Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 358/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.358/CA/2008-
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S în contradictoriu cu intimatul reclamant,din S M,-, -F,.3, jud.S M, împotriva sentinței nr.233/CA din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - consilier juridic în baza delegației nr.89689 din 29 octombrie 2008 și intimatul reclamant - personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte și intimatul reclamant arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, legea cadru europeană este un act legislativ, care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor. Existența unei taxe de primă înmatriculare, arată că nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, sens în care depune la dosar bonul fiscal nr.1 din 29.10.2008, emis de SC " ROMÂNIA" SRL.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.233/CA din 5 iunie 2008, Tribunalul Satu Mareaa dmis în parte acțiunea reclamantului, domiciliat în S M, str.- -4,.3, jud.S M, împotriva pârâtei S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, jud.S M și-n consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5752,04 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată de reclamant cu chitanța nr.-/31.05.2008, cu dobânda legală.
A respins restul capetelor de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei SMs uma de 5752,04 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform chitanței nr.-4(fila 3 de la dosar). Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autoturismul achiziționat din Germania, în luna septembrie 2007, fabricat în 2002.
Prin cererea înregistrată sub nr.21737/07.03.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(filele 4-7 de la dosar).
Instanța a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre,impozite interne de orice natură,mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție,judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța a constatat că suma plătită de către reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Referitor la capătul de cerere privind anularea chitanței seria - 2A nr.- eliberată de Trezoreria Municipiului S M, instanța a reținut că, această chitanță, nu constituie un act administrativ sau fiscal în înțelesul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală și a Legii nr.554/2004, care să privească anumite drepturi și obligații, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, scutit de taxă de timbru, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În motivare, recurenta a precizat că din analiza dispozițiilor art.I - 33 din Legea nr.157/2005 și ale art.148 alin.2 din Constituția României rezultă că, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
De asemenea, s-a învederat instanței de către recurentă că, dispozițiile art.90 din Tratatul comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
S-a subliniat, în aceeași ordine de idei că, art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Recurenta a menționat și că regimul juridic al taxei auto este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, așa încât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența de a acorda restituirea taxei.
Intimata, prin concluziile scrise depuse a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că, încasarea taxei speciale de reînmatriculare în România pentru autoturisme și autovehicule care au fost înmatriculate în Comunitatea Europeană, s-a făcut cu încălcarea art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă.
Criticile recurentei legate de fondul litigiului nu sunt pertinente.
Potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale - similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale, art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențiat al taxei, se constituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând prin prevederile naționale adoptate în mod direct dreptul comunitar.
Pe de altă parte, se mai impune a se arăta că prin ratificarea tratatului privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană prin Legea nr.157/2005, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.
În baza art.274 Cod procedură civilă, apreciind culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, împotriva sentinței nr.233/CA din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 07.11.2008
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 10.11.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
