Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1902
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 362 din 13 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 20 mai 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul din 27 mai 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.362 pronunțată la data de13.02.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului C - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în absența unei taxe de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, se arată de instanță OUG nr.50/2008 stabilește potrivit dispozițiilor art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene. Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, se reține că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislatiei comunitare.
In ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, reține instanța că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate recurentul a arătat că aprecierea instanței este greșită iar interpretarea textului invocat incorectă. Din actele depuse la dosarul cauzei reiese faptul că autoturismul în cauză a fost achiziționat din Germania, unde a fost înmatriculat la data de 05.12.2007. Potrivit art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturisme de proveniență română sau străină ori între cele noi sau second-hand. Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, rezultă în mod cert că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în tară. Motivul pentru care această taxă de poluare a fost instituită este diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Din alt punct de vedere se arată de recurent actele normative anterioare respectiv OUG 208/2008 ce excepteză de la plată autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează prima dată în România și OUG 218/2008 privind modificarea OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule ce exceptează de la plată autovehicolele cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte stat ale uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv. Pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2. Aceste prevederi legale creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În acțiunea arată recurentul a invocat și faptul că potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate iarOUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România, iar potrivit normelor europene acest lucru nu este admisibil atâta timp cât norma fiscală națională diminuează consumul produselor importate influențănd astfel alegerea consumatorilor.
Prin instituirea taxei de poluare așa cum a fost ea modificată de OUG 50/2008 se creează și o discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului, "poluatorul plătește".
Deși citată intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurentul a solicitat instanței obligarea Instituției Prefectului - serviciul Public Comunitar Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule la înmatricularea definitivă în favoarea cabinetului fără achitarea taxei de poluare prevăzute de art.2141- 2143.pr.fiscală cu modificările ulterioare, a autoturismului marca Mercedes Benz 460/230 cu nr. de identificare -.
În susținerea demersului recurentul a arătat că a achiziționat la 09.06.2008 autoturismul identificat în petit din Germania unde a fost deja înmatriculat iar în momentul în care a solicitat intimatei înmatricularea aceasta a refuzat motivat de faptul că nu s-a achitat taxa de poluare. Refuzul s-a arătat este nejustificat întrucât taxa este discriminatorie, se încalcă dispozițiile art. 148 din Constituție și respectiv se contravine dispozițiilor art.6-12, art.30-37 și art.90 paragraf 1 din tratat ce interzic orice discriminare în ceea ce privește libera circulație.
Cererea astfel motivată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire CE art.148 alin.2 și alin. 4 din Constituție.
Față de cele invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea fundamentat pe aceea că refuzul nu este nejustificat deoarece în raport cu dispozițiile OUG 195/2002 și Ordinului MAI /15.01.2006 înmatricularea are loc dacă sunt depuse toate actele cerute expres, achitarea taxei de înmatriculare fiind o condiție prealabilă, obligatorie.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a proceda la înmatriculare, că prin acest refuz i se aduce o vătămare.
Conform dispozițiilor legii contenciosului orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține însă incidența dispozițiilor menționate întrucât refuzul nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului. Astfel OG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ordinul MAI nr.1501/2006 stabilesc că proprietarii de autovehicule sunt obligați să le înmatriculeze, să solicite înscrierea oricăror modificări iar înmatricularea să se facă pe baza cererii, fișei de înmatriculare, a dovezii efectuării inspecției tehnice, dovezii plății taxei de înmatriculare stabilite potrivit legii. Cu alte cuvinte înmatricularea poate fi făcută doar dacă sunt depuse actele cerute de lege. În speță pe lângă faptul că din actele depuse nu rezultă că recurentul a fi depus documentele cerute la 11.12.2008 când a solicitat intimatei înmatricularea era în vigoare OG nr.50/2008 ce instituia obligația achitării taxei de poluare. Cum însă o dovadă nu a fost făcută și respectiv o dovadă a achitării taxei în condițiile cerute de actele normative arătate nu se poate vorbi de un refuz nejustificat.
Evident relevă recurentul prin demersul său că a solicitat instanței a constata că taxa este în contradicție cu dispozițiile Tratatului privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei impusă în jurispudența CJCE suntmăsuri cu efect echivalentnu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, cum hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.362 din 13.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.T//2 ex./09.06.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
