Obligația de a face. Decizia 1920/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1920/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1914/17.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 3 iunie 2009 recurentul a depus la dosarul cauzei actele solicitate de instanță în traducere legalizată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1914/17.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat din ia autoturismul marca TIP 178 //WEEKEND cu nr. de identificare - și a solicitat pârâtei înmatricularea acestui autoturism fără achitarea taxei de poluare însă prin adresele 90001 din 18.07.2008 și 90002 din 19.07.2008 aceasta a refuzat să dea curs solicitări sale.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Această taxă de poluare nu poate fi deci asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând odificarea în tot sentința recurată, în sensul obligării intim atei mai sus-menționate la înmatricularea autoturismului proprietate personală marca tip 178// /WEEKEND cu număr de identificare -fără achitarea taxei de poluare pentru autovehicule.
În motivare recursului s-a arătat că, prin sentința recurată, Tribunalul Cluja respins acțiunea mea, prin care am solicitat obligarea intimatei la înmatriculare a autoturismului proprietate personală marca tip 178// / WEEK- cu număr de identificare - 12198fără achitarea taxei de poluare pentru autovehicule,pentru motivul că intimata a condiționat în mod corect înmatricularea autoturismului proprietate personală, în cauză, de plata taxei de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr.50/2008, dispoziții care ]n opinia instanței sunt compatibile cu dreptul comunitar.
Sentința recurată este criticabilă întrucât tribunalul a apreciat în mod greșit faptul că taxa de mediu nu constituie o restricție cantitativă la import și nici nu este echivalentă cu o astfel de restricție, (art 25 și art.28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene).
De asemenea Tribunalul a apreciat în mod greșit că instituirea taxei de mediu în România nu încalcă nici dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Susțin în continuare și în fața onoratei instanțe de recurs faptul că instituirea taxei de mediu este o taxă discriminatorie, fiind în acest fel încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, fapt care îl argumnetez cu următoarele articole al Tratatului Comunității Europene:
Art.25 CE prevede între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export, sau taxele cu efect echivalent
Art. 28 CE prevede între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent
Art. 90 CE prevede nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Or, față de prevederile art. 3 pct 1 din OUG nr. 50/2008, rezultă că această taxă de poluare se aplică autovehiculelor achiziționate și din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării.
Esențial în cauză, este faptul că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007 fiind percepută pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei de de poluare introduce un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Constituția României prevede expres că de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148,ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor de aderare( alin 2), iar Parlamantul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului2. (alin 4).
De altfel prin Legea nr.157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgari i la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Susțin de asemenea că în realitate actuala taxă de mediu este forma mascată a vechii taxe de înmatriculare, (taxă considerată discriminatorie de instanțele romînești), doar cu diferența că este la o valoare puțin mai mică și sub o altă denumire.
Noua taxă de mediu este în realitate și cât se poate de vizibil, vechea taxă
specială de primă înmatriculare, având la bază aceleași principii.
Ea nu se aplică unui auto turism achiziționat din România și înmatriculat în România.
unui autovehicul înmatriculat într-un stat comunitar și care determină simpla trecere a unei frontiere în România, incubă potrivit OUG 50/2008 obligația cumpărătorului- cetățean român, la plata taxei de poluare, obligativitate care are același principiu ca și în vechea taxă de primă înmatriculare.
Obligarea cumpărătorului la plata taxei de poluare în România pentru un autovehicul care a fost înscris în circulație într-un stat comunitar, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
instanță, în condițiile în care din luna 2008 valoarea taxei de mediu s-a,taxa de mediu este o taxă excesiv de împovărătoare pentru cetățenii acestei țări, în cazul meu fiind de cca15000 RON, valoare care depășește prețul de achiziție a autoturismului.
De asemenea, solicită instanței de recurs, ca la soluționarea cauzei, să se țină seama de soluția unei alte instanțe de la Tribunalul Cluj, care a considerat că taxa de mediu este o taxă discriminatorie și în consecință a obligat intimata la înmatricularea unui autoturism fără plata taxei de mediu. (Anexez Sentința civilă Nr.190l/17.10.2008 pronunțată în Dosarul nr- ).
Pentru toate aceste motive solicită să se admită recursul, să se modifice în tot sentința recurată, în sensul obligării intimatei la înmatricularea autoturismului proprietate personală marca T tip 178/ / WEEKEND cu număr de identificare - fără achitarea taxei de poluare auto.
Prin concluziile scrise, reclamantul reiterează aceleași motive ca și în recursul formulat.
Legal citat intimatul nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația potrivit art. 308 alin. 25.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Prima chestiune pe care instanța de recurs este chemată să o dezlege este aceea de a stabili ce regim juridic fiscal îi este aplicabil reclamantului, mai precis care este norma legală aplicabilă raportului juridic de drept material fiscal legat de plata taxei de primă înmatriculare și apoi de a ști dacă refuzul autorității publice este justificat legal ori nu.
În speță, Curtea constată că reclamantul a achiziționat la data de 14.06.2008 de pe piața intracomunitară (ia) un autovehicul folosit autovehicul marca T tip 178/ / WEEKEND cu număr de identificare - prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu un cetățean ( 50 - 51).
În vederea utilizării legale în România reclamantul s-a adresat la data de 30 iunie 2008 prin cererea înreg. sub nr. 90001 pârâtului intimat pentru a se dispune înmatricularea autovehiculului. În lipsa unui răspuns a revenit ulterior cu aceeași cerere și la data de 18.07.2008, înreg sub nr. 90002.
La data de 18.07.2008 respectiv la data de 19.07.2008 pârâtul a răspuns reclamantului la cele două cereri invocând faptul că nu se poate da curs solicitării de a fi înmatriculat autovehiculul pentru prima dată în România deoarece nu a fost achitată taxa specială prevăzută de Codul fiscal.
Curtea reține că legea fiscală internă nu prevede obligația plății taxei de primă înmatriculare la data efectuării importului/achiziției vehiculului de piața intracomunitară ci această obligație incumbă proprietarului doar la epoca la care acesta își manifestă voința de a pune în circulație acesta mijloc de transport.
Altfel spus, din economia dispozițiilor legale în materie se desprinde concluzia că la prima înmatriculare este obligatorie să fie plătită taxa specială de primă înmatriculare.
Din această perspectivă, Curtea reține că Tribunalul nu a observat că la data de 30 iunie 2008 era încă în vigoare legea fiscală anterioară OUG nr. 50/2008 care doar de la data de 1 iunie 2008 instituit obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare ca și taxă de poluare. Până la data de 1 iunie 2008 erau în vigoare, tempus regit actum, dispozițiile incidente în materie reglementate de Codul fiscal.
Așa fiind, Curtea observă că în cauză cererea de a se înmatricula autovehiculul formulată de reclamant trebuia supusă regimului instituit de Codul fiscal sub aspectul obligației plății taxei speciale de primă înmatriculare deoarece cererea reclamantului a fost înregistrată pentru prima dată la data de 30 iunie 2008. De altfel, pârâtul a și răspuns acestei cereri invocând prevederile Codului fiscal.
2. Așa fiind, în speță se poate reține că în România există o jurisprudență constantă și unitară care a stabilit că dispozițiile ce conțin obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare instituită de prevederile Codului fiscal sunt incompatibile cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat), acest din urmă text fiind reținut și aplicat cu prioritate în dreptul intern conform principiului supremației dreptului comunitar față de dreptul intern și în caz de conflict între dreptul intern și cel comunitaral aplicării prioritare a acestuia din urmă.
Conform prevederilor art. 90 parag 1 din Tratat prevederilor " Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Astfel, entru p. a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a considerat că se impune mai întâi analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93,cauza C-393/98, cauza C-101/00și, cauza C-313/05 și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie și, prin urmare interzisă la impunere în statele membre, în sensul art. 90 parag.1 din Tratat, s-a decis, între altele, în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât această taxă:
- este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru
- valoarea acesteia, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Curtea reține că taxa specială de înmatriculare reglementată de legislația națională, se impunea a fi calculată, în speță, potrivit art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul de referință), în raport de capacitatea cilindrică a vehiculului, de norma de poluare și de vârsta autovehiculului, adică în raport de criterii obiective, similare, spre pildă, celor prevăzute de legislația ungară examinată de CJCE în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma mai sus citatei jurisprudențe a CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului.
Or, la o simplă comparație se poate observa că taxa de primă înmatriculare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă în toate situațiile ipotetice posibile.
Este real că motivul de nevaliditate este nerespectarea art. 90 alin. 1 din Tratat, iar jurisprudența CJCE arată cătaxa este invalidă doar în măsura în care excede taxa reziduală încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Cu toate acestea, în lipsa unor repere oferite de legiuitorul român, în lipsa unor criterii sau modalități legale,previzibile, de determinare a măsurii deprecierii reale a autovehiculelor în perioada de timp ce constituie vechimea sa, Curtea apreciază că instanța de fond în mod cu totul întemeiat a procedat la anularea întregii taxe percepută reclamantului.
Și este așa, deoarece România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 astfel că sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale ori a altor instituții cum este cea reprezentată de pârât. Din această perspectivă, invocarea de către pârât a legii fiscale interne în temeiul căreia este obligatorie perceperea taxei speciale dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Astfel, Curtea nu va face altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră Curtea consideră că își îndeplinește misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Curtea are în vedere așadar principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că ficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa. Apoi, așa cum s-a arătat mai sus această decizie a definit misiunea judecătorului național când se confrunta cu problema contrarietății între un act național și o dispoziție comunitara, indicând ca "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicata orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
Această formulă semnifica faptul ca judecătorul național trebuie să lase neaplicată orice dispoziție a dreptului național, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. În plus, această decizie a demonstrat cu claritate că pentru a atinge acest rezultat, judecătorul național este abilitat dacă este necesar sa nu aplice regulile naționale care limitează eventual competența sa.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, bunăoară, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Din această perspectivă, Curtea constată că reclamantul are dreptul să-i fie înmatriculat autovehiculul achiziționat din piața intracomunitară fără să fie obligat ca în prealabil să plătească taxa specială de primă înmatriculare instituită de Codul fiscal.
Așa fiind, refuzul de a i se da satisfacție de către pârât vatămă acest drept și ca atare se impune ca pentru a se asana nelegalitatea refuzului autorității publice să fie admis recursul acestuia. Drept urmare, în temeiul art. 30 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va rejudeca cauza în fond și ca o consecință se va admite acțiunea așa cum a fost precizată. Pe cale de consecință, se va dispune obligarea pârâtului INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR C-N la înmatricularea autovehiculului marca, cu nr. de identificare -, fără plata taxei speciale de primă înmatriculare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1914/17.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de către reclamant și dispune obligarea pârâtului INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR C-N la înmatricularea autovehiculului marca, cu nr. de identificare -, fără plata taxei speciale de primă înmatriculare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
3 ex./26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
