Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1911/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1911/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 755 din 27.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimata-reclamantă SC SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că la data de 19 mai 2009 intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei actele solicitate de instanță privind proveniența și ultima înmatriculare a autovehiculului în litigiu.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 755 din 27 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis actiunea în contencios administrativ fiscal formulată de SC SRL B-, împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice B N,- și Administrația Financiară a mun.B cu același domiciliu, ca fiind întemeiată.
Au fost anulate actele cu nr.4657/17 martie 2008 și 5787/8.04.2008 emise de B-N, s-a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 63.544,45 lei și 3.141,17 lei dobânda legală conform fișelor plătite prin chitanțe și ordine de plată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal introdusă la 29 aprilie 2008 și înreg.sub nr-, SC SRL cheamă în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B- N solicitând restituirea taxei speciale de primă înmatriculare plătită in temeiul art.214/1 și art.214/2 Cod fiscal cu ocazia înmatriculării autobuzelor precum și rata dobânzii legal de la data plății până la data restituirii efective, taxa pe care o consideră ilegală este de 63.544.45 plus 3.141,17 dobânda legală.
Din actele și lucrările dosarului, instanța stabilește în fapt că prin cererile formulate și înregistrate la DGFP B-N sub nr.4657/1.03.2008 și 5787/28.03.2008 subscrisa a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare plătită cu ocazia înmatriculării autobuzelor, taxe calculate conform fișelor de calcul și plătite conform ordinelor de plată enumerate. -, plata atestată prin ordinul de plată 177/19.04.2007, în valoare de 11.760,96 lei; -, plata atestată prin ordinul de plată 384/17.07.2007, în valoare de 10.085,29 lei; -, plata atestată prin Chitanța nr.-/10.08.2007, în valoare de 1862 lei, -, plata atestată prin Extrasul de Cont (Trezoreria B) din 24.08.2007 în valoare de 10.085,28 lei; -, plata atestată prin ordinul de plată 514/28.09.2007, în valoare de 10.085,28 lei; BN-, plata atestată prin ordinul de plată 557/26.10.2007, în valoare de 10.085,28 lei; -, plata atestată prin ordinul de plată 118/03.03.2008, în valoare de 9580,36 lei.
La data de 13.03.2008 și 28.03.2008 s-a adresat pârâtei și a realizat procedura prealabilă cerută de lege, adresându-se acestei instituții cu cerere de restituire (Plângere) și Contestație Administrativă Prealabilă. I s-a răspuns prin actele cu nr.4657/17.03.2008 (comunicat în data de 20.03.2008) și respectiv 5787/08.04.2008 comunicat în data de 11.04.2008 prin care îi refuza restituirea taxei speciale de primă înmatriculare. In consecință, s-a adresat instanței de judecată. A solicitat anularea actelor cu nr.4657 și 5787 și restituirea taxei speciale de primă înmatriculare.
Taxa specială de primă înmatriculare auto a fost plătită în baza unui titlu nelegal, art.2141și 2 Cod fiscal, care încalcă prevederile comunitare din domeniu și este stabilită în mod discriminatoriu.
In conformitate cu prev.art.148 alin.2 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Deci cu alte cuvinte din prev.art.148 alin.2 din Constituția României s-a constatat aplicabilitatea art.2141, cap.21Cod Fiscal - Legea nr.343/2006 care stipulează "Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule" și aplicarea pev.art.25, 28 coroborat cu art.3 alin.2 din Directiva 92/12 și 90 ale CE, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene prin Deciziile: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 și Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei in data de 13 iunie 2006 din cauza C-333/05 și data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/05. De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) a stabilit ca judecătorul național este obligat să respecte normale comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Din art.90 al doilea paragraf (CE), reiese că nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Astfel, art.25 din tratatul CE interzice taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent taxelor vamale, intre statele membre. Art.90 vine în completare, stabilind ca nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produsele altor stat membre impozite interne, de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor național similare.
Conform acesteia, prin taxe cu efect echivalent înțelege: orie taxe pecuniare, indiferent de mărimea, denumirea sau modul de aplicare, impuse unilateral de către un stat membru, autoritate publică asupra mărfurilor naționale sau străin, pentru ca ele trec o frontieră și care nu sunt taxe vamale în sens strict.
Consideră că taxa specială de prima înmatriculare este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale (este p taxa pecuniară, impusă în mod unilateral de către o autoritate publică și prevăzută ca și condiție pentru înmatricularea autovehiculelor), în concluzie art.2l4 ind 1 și 2 din Codul fiscal încalcă prevederile comunitare pe care România s-a obligat să le respecte prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate sau modificarea acesteia în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă pentru lipsa calității procesuale pasive a instituției, ca inadmisibilă și lipsită de obiect, invocând în drept dispozițiile art. 3041și 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele au arătat că instanța de fond în soluționarea speței ce a făcut obiectul dosarului este greșită întrucât dispozițiile art.214 și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
De asemenea, pârâtele au considerat că soluționarea cauzei pe fond ar constitui o încălcare esențială a legii, cu ignorarea lipsei actului administrativ - jurisdicțional, respectiv a deciziei emise de către C, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2141-3Cod fiscal care prevăd obligativitatea taxei speciale de primă înmatriculare, iar raportat la acestea, suma solicitată de reclamant nu se încadrează în sumele care se restituie contribuabilului.
Pe fond, pârâtele au mai susținut că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, invocarea Tratatului Comunității Europene și a unor hotărâri ale Curții Europene de Justiție sunt fără relevanță, deoarece nu sunt acte normative și în consecință nu produc efecte juridice.
De asemenea, recurentele au invocat și disp. art.14 din nr.OUG 50/2008, arătând că în baza acestui act normativ persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare beneficiază doar de o restituire parțială a acestei taxe, prin compensare cu taxa de poluare.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței eliberată de Trezoreria Municipiului B-N, reclamanta a plătit suma de 63.544,45 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Curtea constată că un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică pârâtele recurente pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Refuzul autorității fiscale competente de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei rezultă din dispoziția de restituire menționată anterior. Acest act administrativ fiscal exprimă voința organului fiscal astfel încât nu mai este necesară o nouă solicitare, care apoi să fie urmată de un alt răspuns, previzibil ca fiind negativ, după care, reclamanta, în final, să se poată adresa instanței de judecată.
Reclamantul, din conținutul adresei cunoaște refuzul organului fiscal de soluționare favorabilă a cererii sale. următor este cel de a se adresa instanței de judecată pentru a se constata temeinicia și legalitatea refuzului.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev atât de disp art. 205 al. 1 teza finală pr.fisc., cât și de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Art. 205 al. 1.pr.fisc. fraza a doua arată că:" Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
În spetă, decizia de restituire este actul administrativ fiscal prin care practic se respinge cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, astfel încât reclamantul are deschisă calea prevăzută de textul legal menționat anterior.
Nu mai este necesar a se realiza o altă procedură, prealabilă sesizării instanței de judecată, întrucât răspunsul la cererea reclamantului de restituire este cunoscut de către acesta din conținutul adresei emise de pârâtă.
Reclamantul nu a părăsit procedura administrativă, și nici administrativ-jurisdicțională, așa cum susține recurenta întrucât art. 205 al. 1.pr.fisc. prevede textual că:" Contestația este o cale administrativă de atac", fără a notifica aceasta recurentei, conform art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, ci aflând răspunsul nefavorabil la cererea sa de restituire, a ales să se adreseze direct instanței de judecat, așa cum îi permit textele legale menționate anterior.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejusitificat este asimilat actului administrativ.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursurile pârâtelor se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 755/27.06.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
