesiunea sa este valabilă chiar dacă în urmă posesorul ar fi evins". În cazul de față se consideră ca societatea reclamantă a fost de bună credință și nu s-a sustras în a achita taxele datorate, achitând taxa de salvamont conform prevederilor legale. În consecință, solicită ca instanța de control judiciar să aibă în vedere faptul că societatea reclamantă a achitat încă din anul 2005 această "taxa salvamont" la Consiliul Județean B, iar la Consiliul Local Baf ost instituită doar în anul 2006.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate, pentru următoarele motive:
Urmare a comunicării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, în data de 11.02.2009 reclamanta a depus la sediul Direcției Fiscale B, contestația înregistrată sub nr. -, contestație formulată împotriva deciziei de impunere nr. -/26.01.2009 și împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 5/-/26.01.2009.
În soluționarea contestației, a fost emisă Dispoziția nr. 60/24.03.2009 prin care s-a dispus admiterea în parte a contestației nr. -/11.02.2009 formulată de recurenta - - împotriva deciziei de impunere nr.-/26.01.2009, astfel că s-a redus obligația fiscală constând în taxa salvamont de la suma de 28.064 lei din care 18.662 lei taxa de salvamont pentru perioada 01.04.2006-30.09.2008 și 9.402 lei accesorii la suma de 21.691 lei din care obligație principală în sumă de 14.676 lei pentru perioada 01.01.2007-30-09.2008 și majorări de 7.015 lei.
Taxa specială salvamont a fost stabilită anual, începând cu anul 2006 prin Hotărâri ale Consiliului Local, având ca temei juridic art. 282 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizată, care menționează că "pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul general al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale".
Pentru anul 2007 taxa specială salvamont a fost stabilită pentru servicii de cazare în sumă de 1,00 ron/zi/turist, conform L nr. 496/25.06.2007.
Aferent acestei perioade, s-a constatat că reclamanta nu a depus declarații de impunere pentru stabilirea taxei salvamont către Consiliul Local al Muncipiului B, ci către Consiliul Județean B, taxă achitată lunar tot către această instituție.
Ca atare, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Fiscale B au stabilit pentru această perioadă obligații suplimentare de plată la bugetul local al municipiului B, reprezentând taxă salvamont în sumă de 9.245 lei și accesorii respectiv, majorări de întârziere în sumă de 4.919,42 lei.
Pentru perioada 01.01.2008-30.09.2008 taxa specială salvamont a fost stabilită pentru servicii de cazare în sumă de 1,00 ron/zi/turist, conform L nr. 122/28.01.2008 privind completarea L nr. 496/25.06.2007.
Aferent acestei perioade, s-a constatat că reclamanta nu a depus declarații de impunere pentru stabilirea taxei salvamont către Consiliul Local al Municipiului B, potrivit art.1 din nr. 122/28.01.2008, ci către Consiliul Județean
Organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Fiscale B au stabilit aferent acestei perioade obligații suplimentare de plată la bugetul local al municipiului B, reprezentând taxă salvamont în sumă de 5.431 lei și accesorii, respectiv, majorări de întârziere în sumă de 1.170,99 lei.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 273/29.06.2006 privind Finanțele publice locale, coroborat cu art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale aprobă taxe speciale."
Cuantumul acestora se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice locale, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii.
6 al art. 30 din Legea nr. 273/29.06.2006, coroborat cu alin. 3 al art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local.
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 273/29.06.2006 statuează faptul că: "împotriva acestor hotărâri, persoanele interesate puteau face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora", ca atare, prezentele hotărâri nefiind atacate la vreo instanță de judecată și neinvocându-se nelegalitatea pretinderii respectivei taxe trebuie respectate.
Astfel, se constată că obligațiile de plată stabilite prin dispoziția nr. 60/24.03.2009 atacată sunt hotărâri de consiliu local, emise în temeiul art. 30 din Legea nr. 273/29.06.2009 privind finanțele publice locale coroborate cu art. 282 in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pârâta precizează că Hotărârile de Consiliu Local menționate au putere de lege și trebuie puse în executare, câtă vreme nu au fost anulate.
Se mai arată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi atacat în vreun fel aceste hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului B, astfel că ele produc efecte juridice și prin urmare taxa salvamont instituită de Consiliul Local B, are temei legal.
Serviciul public salvamont face parte din structura aparatului propriu al Consiliului Local B, potrivit nr. 378/02.08.2004, republicată, conform L nr. 431/2004, nr. 478/2005 și L nr. 19/2007.
B aparține Municipiului B, fapt ce rezultă atât din nr.HG 113/1995 pentru organizarea așezării montane B ca stațiune turistică și climaterică de interes național cât și din anexa nr. 2 la. nr. 410/1999 care cuprinde zonarea Municipiului B, B fiind încadrată în zona
Cu privire la dispozițiile G nr. 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, învederează că la art. 4 din acest act normativ se prevede că "În localitățile pe teritoriul cărora există trasee turistice montane și/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în condițiile legii, servicii publice locale de salvamont", iar la art. 6 se arată că în situația în care la nivelul localităților pe teritoriul cărora există trasee montane și sau/ pârtii de schi consiliile locale nu organizează servicii publice locale salvamont, atribuțiile prevăzute la art. 5 lit. a)-d) se îndeplinesc de serviciul public județean salvamont.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Serviciul public salvamont face parte din structura aparatului propriu al Consiliului Local B, potrivit nr. 378/02.08.2004, republicată, conform L nr. 431/2004, nr. 478/2005 și L nr. 19/2007.
Consiliul Local al Muncipiului Bae mis, începând cu 2006, anual hotărâri privind taxa specială salvamont, în baza art.30 din Legea nr. 273/29.06.2009 privind finanțele publice locale, coroborate cu art.282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Ca urmare, există temeiurile de drept în baza căruia au fost stabilite obligațiile contestatoarei de către intimată. Starea de fapt este reținută de instanța de fond în urma coroborării probelor administrate. Urmează a se constata că Dispoziția nr.60/24.03.2009 emisă de intimata Consiliul Local al Mun. B -Direcția Fiscală este întemeiată în fapt și drept.
În ce privește susținerea contestatoarei că a făcut această plată către Consiliul Județean B se constată că prezentul cadru procesual nu face posibilă examinarea acestei susțineri. Contestatoarea are însă deschisă posibilitatea recuperării, de comun acord sau pe calea acțiunii judecătorești, a sumei plătită cu acest titlu unei alte persoane decât cea îndreptățită.
Pentru considerentele expuse urmează a se aplica dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă în sensul respingerii recursului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea - - B împotriva sentinței civile nr. 830/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MR 4.02.2010
Dact.VP 5.02.2010 4 ex
Judecător fond M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
