Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 338/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 338
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Florentina Dinu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Pprin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-,. 51, județul P, împotriva sentinței nr. 516 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în P,- B, județul P.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta P reprezentată de consilier juridic -, potrivit delegației depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenta prin intermediul cererii formulate solicitând și judecata cauzei în lipsă, după care,
Reprezentanta recurentei P, consilier juridic -, apreciază față de motivele de recurs invocate, că instanța de fond în mod corect a constatat că procedura prealabilă a fost formulată în termen legal, instituția pârâtă în mod nejustificat refuzând să restituie taxa de poluare, motivarea răspunsului către solicitant neavând nicio legătură cu cauza. Față de aceste considerente, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al prezentului recurs.
După închiderea dezbaterilor s-a constatat că prin serviciul registratură din cadrul instanței s-a depus de către intimatul reclamant cerere de amânare, fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. Pas olicitat anularea chitanței seria - nr.-/13.05.2009, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată, precum si restituirea taxei de poluare în cuantum de 4880 lei, suma actualizata cu dobânda legala de la data efectuării plății taxei de poluare și până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat din România autoturismul marca Opel Vectra, având norma de poluare E2, pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa de poluare precizata anterior, prin chitanța fiscala seria - nr.-/13.05.2009 emisă de Trezoreria P și deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, aceasta a refuzat recunoașterea dreptului reclamantului prin adresa nr.44385/16.07.2009.
A mai arătat reclamantul că se impune restituirea sumei de 4880 lei, întrucât taxa de poluare este o taxă nelegală și discriminatorie, întrucât în România se păstrează prin intermediul nr.OUG50/2008 și se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în Români, conform art.4 lit.a, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importante, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxe nu mai este percepută.
Reclamantul a învederat că introducerea acestei taxe prin prevederile nr.OG50/2008 apare ca nelegală, deoarece încalcă dispozițiile art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României, cât și dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, și această taxă fiind cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE.
Menționează că rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone și pe cale de consecință, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originale din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicată autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru, precum si ca in Constituția României se reglementează principiul prioritatii prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile interne contrare, împrejurare ce conduce la concluzia că dispozițiile ordonanței ce reglementează taxa menționată au caracter nelegal.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.20 și 148 din Constituția României, art.170 din Legea nr.157/2005, art.70, art.117 alin.1 lit.f, art.120 alin.7 și art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
Prin sentința nr. 516 din 12.11.2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE
A obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare in cuantum de 4880 lei, suma actualizata cu dobânda legala pana la data plătii și a respins cererea de anulare a chitanței seria - 5, nr. -/13.05.2009, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul achiziționat din România autoturismul marca Opel Vectra, cu nr de identificare -T-, având norma de poluare E2 si anul de fabricație 1996, iar pentru înmatricularea in România reclamantul a fost nevoit sa plătească o taxa de poluare de 4880 lei - aspect menționat expres in adeverința nr.22435/2009.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, insa prin adresa nr.44385, parata a refuzat acesta lucru, comunicându-i faptul ca taxa se poate restitui doar in cazul in care autovehiculul pentru care a fost plătita este scos din parcul auto național.
Tribunalul a mai reținut ca autovehiculul cumpărat de către reclamant a mai fost înmatriculat deja in Germania, începând cu data de 2.04.1996 - aspect ce rezulta din copia contractului de vânzare-cumpărare, tradus in limba -, precum si ca parata nu s-a prezentat in instanța si nu a administrat proba cu înscrisuri ce-i fusese încuviințata.
De asemenea a reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin nr.OG50/2008 și ca se păstrează prin intermediul acesteia conceptul de taxă de primă înmatriculare, deși denumirea de taxă de poluare este în măsură să inducă în eroare, la o privire artificială, întrucât această taxă se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importate, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Totodată a mai reținut că potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existența unei discriminări din punct de vedere fiscal între produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Tribunalul a reținut că potrivit nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3, astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003.
Potrivit nr.OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008 și aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.
Ulterior nr.OUG208/2008 a fost abrogată prin nr.OUG218/2008 privind modificarea nr.OUG50/2008 și conform art.III autovehiculele M1 cu norma de poluare E4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E4, care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008.
Tribunalul reținând că dispozițiile nr.OUG50/2008 sunt contrare art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxe de poluare în acest litigiu, respectiv Germania, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul a remarcat că există discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior și că doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane și că discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul nr.OUG50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului:poluatorul plătește.
Constatând deci, efectul direct al dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratat, pentru ordinea juridică a României, tribunalul nu a făcut aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008, dispoziții contrare, concluzionând ca taxei speciale achitată de către reclamant nu era legal datorata, astfel ca, fata de dispozițiile legale menționate anterior si de cele ale art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul urmează sa admită cererea reclamantului si sa oblige parata sa-i restituie taxa de poluare in suma de 4880 lei, achitata prin chitanța seria - nr.-/13.05.2009.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P criticând-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
In susținerea recursului pârâta arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât cu ocazia soluționării s-au ignorat dispoziții legale în vigoare,instanțele judecătorești neputându-se substituii legislativului.
Existența unei taxe de poluare mai susține recurenta nu este contrară dispozițiilor comunitare și ca atare nu sunt motive temeinice pentru a se dispune restituirea acesteia
Mai susține recurenta că reclamantul nu a respectat în cauză dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 sub aspectul termenului în care trebuia depusă contestația la organul administrative jurisdicțional. Reclamantului,arată recurenta i s-a emis si comunicat decizia de calcul a taxei de poluare la data de 13.05.2009,iar contestația depusă la data de 06.07.2009 depășește termenul de 30 de zile prevăzut de OG 92/2003.
Curtea,analizând recursul declarat de pârâtă prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit practicii E un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. În materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 din Tratatul CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională.
Art. 90 paragraful l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand și întrucât OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Pprin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-,. 51, județul P, împotriva sentinței nr. 516 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în P,- B, județul P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /4 ex./ 11.03. 2010
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Florentina Dinu
