Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2994/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2994/2008
Ședința publică din 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
-- -
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 2377 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - SRL B-M, avocat C - de la Baroul Maramureș, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare și învederează instanței că nu are alte cereri sau probe.
Curtea găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate - SRL B-M solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței doveditoare depuse, apreciind că recursul nu este întemeiat deoarece vizează admiterea în parte a acțiunii reclamantei, respectiv restituirea doar a diferenței de taxă de primă înmatriculare față de taxa de poluare, în speță nefiind aplicabile dispozițiile OUG Nr. 50/2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2377 din 16.09.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins excepțiile de prematuritate și lipsa recursului prealabil invocate de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B
S-a admis acțiunea promovată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, și în consecință s-a anulat actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 17882/23.06.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie suma de 11.370 lei, cu dobânda legală începând cu data de 04.10.2007 și până la achitarea integrală, respectiv suma de 4.037 lei, cu dobândă legală începând cu data de 18.12.2007 și până la restituirea integrală.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să plătească reclamantei suma de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M ca prin hotărârea pronunțată, să se dispună anularea Dispoziției nr. 17882 din 02.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice B M și obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată în sumă de 770 lei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a cumpărat mai multe autovehicule provenind din Germania, pentru a le înmatricula în România, pentru înmatriculare a fost obligată să achite taxa specială în cuantum total de 15.407 lei, astfel: pentru autovehiculul marca RENAULT, suma de 4.037, conform ordinului de plată nr. 332 din 18.12.2007 și pentru autovehiculul marca, suma de 11.370 lei, conform ordinului de plată nr. 247 din 04.10.2007.
Se susține că la data de 05.06.2008 reclamanta a solicitat pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMr estituirea taxei, dar cererea a fost respinsă nejustificat, așa cum rezultă din adresa nr. 16541/05.06.2008, însă împotriva acestui refuz reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin adresa nr. 17882 din 02.07.2008.
Se arată că potrivit art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal și punctele 31 ind. 1 - 31 ind. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Conform Hotărârii, în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor, între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție, care decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii, față de produsele provenind din alte state membre.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
În probațiune s-au depus cererea și răspunsul formulat în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ordinul de plată nr. 332 din 18.12.2007, ordinul de plată nr. 247 din 04.10.2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa invocat excepția de prescripție, prematuritate și lipsa recursului prealabil.
În acest sens se susține că excepția absolută a prescripției procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este întemeiată în condițiile în care aceasta nu a fost îndeplinită în cadrul termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni de la data la care reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturism.
În ceea ce privește excepția de prematuritate se arată că, potrivit dispozițiilor art. 88 din Tratat, procedura pentru neîndeplinirea obligațiilor se desfășoară în două faze: constatarea și sancționarea. În faza constatării, Comisia dacă apreciază că un stat nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din tratat, după ce a acordat statului posibilitatea să prezinte observațiile sale în legătură cu această situație, emite o decizie motivată și îi acordă un termen pentru executarea acestor obligații. Ori până în prezent Comisia Europeană nu a emis o astfel de decizie prin care să constate încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale de primă înmatriculare și în acest context, acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită restituirea taxei speciale de primă înmatriculare ca urmare a încălcării art. 90 din Tratat este prematură.
În ceea ce privește excepția recursului prealabil se invocă dispozițiile art. 234 din Tratat potrivit căruia instanța națională va putea solicita clarificarea unui aspect privind interpretarea dreptului comunitar în scopul de a verifica conformitatea legislației naționale cu dreptul comunitar, situație în care se solicită sesizarea Curții Europene de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare și suspendarea prezentului litigiu până la primirea răspunsului.
Examinând excepțiile invocate instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate datorită următoarelor considerente:
Reclamantul nu a atacat chitanța ce i-a fost eliberată de trezorerie în momentul achitării taxei, pentru că această chitanță nu este un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din nr.OG 2003. Prin urmare toate referirile la data emiterii acestei chitanțe în calcularea termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni, făcute de pârâte sunt neavenite.
De asemenea reclamantul atacă însuși actul normativ care reglementează taxa, respectiv dispozițiile art. 2141și pe cele ale art. 2142din Codul fiscal, susținând că acestea contravin dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv contravin dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, or potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 11din Legea nr. 554/2004, "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Sesizarea Curții Europene de Justiție de către o instanță judecătorească română este facultativă și nicidecum obligatorie.
În această situație, nu este cazul ca instanța de judecată sesizată, respectiv Tribunalul Maramureș să ceară Curții Europene de Justiție să interpreteze art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în condițiile în care obligativitatea sesizării Curții Europene de Justiție intervine numai "în cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale ale cărei hotărâri nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern".
Tribunalul a reținut că analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismelor cumpărate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului M prin Administratia Finantelor Publice a Municipiului B M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii actiunii reclamantului ca inadmisibila.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentinta civila nr. 2377/16.09.2008 a Tribunalului Maf ost pronuntata cu depasirea puterii judecatoresti - art. 304 pct.4 Cod Procedura Civila.
Instanta de judecata retine ca"reclamantul ataca insusi actul normativcare reglementeaza taxa, respectiv dispozitiile art. 2141 si pe cele ale art. 2142 din Codul Fiscal", motiv pentru care, potrivit art. 7 alin. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 / 2004In cazul actului administrativ normativ plangerea prealabila poate fi formulata oricand.Ce uita instanta judecatoreasca e ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul Fiscal prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343 / 2006 pentru modificarea și completarea Legii llf. 571/2003 privind Codul fiscal, cu alte cuvinte Legea nr. 343 / 2006 sau Legea nr. 571/ 2003 nu reprezinta act administrativ normativ intrucat nu este emis de autoritate publica centrala -Guvern, minister sau institutie specializata din subordinea executivului sau organ de specialitate. Pe de alta parte, potrivit art. 126 alin. (6) din Constitutie, "Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrative este garantat. Instantele de contencios administrative sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau dupa caz prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale". In art. 52 alin. 2 din Constitutie se prevede expres ca dreptul persoanelor vatamate prin acte administrative inclusiv normative se exercita in conditiile si limitele prevazute de legea organica, in speta Legea llf. 554 / 2004. In aceasta lege organica se mentioneaza numai imprescriptibilitatea procedurii prealabile ci si obligatia persoanei vatamate de a introduce actiune la instanta de contencios administrative insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
Nerespectarea dispozitiilor constitutionale conduce la incalcarea principiului separatiei puterilor in stat si compromite ideea de stat de drept a unei societati democratice. Prin urmare, dispozitiile Codului Fiscal privind taxa de inmatriculare NU poate face obiectul cenzurii judecatoresti prin calificarea dispozitiilor legale ca fiind ale unuiact administrativ normativpentru a da aplicare procedurii prealabile a contenciosului administrativ, instanta judecatoreasca avand doar atributele prevazute de art. 148 din Constitutie.
Instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia - art. 304 pct.8 Cod Procedura Civila.
Notiunea de act administrativ fiscal este definita de art. 41 Cod Procedura Fiscala potrivit caruia "in intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organulfiscalcompetent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale". Prin urmare raportandu-ne la definitia legala considera ca este act administrativ fiscal documentul privind modul de calcul al taxei speciale pentru autoturismeemispotrivit Ordinului nr. 418/2007 acest inscris prezinta caracteristicile stabilite de doctrina administrativ ca fiind specifice actului administrativ fiscal:
a) documentul emis conform Ordinului nr. 418 / 2007 reprezinta o manifestare unilaterala de vointa a organului fiscal, iar in doctrina de drept administrativ ( - Drept administrativ. Tratat administrativ, Editura AH B 2002, p. 187 ) se considera caau caracter unilateral si actul emis la cererea unei persoane fizice sau juridice, vointa solicitantului constituind numai o conditie pentru emiterea actului, nerealizandu-se pe aceasta cale un acord de vointa intre solicitant si organul emitent.Totodata aceasta particularitate a actului administrativ fiscal este importanta din perspectivadelimitarii actelor administrative de faptele administrative cu consecinta asupra dreptului contribuabilului de a contesta actele administrative fiscale;
b) manifestarea de voință a organului fiscal este generatoare de efecte juridice, adica de drepturi si obligatii; cu alte cuvinte, emiterea documentului a generat dreptul reclamantului de a proceda la inmatricularea autoturismului - stabilire cuantumului taxei si plata s-a facut in baza documentului, plata taxei fiind conditie sine qua non, iar tot documentul atesta dreptul reclamantului de a solicita restituirea taxei, respectiv eventuala obligatie corelativa a organului fiscal de al restitui; prin aceasta trasaturadocumentul ca act administrativ se deosebeste de alte manifestari de vointa(raspunsuri, adrese, puncte de vedere etc) care creeaza drepturi si obligatii, avand un caracter orientativ pentru destinatal(, Codul d e Procedura Fiscala.Comentarii si explicatii Ed., B, 2008 ). De asemenea,numai suma stabilita în documentul emis de organul fiscal poate constitui obiect al contestatiei prevazuta de Codul d e Procedura Fiscala care,potrivit art. 206 alin. (2) consta in sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrative fiscal;suma stabilita prin document reprezentand si creanta fiscala a reclamantului nu a facut obiectul vreunei contestatii,astfel ca ne depunerea contestatiei in cadrul termenelor de 30 de zile, respectiv 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal se sanctioneaza cu decaderea reclamantului din dreptul de a mai contesta creanta fiscala.
c) documentul fiind un act administrativ fiscal este o specie de act administrativ fiind supus controlului judecatoresc al instantelor de contencios administrativ, astfel ca decizia prin care s-ar fi solutionat contestatia fiscala impotriva chitantei prin care s-a stabilit dreptul si obligatia fiscala corelativa putea face obiectul actiunii in contencios administrativ potrivit art. 218 alin. (2) Cod de Procedura Fiscala.
d) documentul este un act administrativ fiscal intrucat emana de la or2anul fiscal si stabileste cuantumul obligatiei fiscale prevazute prin lege;
e) documentul ca act administrativ fiscal este emis in aplicarea le2islatiei privind stabilirea, modificarea sau stin2erea drepturilor si obli atiilor fiscale - art. 2141 si pe cele ale art. 2142 din Codul Fiscal (, 1., Aspecte teoretice si practice privind procedura de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, Judiciar nr. 11 - 12 / 2004 pag. 196);
3. Sentinta civila nr. 2377 / 16.09.2008 a Tribunalului M pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii - art. 304 pct.9 Cod Procedura Civila
Prin sentinta civila nr. 2377 / 16.09.2008 Tribunalul Mar espins exceptia absoluta a prescriptiei procedurii prealabile prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ, desi procedura prealabila nu a fost realizata in termenele legale de 30 de zile, respectiv 6 luni de la data la care reclamantul a achitat taxa speciala pentru autoturisme si pe cale de consecinta actiunea reclamantului trebuia respinsa ca inadmisibila in lipsa procedurii prealabile.
Ceea ce legiuitorul a urmarit prin termenele de prescriptie - securitatea si stabilitatea raporturilor juridice administrative sunt desconsiderate de catre reclamant si consacra in schimb o "schema juridica" care destabilizeaza pe viitor raporturile juridice de drept fiscal, intrucaț dupa expirarea termenlor de prescriptie privind indeplinirea procedurii prealabile sau pentru formularea contestatiei, o simpla cerere adresata organului fiscal cu privire la un impozit, taxa, titlu de creanta etc si un raspuns al organului fiscal au ca efect repunere a in termen ai solicitantului pentru a formula contestatie. In aceste conditii, ordinea de drept administratival consacrata de lege si recunoscuta in doctrina juridica si in manualele de drept administrativ este definitiv compromisa de preseverenta si consecventa cu care instantele judecatoresti restituie cu orice pret taxa speciala de inmatriculare fie si prin incalcarea dispozitiilor legale si creeaza o discriminare de regim juridic fata de situatii similare deduse judecatii atunci cand obiectul actiunii de contencios administrativ vizeaza alte tipuri de taxe si nu cea de inmatriculare. Cum va hotari atunci instanta judecatoreasca?! Nimeni nu contesta dreptul reclamantului de a-si valorifica drepturile procesuale dar acestea trebuiesc realizate in limitele legii, astfel ca, nefiind indeplinite conditiile unei actiuni in contencios administrativ, reclamantul are deschisa calea instantei de drept comun. Critica mai jos "procedura juridica" consacrata de reclamant si careia instanta de fond i-a atribuit efecte juridice: cererea reclamantului de restituire a taxei speciale de inmatriculare depusa la organul fiscal dupa implinirea termenului maxim de 6 luni de la emiterea chitantei care a generat dreptul si obligatia fiscala; instanta judecatoreasca apreciaza cererea ca fiind plangere prealabila intrucat reclamantul ataca un act administrativ normativ!! numai ca, dispozitiile legale atacate - art. 2141 - 2142 nu decurg dintr-un act administrativ normativ ci legislativ, motiv pentru care cererea nu poate constitui plangere prealabila in sensul Legii nr. 554/2004; raspunsul comunicat de catre Administratia Finantelor Publice a Municipiului BMe ste considerat de catre instanta judecatoreasca drept act administrativ fiscal!! "intrucat este emis de un organ fiscal competent, in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale" Calificarea raspunsului drept act administrativ fiscal cat si act administrativ este criticabila intrucat cu exceptia faptului ca emana unilateral de la organul fiscal, raspunsul nu stabileste ( nu da nastere ), nu modifica si nu stinge raporturi juridice de drept fiscal. Reclamantul nu a platit taxa de inmatriculare in baza raspunsului, nu i s-a stabilit cuantumul taxei in baza raspunsului, nu i s-a modificat situatia anterioara nici in sensul achitarii suplimentare a vreunei obligatii fiscale si nici in sensul restituirii efective fie chiar partiale a taxei de prima inmatriculare asa cum prevede si nr.OUG 50 / 2008; de asemenea, raspunsul nu a condus la stingerea dreptului reclamantului de a cere restituirea taxei de inmatriculare. Potrivit principiului rolului activ al organului fiscal consacrat de art.7 alin.3 - 5 din Codul d e Procedura Fiscala, "organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul; organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din iniatiativa organ ului fiscal. Faptul ca raspunsul autoritatii administrative nu-l satisface pe solicitant nu inseamna ca acest raspuns negativ poate fi considerat act administrativ. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie statuand ca "imprejurarea ca raspunsurile date petentei, chiar daca o nemultumesc, este nerelevanta, deoarece in cadrul Legii nr. 554 / 2004, petitionarul nu poate sa pretinda ca aceste raspunsuri sa fie date intr-un anumit sens, stabilirea cuprinsului raspunsului fiind atributul autoritatii administrative emitente. Prin Decizia nr. 5412 din 11 noiembrie 2005 Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronuntat ca adresele de raspuns nu se cricumscriu definitiei date actului administrative prin art. 2 alin.(1 )lit.c) din Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrative, ele reprezinta doar o corespondenta purtata cu recurenta - reclamanta, nefiind acte administrative individuale sau normative, acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instantei de contencios administrative.
Contestatia impotriva actului administrativ fiscal - raspunsul comunicat de catre Administratia Finantelor Publice a Municipiului B Potrivit art. 206 alin. (2) din Codul d e Procedura Fiscala, obiectul contestatiei il constituie sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Potrivit art. 2 alin. (1) lit.h) din Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ, prin refuz nejustificat de a solutiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, susceptibil de a fi atacat in fata instantei de contencios administrativ competente, se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea.Rezolvarea nefavorabila sau care nu multumeste pe deplin pe petitionar, a unei cereri adresata unei autoritati administrative nu echivaleaza cu un refuz nejustificat, intrucat autoritatea administrativa este obligata doar sa raspunda cererii petitionarului si nu sa dea un curs favorabil acesteia(Decizia nr. 2880/14.09.2006)In concluzie, raspunsul B M NU poate constitui - potrivit dispozitiilor legale - obiect al contestatiei fiscale. Nici reclamantul, nici instanta judecatoreasca nu arata prin ce anume raspunsul BMc onstituie obiect al contestatiei si ce act administrativ fiscal trebui a emis, iar organul fiscal a refuzat nejustificat prin raspunsul dat.
Raspunsul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului BMp rivind contestatia formulata de catre reclamant. Intrucat contestatia nu indeplineste conditiile prevazute de art. 205 - 218 Cod de Procedura Fiscala nu a fost analizata si nici nu se considera solutionata ca o cale administrativa de atac.
Spre deosebire de creantele civile si comerciale care izvorasc din raporturi de drept privat, creantele bugetare isi au sorgintea in raporturi de drept public si anume in raportul stabilit intre stat si cetateni, in virtutea caruia, potrivit art. 56 alin. (1) din Constitutie " au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice". Taxa speciala de prima inmatriculare a fost perceputa in baza unui temei legal instituit prin lege a Parlamentului Romaniei si nu prin act normativ al Guvernului. In art. 124 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala se mentioneaza doua situatii in care contribuabilul are dreptul la dobanda legala "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Potrivit art. 124 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala, " dobanda la care este indreptatit contribuabilul este la nivelul majorarii de intarziere prevazut de Codul d e procedura Fiscala si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori." In concluzie, acordarea dobanzii legale se face de la data de la care exista un temei legal - fie national fie comunitar - sau judiciar definitiv si irevocabil pentru restituirea sumelor incasate de stat, de la data amendarii legislatiei interne prin sentinta judecatoreasca pana la plata efectiva a sumei de restituit; aplicarea dispozitiilor arte 148 din Constitutie se poate face numai de catre instanta judecatoreasca si aceasta poate amenda legislatia interna numai prin pronuntarea sentintei si de la data pronuntarii acesteia, astfel ca dobanda legala se poate acorda numai de la data pronuntarii sentintei judecatoresti.
Luand in considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei Europene, Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei speciale auto redefinind-o ca o taxa pe poluare prin nr.OUG 50 / 21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Cu privire la acest act normativ Comisia Europeana si-a exprimat acordul, fapt subliniat in infograma pe care o anexam. Problema juridica care a aparut cu ocazia aplicarii noului act normativa fost reglementarea situatiei anterioare datei de 1 iulie 2008 si deci in ce masura efectul retroactiv al noului act normativ incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. În acest sens, s-a exprimat, în repetate randuri, Curtea Constituțională, statuand ca "- legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție și cerințelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, Însă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior. - Acesta este un aspect care nu privește existenta dreptului, ci regimul sau juridic, "(Decizia Curții Constituționale nr. 3 din 2 februarie 1993, publicată În Monitorul Oficial nr. 95 din 17 mai 1993; Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 23 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 129 din 17 iunie 1993.)
În consecinta, o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior și nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa reglementeze pentru perioada ulterioara intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare." (Decizia Curții Constituționale nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată În Monitorul Oficial nr. 887 din 29 septembrie 2004).
In ce priveste sustinerile reclamantului potrivit caruia dispozitiile Codului Fiscal privind taxa speciala de inmatriculare ar fi inca in vigoare motivat de faptul ca, nr.OG 92 / 2003 privind Codul d e Procedura Fiscala nu poate fi modificat prin nr.OUG 50 / 2008, invederează instantei prevederile art. 11 alin. 2 privind intrarea in vigoare a actelor normative din Legea nr. 24 / 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Astfel, "Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara."
România este semnatara a Protocolului de la si s-a angajat ca în perioada 2008-2012 sa reduca cu 8% emisiile de gaze cu efect de fata de anul de baza 1989 si sa reduca progresiv, pâna în anul 2010, emisiile nationale de, si compusi organici volatili pâna la un plafon acceptabil. În caz contrar, tara nostra este pasibila de penalizari extrem desevere din partea Uniunii Europene, care vor fi suportate tot de contribuabili beneficiari ai poluarii.
La data de 11 martie 2008 Parlamentul European a adoptat o REZOLUTIE privind politica europeana in domeniul transportului durabil, tinând seama de politicile europene în domeniul energiei si a mediului, în care se subliniaza ca pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important sa se recurga la instrumente de piata pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant si nivel redus de emisii (scutiri de taxe, reforma accizelor asupra autovehiculelor În functie de nivelul emisiilor poluante si de eficienta lor În ceea ce priveste consumul de carburant, stimulente pentru scoaterea din circulatie a celor mai poluante auto vehicule si pentru achizitionarea de masini noi, cu nivel redus de emisii), pentru care se recomanda adoptarea proiectului de directiva privind taxarea autovehiculelor.
Raportat la principiul liberei circulatii a marfurilor consacrat si de art.90 din TRATAT,- considera ca taxa auto de prima inmatriculare atat cea aplicata pana la data de 01.07.2008 cat si dupa aceasta data, nu este discriminatorie intrucat ea se achita indiferent de provenienta autovehiculelor, respectiv din productia interna, import sau din achizitii intracomunitare. Potrivitnr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,republicata in.. nr. 670 / 03.08.2006 completata si modificata prin Legea nr. 6 / 2007,Regulamentul din4octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publicepublicat in.. Nr. 876 / 26.10.2006 siOrdinul L 1501 din 13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelorpublicat in.. Nr. 941 / 21.11.2006. se face diferentierea intre inmatricularea pentru prima in Romania a unui autovehicul si transcrierea transmiterii dreptului de proprietate in cazul instrainarii unui autovehicul inmatriculat deja in Romania.
Aplicarea absoluta in sensul larg al principiului liberei circulatii a marfurilor nu a fost recunoscut nici de Curtea Europeana de Justitie care incepand cu hotararea Cassis de, pronuntata in 1979 recunoaste derogari de la acest principiu, permitand statelor membre sa aplice diferite taxe in scopul implementarii unor politici sociale, de mediu, protectia sanatatii cu conditia ca acestea sa nu aibe caracter protectionist.
Considera ca in virtutea principiului echitatii reclamanta are dreptul consacrat de art. 11 din nr.OUG 50/2008 de a obtine restituirea diferentei de taxa urmand procedura necontecioasa prevazuta de normele metodologice emise in aplicarea ordonantei.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta - SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotărârii primei instante ca legală si temeinică.
În motivare s-a arătat că reclamanta a cumpărat mai multe autovehicule provenind din Germania, pentru a le înmatricula în România. Pentru înmatriculare a fost obligată să achite taxa specială în cuantum total de 15.407 lei, astfel: pentru autovehiculul marca RENAULT, suma de 4037 lei, conform ordinului de plată nr. 332 din 18.12.2007; pentru autovehiculul marca, suma de 11.370 lei, conform ordinului de plată, nr. 247 din 04.10.2007;
La data de 05.06.2008 a solicitat pârâtei de rând 1 restituirea taxei dar cererea a fost respinsă nejustificat, aspect ce rezultă din adresa nr. 16541/05.06.2008 împotriva acestui refuz am formulat contestatie care a fost respinsă la rândul ei nejustificat, astfel cum rezultă din adresa 17882 comunicată la data de 02.07.2008.
Potrivit art. 214 - 214/3 din Codul Fiscal si pct. 31 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plăteste cu ocazia primei inmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, directsauindirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Conform hotararii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulatii a mărfurilor Între statele comunitare în conditii normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
Asadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală Între produsele importate si cele similare autohtone.
A invocat nelegalitatea taxei în contextul neaplicării directe a reglementării comunitare, care are prioritate fată de dreptul national. Aceasta rezultă din următoarele argumente:Constitutia României:de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, caurmareaaderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare(alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul siautoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinireaobligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitătii, dinainte de aderare.
Prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală si specială, fără a-I lipsi de caracterul lui de lege comunitară si fără ca baza legală a Comunitătii însăsi să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar si în fata dreptului national ulterior or, în spetă, taxa specială auto a fost introdusă în legislatia internă prin Legea nr.343/2006privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comuni tare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constitutionale.
În acest context, în mod corect prima instantă a respins exceptia prematuritătii actiunii.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si reînmatriculate în tara noastră, dar se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, ne găsim în prezenta unei diferente de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE. Aceste dispozitii se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizitiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul national, altfel incalcandu-se principiul libertatii circulatiei mafurilor - adica se dezavantajeaza, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte tari membre UE, in competitia cu produsele similare autohtone.
Taxa instituită nu avea nici o legătură cu nivelul emisiilor poluante, aspect care rezultă din modul în care se stabilea prin aplicarea unui algoritm de calcul care nu implica vreo verificare a gradului de poluare.
Prevederile OUG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile în cauză atâta timp cât nu erau în vigoare la acea dată si nu pot fi aplicate retroactiv, aspect impus de dispozitiile obligatorii ale art. 15 alin. 2 din Constitutia României, legea putând dispune numai pentru viitor. Mai mult OUG nr. 50/2008 reglementează în esentă o altă taxă, de altă natură, taxă de mediu, procedura privind restituirea diferentei neputând fi impusă contribuabilului, acesta din urmă având dreptul de a supune controlului judecătoresc legalitatea taxei de primă înmatriculare.
O altă solutie ar avea si un caracter discriminatoriu, în contradictie cu prevederile art. 16 din Constitutia României privitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, în conditiile în care cei care au beneficiat de solutionarea actiunii privind restituirea taxei anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 au obtinut solutii de admitere. Exercitarea unui drept prevăzut de lege (554/2004) precum si durata procedurii nu pot atrage consecinte negative sub aspectul realizării drepturilor si obtinerii unei juste reparatii si a unei echitabile despăgubiri.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Actul atacat întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii.
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Curtea mai reține că tribunalul a făcut aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Cu privire la chestiunea necesității procedurii prealabile, Curtea reține că aceasta nu este cerută în contenciosul administrativ împotriva refuzului administrației, natură juridică pe care o are, neîndoios, prezenta acțiune.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B- în contradictoriu cu intimata - SRL B- având ca obiect sentința civilă nr. 2377/16.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr- pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 770 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
- - --- - -- -
GREFIER
-
Red.
2 ex./22.12.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
