Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2831/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2831
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
*************
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 482 din data de 11 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns administrator asistat de avocat pentru recurenta reclamantă - SRL lipsind intimata pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă acestui recurs. Depune precizări la motivele de recurs din prezenta cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a răspuns administrator asistat de avocat pentru recurenta reclamantă - SRL lipsind intimata pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr. 521-155-0030 din 04.06.2009 în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul anulării în parte a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală pentru sumele de 57024 lei impozit pe profit, 51166 lei TVA, 65595 lei majorări impozit pe profit și 50963 lei majorări TVA, precum și menținerea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală pentru suma de 18358 lei impozit pe profit și 7673 lei majorări impozit pe profit.
Într-o teză subsidiară, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Apreciază că se impune efectuarea unei alte expertize de specialitate pentru a se lămuri contradicțiile existente între susținerile organelor fiscale și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.482 din 11 februarie 2009, Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Direcția generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în mod corect inspecția fiscală a stabilit un alt profit impozabil decât cel calculat de reclamantă, pentru următoarele argumente de fapt și de drept.
Potrivit art. 19 al. 1 din Legea nr. 571/2003, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri.
Așadar, legea condiționează deducerea cheltuielilor de obținerea de venituri.
S-a apreciat că reclamanta nu justifică în nici un fel deducerea cheltuielilor efectuate pentru curățenia, întreținerea, îmbunătățirea etc. hotelului achiziționat de la cu factura nr. -/ 31.08.2004, în condițiile în care operațiunea de achiziționare a fost revocată la data de 04.04.2005, transferul dreptului de proprietate între cele două societăți comerciale nu s-a mai produs și, în consecință, reclamanta nu a obținut nici un venit din utilizarea acestui hotel.
De asemenea, textul art.19 alin.1 obligă la deducerea cheltuielilor în anul fiscal în care s-au obținut veniturile, împrejurare în raport de care în mod corect nu au fost admise la deducere pentru anul 2004 prestațiile efectuate de - SRL și facturate cu factura fiscală nr.- din 30.12.2004 în sumă de 105.691 lei, întrucât nu au fost destinate obținerii de venituri impozabile în anul 2004, ci în anul 2005, luna februarie, moment la care reclamanta a emis factura nr.- către Consiliul local.
De altfel, aceste cheltuieli au fost admise ca deductibile, dar la determinarea profitului impozabil aferent anului 2005, susținerea expertului în sensul că aceste cheltuieli ar fi fost total înlăturate de către organele de control fiscale fiind eronată.
În ce privește cheltuielile legate de amortizarea și combustibilul aferente celor două autoturisme marca "Daewoo Espero" și a autoturismului marca " ", instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art.21 alin.3 și art.24 din Codul fiscal, dispoziții în raport de care cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații societăților comerciale cu funcții de conducere și de administrare au deductibilitate limitată la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu asemenea atribuții.
S-a reținut că reclamanta a susținut că administratorul a folosit autoturismul marca " ", în timp ce autoturismele marca "Daewoo Espero" au fost folosite pentru transportul altor angajați la locul de muncă, împrejurare ce nu satisface cerințele textului de lege anterior, dar care nici nu rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În ce privește nededucerea sumei de 360.000 lei reprezentând cheltuieli cu chiria aferente facturii fiscale nr.- din 10.12.2005 emisă de - TRANSPORT SA, întrucât nulitatea actelor emise de o societate comercială ulterior deschiderii procedurii falimentului este una absolută, aceasta este opozabilă și reclamantei, indiferent dacă a fost sau nu încunoștințată despre intrarea în procedură; pe de altă parte, din nota explicativă dată de administratorul reclamantei rezultă că acesta a avut cunoștință în luna decembrie 2005 despre intrarea în faliment a - TRANSPORT SA.
În mod greșit a procedat reclamanta înscriind în documentele contabile cheltuielile aferente chiriei către - SA, în luna septembrie 2005, ca sumă globală de 692.707 lei pentru chiria aferentă perioadei 01.02.2005 - 31.12.2006, în condițiile în care din contractul nr.395/10.01.2005 rezultă că acesta a fost încheiat pentru anii 2005 și 2006, iar chiria s-a stabilit la un nivel negociabil între 1 și 25 euro/mp./lună, împrejurare în care se impunea înregistrarea pe fiecare lună a chirie plătite. Așa fiind, în mod corect organele fiscale nu au admis la deducere pentru anul 2005 întreaga sumă plătită ca și chirie, fiind înlăturată suma de 390.930 lei, iar pentru anul 2006 fost admisă deducerea unei chirii aferentă unei perioade de 8 luni, până la momentul la care reclamanta a devenit proprietara stației.
În ce priveșete TVA, în mod corect inspectorii fiscali nu au admis la deducere suma de 43.871 lei dedusă în baza facturii fiscale nr.- din 30.09.2005 emisă de - SA, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.141 pct.44 din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere dispozițiile art.141 pct.14 din același act normativ, în temeiul căruia limitele cheltuielilor deductibile se aplică trimestrial, șa încât au fost înlăturate de la deducere cheltuielile de protocol ce depășeau procentul de 2% din profit.
Cum, în luna iulie 2005 reclamanta a vândut o parte din mijloacele de transport procurate în luna decembrie 2004 la un preț sub cele de achiziționare, în mod corect inspecția fiscală, acordând relevanță dispozițiilor art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal, nu a admis la deducere suma de 737 lei reprezentând TVA aferentă acestei vânzări.
S-a apreciat că în ce privește imobilul cu destinație hotel ce nu a intrat în patrimoniul reclamantei, în mod corect inspecția fiscală a considerat că TVA aferentă materialelor de amenajare și întreținere a acestui imobil nu poate fi dedusă.
A reținut tribunalul că actele fiscale de control și impunere a unor obligații de plată suplimentare către bugetul statului se dovedesc a fi corecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta reclamantă -""SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză.
Intimata pârâtă DGFP G nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs, deși a fost legal citată cu această mențiune.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, societatea reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere nr-, emisă de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg J în baza raportului de inspecție fiscală nr.7804/19.12.2007 și a deciziei nr.17/17.03.2008, emisă de către
Instanța de control judiciar constată că tribunalul a soluționat cauza fără a dispune citarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg J, organul emitent al deciziei de impunere contestate.
Potrivit dispozițiilor art.85 Cod pr.civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părților afară numai dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, la primirea cererii instanța va dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să-i comunice de urgență acel act împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
Așadar, instanța de judecată este obligată să asigure existența unei proceduri complete atunci când soluționează litigiul dedus judecății și, în consecință, are îndatorirea să respecte principiul contradictorialității și dreptul la apărare față de toate părțile din proces.
Nerespectarea acestei obligații atrage casarea hotărârii judecătorești.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat pricina fără a dispune citarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg J, organul emitent al deciziei de impunere nr.117/27.12.2007, a cărei anulare a solicitat-o reclamanta, Curtea va admite recursul pentru motivul prevăzut la art.304 pct.5 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va analiza și celelalte critici formulate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 482 din data de 11 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red,jud.-
LF/ 2 ex/11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
