Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2993/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2993/2008
Ședința publică din 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
-- -
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul -, recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B-M, precum și recursul declarat de către pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor M, împotriva Sentinței civile nr. 2257 din 15 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent -, avocat C - de la Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la fila 15 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, recursul reclamantului a fost legal timbrat în dimineața acestei zile, înainte de începerea dezbaterilor cu 4 lei taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursurile pârâților sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin memoriile de recurs pârâții au solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate.
La data de 21 noiembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului reclamantului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Declară reprezentantul reclamantului recurent - că nu are alte cereri sau probe.
Curtea găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent - își susține recursul doar sub aspectul punctului 1 și 3, apreciind că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ sunt aplicabile în cauză, raportat la principiile potrivit cărora cel prejudiciat are dreptul să ceară recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei; hotărârea atacată a fost pronunțată sub imperiul legii noi, iar reclamantul a formulat cererea de înmatriculare dar fără taxă când nu era în vigoare OUG nr. 50/2008. Solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de pârâte, taxa de primă înmatriculare fiind nelegală deoarece contravine prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, la momentul instituirii fiind o taxă discriminatorie și neavând nici o legătură cu gradul de poluare al autovehiculului, apreciind că contravine și prevederilor art. 148 din Constituția României, susținând că autovehiculul trebuia înmatriculat fără taxă. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.257 din 15 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul - împotriva pârâților INSTITUȚIA PREFECTULUI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR M și B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și, în consecință, a fost obligată pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR M să înmatriculeze autoturismul marca -, nr. de identificare -, import din Germania de către reclamant, în favoarea reclamantului fără achitarea taxei de primă înmatriculare.
În final, pârâta de rând 1 fost obligată să plătească reclamantului suma de 308 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. -/25.06.2008, reclamantul a solicitat pârâtei Instituției Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M înmatricularea autovehiculului marca -, nr. de identificare - fără taxă de înmatriculare arătând că aceasta este nelegală, însă prin adresa nr. 103.179 din 26.06.2008 pârâta i-a comunicat faptul că cererea sa nu poate fi admisă deoarece nu se încadrează în excepțiile de la plata acestei taxe reglementate de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 2141și 2143din Codul fiscal și pct. 311- 313din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Din economia textului de lege enunțat anterior, a arătat instanța de fond, rezultă că există discriminare între autoturismele cumpărate din România și cele provenite din țările Comunității Europene, aspect interzis de art. 90 partea I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, raportat la prevederile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora urmare a aderării, normele tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din dispozițiile alineatului 2 (alin. 4) statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Considerând că instituirea aceste taxe încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, în condițiile în care dezavantajează direct sau indirect vehiculele importate din celelalte țări membre ale Uniunii Europene și că refuzul înmatriculării este nejustificat, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată de reclamant în temeiul art. 18 alin.1 teza finală din Legea nr. 554/2004 și a obligat pe pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M să înmatriculeze autoturismul marca - în favoarea reclamantului fără achitarea taxei de primă înmatriculare.
Cu toate că reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului începând cu 25 iunie 2008, dată la care a cerut autorității administrative acest lucru, instanța a considerat că operațiunea nu poate fi dispusă în sensul celor solicitate, aceasta urmând să fie efectuată în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile reglementate de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pe pârâta 1 să plătească reclamantului cheltuielile reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, INSTITUȚIA PREFECTULUI M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR M, cât și reclamantul -.
În recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că taxa de primă înmatriculare a fost legal încasată de la reclamant, în condițiile existenței unei legislații naționale ce a înlocuit începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării tării noastre la Comunitatea Europeană, legislația referitoare la accizarea produselor din import.
Neluarea măsurilor de instituire a unei taxe speciale, a arătat pârâta, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autoturismelor second-hand la scurt timp de la introducerea lor în tară.
Tratatul de aderare a României la Comunitatea Europeană permite tării noastre să aleagă forma și mijlocele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii în fiecare stat membru.
În susținerea pretențiilor pârâta a arătat că disp. art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa urmează să fie plătită de către toți proprietarii de autovehicule, la momentul primei înmatriculări în România, și, prin urmare, art. 90 are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
De asemenea, pârâta a susținut că nici Comisia Europeană nu exclude plata taxei ci a ridicat obiecții doar cu privire la modul de calcul a taxei.
Pârâta mai arată că acțiunea este prematur formulată, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, motivat de faptul că s-a declanșat procedura de infringement, Uniunea Europeană prin organele sale abilitate, respectiv Comisia Europeană, declarând formal împotriva României procedura de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art. 90 din Tratatul Cu privire la conținutul acestei proceduri pârâta a arătat că discuțiile sunt axate exclusiv în sensul modificării formulei de clacul și nu eliminării efective a taxei.
În finalul motivării recursului pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Prin recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR M s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant ca netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041.pr.civ.
În motivarea recursului s-a relevat că entința pronunțată de Tribunalul Maramureș este lipsită de temei legal, n condițiile interpretării si aplicării greșite a prevederilor nr.OUG 50/2008 care, în realitate, au abrogat dispozițiile art. 2141si 2143.pr.fiscală si nicidecum nu le-a modificat asa cum din eroare a retinut prima instanță.
Față de aceste considerente, pârâta arată că în prezent sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 50 /2008 care au instituit o taxă de poluare total diferită de taxa percepută anterior date de 1 iulie 2008, iar față de aceste reglementări, Instituția Prefectului M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor M este pusă în fata unei situatii imposibil de solutionat, a unei hotărâri judecătorești imposibil de executat. Astfel, în baza noilor acte normative, pentru înmatricularea autoturismelor se percepe o altă taxă - taxa de poluare - cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat desi a luat în discuție prevederile nr.OUG 50/2008 care prevede ca obligatorie achitarea acestei noi taxe.
In ceea ce privește obligarea Instituției Prefectului M la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 308 lei, pârâta a considerat că instituirea acestei obligatii este nejustificată, deoarece nu are nici o culpă procesuală, nefăcând altceva decât a pune în aplicare dispozițiile exprese ale actelor normative care prevăd că în continutul dosarului de înmatriculare a vehiculelor trebuie să existe si dovada achitării taxelor aferente, neavând competența de a interpreta si de a extinde aplicabilitatea dispozitiilor unui act normativ, motiv pentru care se impune respingerea cererii privind obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată în sumă de 308 lei ca netemeinică si nejustificată.
Reclamantul - prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate precum și înmatricularea definitivă fără taxă de primă înmatriculare a autoturismului în favoarea sa începând cu data de 25.06.2008, invocând în drept dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ.
Totodată, a solicitat a se constata ca nefiind aplicabile în speță prevederile nr.OG 50/2008, cu cheltuieli de judecată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, reclamantul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică atâta timp cât, deși prin dispozitivul hotărârii atacate se precizează că se admite actiunea precizată, în realitate nu se dispune în consecintă, prima instantă nedispunând înmatricularea autovehiculului cu data cererii depuse la pârâtă si nici nu a constatat faptul că nu sunt aplicabile în spetă prevederile nr.OUG 50/2008.
În continuarea motivării recursului, reclamantul a arătat că a cumpărat la data de 29.01.2008 autovehiculul marca 25 Diesel din Germania, pentru a-l înmatricula în România, dar pârâta Instituția Prefectului M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a refuzat primirea documentatiei pentru înmatricularea autovehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a taxei de primă înmatriculare.
Totodată, reclamantul a relevat că prin cererea din data de 25.06.2008 a solicitat înmatricularea fără taxă, cererea fiind respinsă la data de 26.06.2008 prin adresa nr. -.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că pentru a se realiza o justă reparatie este necesar ca înmatricularea să fie dispusă începând cu data cererii respinse în mod nelegal si să se constate faptul că nu sunt aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008.
De altfel, arată reclamantul, raportul juridic de drept fiscal care a dat nastere obligatiei de plată a taxei de primă înmatriculare trebuie analizat în raport cu legea care era în vigoare la data depunerii cererii, numai asa putând fi verificat dacă solutia de respingere a cererii este sau nu legală. În acest sens, cererea si actiune trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal si pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, privitoare la taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Prevederile nr.OUG 50/2008 nu erau în vigoare la acea dată si nu pot fi aplicate retroactiv, aspect relevat de dispozitiile obligatorii ale art. 15 alin. 2 din Constitutia României, legea putând dispune numai pentru viitor.
Față de această stare de fapt, reclamantul consideră că o altă solutie ar avea si un caracter discriminatoriu, în contradictie cu prevederile art. 16 din Constitutia României privitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, în conditiile în care cei care au beneficiat de solutionarea actiunii privind înmatricularea fără taxă anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008 au obtinut solutii de admitere. Exercitarea unui drept prevăzut de lege (554/2004) precum si durata procedurii nu pot atrage consecinte negative sub aspectul realizării drepturilor si obtinerii unei juste reparatii si a unei echitabile despăgubiri.
Reclamantul a relevat și împrejurarea că desi a cerut prin precizarea de actiune ca instanta să analizeze si să retină că nu sunt aplicabile în spetă prevederile nr.OUG 50/2008, aceasta nu a procedat în acest sens, lipsind de eficienta juridică sentința si nefiind posibililă punere în executare a hotărârii în conditiile în care instanta a fost investită sub legea veche iar sentinta a fost pronuntată sub legea nouă, iar această situatie tranzitorie trebuia lămurită de instanta fondului atâta timp cât a dispus ca înmatricularea să se realizeze sub imperiul legii noi (OUG nr. 50/2008), fără plata taxei reglementată de legea veche abrogată (Codul Fiscal).
Față de toate aceste considerente, reclamantul apreciază că prin faptul exercitării dreptului consacrat în prevederile Legii nr. 554/2004 nu putea fi plasat sub un alt regim juridic care nu era în vigoare la data depunerii cererii de înmatriculare fără taxă si nu poate suferi prejudicii patrimoniale constând în obligarea la plata taxei de poluare, prin simplul fapt că hotărârea se pronuntă sub imperiul noii legi, atâta timp cât raportul juridic supus controlului judecătoresc s-a născut sub imperiul Codului Fiscal.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Judetului M prin Administratia Finanțelor Publice a Municipiului BMa depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca inadmisibil și în rejudecare, modificarea sentinței civile nr. 2.257/15.09.2008 a Tribunalului Maramureș în sensul respingerii actiunii reclamantului ca devenită inadmisibilă la data solutionarii ei, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În continuarea motivării întâmpinării, pârâta a arătat că atât la data introducerii actiunii în contencios administrativ cât si la data de 21.07.2008 când s-au disjuns capetele de cerere si s-a dat o hotărâre partială, reclamantul-recurent a avut cunostință de prevederile nr.OUG 50/ 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și potrivit art. 14 din nr.OUG 50/2008. Pârâta a relevat că ordonanța a intrat în vigoare de la data de 1 iulie 2008 si începand cu această dată erau abrogate prevederile art. 2141- 2143Cod fiscal, astfel că, prin precizarea la actiune sustinută în sedinta din 21 iulie 2008 recurentul - reclamant putea solicita admiterea actiunii în sensul înmatriculării definitive a autovehiculului fără achitarea taxei pe poluare. Desi actiunea a fost introdusa anterior datei de 1 iulie 2008 instanta nu poate solutiona actiunea pe baza unor texte de lege care nu mai sunt în vigoare.
Pârâta a mai relevat că în acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutională, excepția de neconstituționalitate devenind inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Faptul că dispozitiile privind taxa specială de înmatriculare nu au fost abrogate prin lege si din acest motiv ar fi încă valabile, pârâta a apreciat că nu pot fi primite deoarece "abrogarea dispozițiilor de lege criticate a fost făcută în mod expres prin dispozițiile arte 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ cu putere de lege, potrivit arte 115 din Constituție."
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Recursurile declarate de catre recurentele Directia Generala a Finantelor Publice M si Institutia Prefectului M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise sunt apreciate ca fiind neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
n cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus unei taxe speciala discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Recurenta releva că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Cu referire la aceasta, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta taxa nu este datorata si nu poate fi inlocuita printr-o alta taxa.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Pe de altă parte, nu trebuie omis că dispozițiile tratatului nu sunt susceptibile de interpretare, sunt clare. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat.
Prin urmare, față de cele arătate, reținând că nu sunt motive întemeiate, Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat, urmand ca autoturismul sa fie inmatriculat achitarea taxei de prima inmatriculare.
Cu privire la recursul declarat de catre recurentul, instanta retine ca acesta se prevaleaza de o precizare de actiune depusa la dosarul instantei de fond (16-17). Prin aceasta precizare, reclamantul recurent insista in inmatricularea definitiva taxa de prima inmatriculare solicitand instantei sa retina ca nefiind aplicabile prevederile OUG 50/2008. Este neclar in ce masura referirea la dispozitiile OUG50/2008 din precizarea enuntata reprezinta un petit prin care se investeste instanta si care trebuie solutionat prin dispozitiv sau doar o argumentatie a petitelor initiale. Prin recurs, recurentul clarifica acest aspect si revine cu aceasta solicitare reformulata sub forma unui petit separat: sa constatati ca nefiind aplicabile in speta prevederile OUG nr. 50/2008. Cererea in contatare este insa evident inadmisibila prin prisma dispozitiilor art. 111. care prevad intr-o maniera lipsita de echivoc faptul ca cererea in constatare poate avea ca obiect doar constatarea existentei sau neexistentei unui drept, in nici un caz constatarea unei stari de fapt sau constatarea incidentei sau neincidentei unui text legal, asa cum se solicita in cazul concret dedus judecatii.
De asemenea, este corecta aplicarea de catre prima instanta a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece prin prisma acestui text inmatricularea nu poate fi realizata retroactiv, conform solicitarii recurentului, ci in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti.
cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, în contradictoriu cu intimații și -, având ca obiect sentința civilă nr. 2.257 din 15 septembrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurentul -, în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA PREFECTULUI M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B având ca obiect sentința civilă nr. 2.257/15.09.2008 pronunțată de către Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - --
Red.
Dact./2 ex./14.01.2008.
Jud.fond:
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
